Prezidenţiabilii

Publicat în Dilema Veche nr. 270 din 16 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ai fi zis că Traian Băsescu, încă sus în sondaje, hîrşit în lupte grele, sîngeros în atac, lăcrămos în defensivă şi "popular" în moravuri, cînd jucător, cînd jucăuş, va descuraja orice potenţial contracandidat. La ce bun să te lupţi cu un adversar a cărui victorie pare garantată? Da’ de unde! Contracandidaţii răsar ca ciupercile după ploaie. Cînd nu simte că s-a născut poet, românul simte că s-a născut preşedinte. Ca alegător, mă declar perplex dinaintea vitalităţii politice a concetăţenilor mei, dar şi deprimat de promptitudinea lor pugilistică. Au, n-au treabă, se văd capabili de confruntări supreme. Ies la bătaie. Cred în succesul propriu. Vor să salveze naţiunea cu orice preţ. Alegerile par un exerciţiu sportiv, la care nu poţi fi decît spectator. Cetăţeanul turmentat n-ar mai întreba, astăzi, "cu cine votez?", ci, mai curînd, "la ce bun să mai votez?". Bătăliile se dau într-un ring restrîns, închis, iar combatanţii nu mai trag cu ochiul la asistenţă. Se bat pentru ei înşişi, preocupaţi strict de punctele slabe ale adversarului. Problema este că toţi prezidenţiabilii care s-au înscris în cursă pînă acum sînt adevărate colecţii de puncte slabe. Ele " şi nu cine ştie ce calităţi impozante " ies, din primul moment, în evidenţă. Corneliu Vadim Tudor e un recidivist tenace. A ajuns aproape înduioşător în încăpăţînarea lui de a mărşălui fără armată, de a viza poziţia supremă, bîjbîind în adîncurile nebuloase ale sufletului său cel adormit. Nimic din ce este echivoc nu-i e străin. Nu pupă decît ceea ce mai întîi a scuipat năvalnic şi nu scuipă nimic fără să pupe mai întîi, apăsat, locul viitoarei flegme. (Vezi dansul halucinant printre picioarele lui Becali, declarat cînd cretinul obştei, cînd erou naţional.) Pentru semianalfabeţi trece drept Mafalda, pentru chefliii de duzină " drept Avram Iancu. Va candida, va pierde şi va spune că a cîştigat, dar i s-au furat voturile. Ioan Talpeş e surpriza de ultimă oră. Credeam că rolul lui preferat e acela de eminenţă cenuşie, de expert în secrete. Fraiereşte pe cine poate, proferînd, cu un aer confidenţial şi şugubăţ, tot felul de platitudini care îi lasă pe proşti cu gura căscată. Talentul lui e să sugereze că ştie mai mult decît spune, cînd, de fapt, abia dacă ştie ce spune. Or, iată că, din eminenţă cenuşie, omul vrea să ajungă un cenuşiu eminent, de vîrf, un preşedinte care (spun acoliţii) e dorit de însăşi Europa. Profesionistul dedesubturilor vrea să capete suprafaţă. Va candida, va pierde şi va şopti în urechile naivilor diverse bazaconii despre complotul căruia i-a căzut victimă. Ajungem la Principele Radu. Trebuie să admit că, faţă de restul contracandidaţilor, înzestrarea lui scenică şi retorică e superioară. Sînt sensibil la cuvinte şi, de aceea, cînd aud un discurs care conţine propoziţia: "Am pierdut (noi, românii) instinctul binelui!" mi se pare că aud o muzică nouă, mai bună. Alteţa Sa Regală stă bine cu ambalajul şi, de altfel, îi place, în mod vizibil, ambalajul: uniforma de colonel, titulatura princiară, postura augustă. E mai atemporal ca Iliescu, joacă mai bine decît Constantinescu şi se comportă mai instituţional decît Băsescu. De aici încolo însă, mă încurc. Să treci de la actoria ieşeană la însemnele regale Hohenzollern-Veringen (ajungînd să te identifici "sincer" cu propria ta ficţiune) şi de la ştaiful monarhic la candidatura republicană dovedeşte o flexibilitate ameţitoare. Cînd mai aud şi că ASR e prieten cu un impostor agitat (Aurelian Pavelescu, pour ne pas le nommer) şi cînd, urmărind un interviu realizat de Luca Niculescu, constat cu cîtă prestanţă reuşeşte principele român să formuleze locuri comune sau non-sensuri, îmi pierd speranţa. Îmi vine să vorbesc în felul lui Farfuridi: mă tem! Miroase a vanitate, miroase a slavă deşartă, miroase a făcătură. Să dea Dumnezeu să mă înşel şi să trebuiască să mă înclin cu scuze dinaintea preşedintelui nou ales: "Alteţa voastră prezidenţială, pardon!". Ar urma, acum, să trecem la profesionişti. La Crin Antonescu şi la Mircea Geoană. Despre cel dintîi, pot să spun, cu mîna pe inimă, că n-am reuşit, în atîta amar de vreme, să aflu cine este de fapt. L-am văzut în situaţiuni contradictorii, cînd binişor, cînd penibiluţ, cînd prizabil, cînd dezamăgitor. Va fi, oricum, pentru Traian Băsescu, un interlocutor amuzant... Dacă despre Crin Antonescu nu ştiu nimic lămuritor şi impunător, despre Mircea Geoană ştiu, dimpotrivă, prea multe. Nu-l văd zburînd pe deasupra naţiunii decît pentru a se pierde la orizont. Uneori, cînd nu ţine cu tot dinadinsul să fie nărăvaş, reuşeşte să fie decent. Îmi inspiră, mai curînd, un fel de compasiune, ca un personaj deturnat de la propria lui croială şi de la propriul destin. Era făcut să circule pe linia Timişoara-Turnu Severin şi a fost reinstalat cu forţa pe linia Braşov-Făgăraş. Fatalitate! Va candida şi, indiferent de rezultat, nu ne va fi nici mult mai rău, dar nici mai bine. Rămîne Traian Băsescu. Ce să spun despre el? Deocamdată doar atît: probabil că rămîne!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.