Povestiri, poveşti, mituri

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Ce ştii să faci? jpeg

La editura Humanitas a apărut, de curînd, o antologie a „celor mai frumoase povestiri“ din Vechiul Testament. Cititorul autohton se poate socoti norocos. Ţine în mînă un volum alcătuit de două mari profesioniste. Doamnele Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu sînt o garanţie de infailibilitate filologică, de competenţă biblistică, de inteligenţă, eleganţă şi sensibilitate. Selecţia textelor, traducerea lor, notele introductive şi ţinuta generală a întregului constituie un dar preţios, delectabil şi modelator, potrivit pentru toate vîrstele.

Ni se dau de citit marile episoade narative ale unui text, pe care trei religii impunătoare ale umanităţii (aşa-numitele „religii ale cărţii“, monoteismele „abrahamice“) l-au asumat ca text sacru: Vechiul Testament. Şi spaţiul creştin, şi cel iudaic, şi cel musulman includ, ca pe o temelie, substanţa epică a acestui străvechi monument religios. Avem de-a face cu un amplu inventar de referinţe istorice, mitologice şi simbolice, fără de care parcursul spiritual al lumii noastre nu poate fi înţeles. Sînt referinţe care au pătruns atît de adînc în fibra intimă a creativităţii universale, încît au devenit un fel de „locuri comune“, pe care mulţi le invocă „din auzite“, fără a le mai localiza în chip riguros. Tot omul cît de cît cultivat (sau cît de cît „dus la biserică“, indiferent de gradul lui de instrucţie) ştie cîte ceva despre Adam şi Eva, despre Cain şi Abel, despre Turnul Babel, Arca lui Noe, Sodoma şi Gomora, Samson şi Dalila, David şi Goliat, Viţelul de Aur, regina din Saba, Estera, Iosif şi fraţii săi etc. Nici istoria generală a artei, nici istoria literaturii mondiale, nici exegeza teologică, nici istoria filozofiei nu se pot dispensa de materia acestor legende fondatoare, de imagistica lor, de „ereditatea“ lor iradiantă. Decisiv, pentru cititorul creştin, e şi faptul că lectura acestor texte e de neocolit pentru înţelegerea Noului Testament, documentul axial al credinţei (sau măcar al culturii) sale.

Întîmplarea face că am publicat de curînd o carte subintitulată Adevărul ca poveste. Au existat voci (unele prieteneşti şi bine intenţionate, altele ipocrit „ortodoxiste“) care m-au sfătuit să prefer „povestire“ în loc de „poveste“. „Poveste“ li se părea nepotrivit ca termen corelativ al „adevărului“. Înţeleg acest punct de vedere. Povestea e – prin definiţie – ficţiune, invenţie, dacă nu direct basm pur, balivernă, minciună. De multe ori, în româneşte, cel care proclamă năzbîtii sau care debitează istorioare puţin credibile e amendat drept cineva care „spune poveşti“, care înşiră „basme“. În această accepţiune ar fi, într-adevăr, o blasfemie să-I atribuim lui Iisus un asemenea comportament. Doamnele Băltăceanu şi Broşteanu au ales, însă, în titlu, cuvîntul „povestiri“ şi au avut bune motive să o facă, oferindu-mi, în acelaşi timp, prilejul să-mi argumentez propria alegere. Textele vechi-testamentare antologate sînt, categoric, povestiri, nu poveşti. Ele sînt istorie – istorie a omenirii şi a poporului ales –, adică sînt fapte descrise ca „petrecute“ în timp şi „consemnate“ ca atare, sau relatate în scop pedagogic sau comemorativ. Nu de „poveşti“ e vorba, aşadar, ci de istorisire, adică de povestirea unor întîmplări înţelese ca episoade dintr-un trecut real. Parabolele lui Iisus nu se încadrează în aceeaşi specie. Iisus nu are în minte, cînd spune parabole, împrejurări „rupte din viaţă“, chiar dacă, prin construcţia şi detaliile lor, ele sînt cu totul verosimile. Nu ni se transmit scene cu vreun minim suport documentar, scene trăite aievea de vorbitor sau de cei din jur. Ştim cu toţii – cum o ştia şi publicul parabolelor – că „Fiul risipitor“, „Casa zidită pe stîncă“, „Copiii din pieţe“ etc. sînt pilde, scenarii închipuite pentru a face mai pregnant gîndul „povestitorului“. Ficţiunea, în acest caz, nu este falsificare, eludare a realităţii, fantasmă. Este un procedeu retoric, o „metodă“, un dispozitiv al persuasiunii. Povestirea este o prelungire a realului, o reluare a lui în alt timp decît acela în care faptele au avut loc. Povestea e un discurs paralel cu realul, şi, în cazul parabolelor hristice, o metaforă de însoţire a predicaţiei mîntuitoare. Trebuie spus, pe de altă parte, că povestirile, „istoriile“ din Vechiul Testament au devenit, cu trecerea vremii, mituri, tot astfel cum poveştile, parabolele din Noul Testament au sfîrşit prin a deveni şi a face istorie. Cînd spunem că istoriile Vechiului Testament au devenit mituri, spunem că ele se referă la „evenimente“ care nu doar s-au întîmplat cîndva, ci se întîmplă mereu în viaţa lăuntrică a fiecăruia. Tot ce trăim ca iubire, fidelitate, ură, invidie, gelozie, credinţă, dubiu, răzvrătire, curaj şi smerenie, loialitate şi trădare, păcat, căinţă, iertare, vise, presentimente şi taine, comuniune spirituală şi degenerescenţă a moravurilor, totul e cuprins, arhetipal, în textele veterotestamentare, ca într-un inepuizabil compendiu al omenescului şi al dialogului cu divinitatea.

În vremurile de azi, o carte ca aceasta e mai mult decît binevenită. Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sînt, practic, evacuate) reduc pînă la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii. Cine îşi mai permite astăzi luxul de a citi, în linişte, Pentateuhul, Cărţile Regilor, Cronicile, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul şi marea literatură profetică, de la Osea la Daniel? Or, lucrarea de faţă oferă un „extract“ edificator din fluviul uriaş al literaturii biblice, pentru uzul celor prea grăbiţi, prea ocupaţi, prea obosiţi ca să aspire la o cuprindere integrală a textului. Evident, cunoaşterea unei părţi nu înlocuieşte cunoaşterea ansamblului, dar poate măcar să dea o idee despre el şi să stîrnească oarecare curiozitate. Şi, în orice caz, poate readuce în memorie reperele lui cardinale.

(Variantă a prefeţei scrise pentru volumul Cele mai frumoase povestiri din Biblie, lansat săptămîna trecută la Librăria Humanitas de la Cişmigiu)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.