Povestiri, poveşti, mituri

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Ce ştii să faci? jpeg

La editura Humanitas a apărut, de curînd, o antologie a „celor mai frumoase povestiri“ din Vechiul Testament. Cititorul autohton se poate socoti norocos. Ţine în mînă un volum alcătuit de două mari profesioniste. Doamnele Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu sînt o garanţie de infailibilitate filologică, de competenţă biblistică, de inteligenţă, eleganţă şi sensibilitate. Selecţia textelor, traducerea lor, notele introductive şi ţinuta generală a întregului constituie un dar preţios, delectabil şi modelator, potrivit pentru toate vîrstele.

Ni se dau de citit marile episoade narative ale unui text, pe care trei religii impunătoare ale umanităţii (aşa-numitele „religii ale cărţii“, monoteismele „abrahamice“) l-au asumat ca text sacru: Vechiul Testament. Şi spaţiul creştin, şi cel iudaic, şi cel musulman includ, ca pe o temelie, substanţa epică a acestui străvechi monument religios. Avem de-a face cu un amplu inventar de referinţe istorice, mitologice şi simbolice, fără de care parcursul spiritual al lumii noastre nu poate fi înţeles. Sînt referinţe care au pătruns atît de adînc în fibra intimă a creativităţii universale, încît au devenit un fel de „locuri comune“, pe care mulţi le invocă „din auzite“, fără a le mai localiza în chip riguros. Tot omul cît de cît cultivat (sau cît de cît „dus la biserică“, indiferent de gradul lui de instrucţie) ştie cîte ceva despre Adam şi Eva, despre Cain şi Abel, despre Turnul Babel, Arca lui Noe, Sodoma şi Gomora, Samson şi Dalila, David şi Goliat, Viţelul de Aur, regina din Saba, Estera, Iosif şi fraţii săi etc. Nici istoria generală a artei, nici istoria literaturii mondiale, nici exegeza teologică, nici istoria filozofiei nu se pot dispensa de materia acestor legende fondatoare, de imagistica lor, de „ereditatea“ lor iradiantă. Decisiv, pentru cititorul creştin, e şi faptul că lectura acestor texte e de neocolit pentru înţelegerea Noului Testament, documentul axial al credinţei (sau măcar al culturii) sale.

Întîmplarea face că am publicat de curînd o carte subintitulată Adevărul ca poveste. Au existat voci (unele prieteneşti şi bine intenţionate, altele ipocrit „ortodoxiste“) care m-au sfătuit să prefer „povestire“ în loc de „poveste“. „Poveste“ li se părea nepotrivit ca termen corelativ al „adevărului“. Înţeleg acest punct de vedere. Povestea e – prin definiţie – ficţiune, invenţie, dacă nu direct basm pur, balivernă, minciună. De multe ori, în româneşte, cel care proclamă năzbîtii sau care debitează istorioare puţin credibile e amendat drept cineva care „spune poveşti“, care înşiră „basme“. În această accepţiune ar fi, într-adevăr, o blasfemie să-I atribuim lui Iisus un asemenea comportament. Doamnele Băltăceanu şi Broşteanu au ales, însă, în titlu, cuvîntul „povestiri“ şi au avut bune motive să o facă, oferindu-mi, în acelaşi timp, prilejul să-mi argumentez propria alegere. Textele vechi-testamentare antologate sînt, categoric, povestiri, nu poveşti. Ele sînt istorie – istorie a omenirii şi a poporului ales –, adică sînt fapte descrise ca „petrecute“ în timp şi „consemnate“ ca atare, sau relatate în scop pedagogic sau comemorativ. Nu de „poveşti“ e vorba, aşadar, ci de istorisire, adică de povestirea unor întîmplări înţelese ca episoade dintr-un trecut real. Parabolele lui Iisus nu se încadrează în aceeaşi specie. Iisus nu are în minte, cînd spune parabole, împrejurări „rupte din viaţă“, chiar dacă, prin construcţia şi detaliile lor, ele sînt cu totul verosimile. Nu ni se transmit scene cu vreun minim suport documentar, scene trăite aievea de vorbitor sau de cei din jur. Ştim cu toţii – cum o ştia şi publicul parabolelor – că „Fiul risipitor“, „Casa zidită pe stîncă“, „Copiii din pieţe“ etc. sînt pilde, scenarii închipuite pentru a face mai pregnant gîndul „povestitorului“. Ficţiunea, în acest caz, nu este falsificare, eludare a realităţii, fantasmă. Este un procedeu retoric, o „metodă“, un dispozitiv al persuasiunii. Povestirea este o prelungire a realului, o reluare a lui în alt timp decît acela în care faptele au avut loc. Povestea e un discurs paralel cu realul, şi, în cazul parabolelor hristice, o metaforă de însoţire a predicaţiei mîntuitoare. Trebuie spus, pe de altă parte, că povestirile, „istoriile“ din Vechiul Testament au devenit, cu trecerea vremii, mituri, tot astfel cum poveştile, parabolele din Noul Testament au sfîrşit prin a deveni şi a face istorie. Cînd spunem că istoriile Vechiului Testament au devenit mituri, spunem că ele se referă la „evenimente“ care nu doar s-au întîmplat cîndva, ci se întîmplă mereu în viaţa lăuntrică a fiecăruia. Tot ce trăim ca iubire, fidelitate, ură, invidie, gelozie, credinţă, dubiu, răzvrătire, curaj şi smerenie, loialitate şi trădare, păcat, căinţă, iertare, vise, presentimente şi taine, comuniune spirituală şi degenerescenţă a moravurilor, totul e cuprins, arhetipal, în textele veterotestamentare, ca într-un inepuizabil compendiu al omenescului şi al dialogului cu divinitatea.

În vremurile de azi, o carte ca aceasta e mai mult decît binevenită. Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sînt, practic, evacuate) reduc pînă la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii. Cine îşi mai permite astăzi luxul de a citi, în linişte, Pentateuhul, Cărţile Regilor, Cronicile, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul şi marea literatură profetică, de la Osea la Daniel? Or, lucrarea de faţă oferă un „extract“ edificator din fluviul uriaş al literaturii biblice, pentru uzul celor prea grăbiţi, prea ocupaţi, prea obosiţi ca să aspire la o cuprindere integrală a textului. Evident, cunoaşterea unei părţi nu înlocuieşte cunoaşterea ansamblului, dar poate măcar să dea o idee despre el şi să stîrnească oarecare curiozitate. Şi, în orice caz, poate readuce în memorie reperele lui cardinale.

(Variantă a prefeţei scrise pentru volumul Cele mai frumoase povestiri din Biblie, lansat săptămîna trecută la Librăria Humanitas de la Cişmigiu)

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.