Petru Popescu, Prins
"Cine vede Bucureştiul înţelege Europa în taina ei, duce oraşul cu el în camera fotografică, englez monosilabic sau neamţ roşcovan, pentru care dramele pămîntului sînt un jurnal pitoresc de vacanţă. Cine înţelege Bucureştiul înţelege Europa, cine nu le înţelege pe amîndouă la ce s-a mai născut? Cel mai bine e însă să opreşti maşina uite chiar aici, fără să te sperii de protestele ipocrite ale femeii de lîngă tine, să te întorci spre ea sărutînd-o cît pe-aci să-i frîngi gîtul pe marginea scaunului, să nu-ţi pese de oamenii care te-ar putea vedea dacă nu s-ar zgribuli atîta de ploaie, lîngă Parcul Icoanei despicîndu-se parcă iar de primăvară, să-ţi duci cît mai departe sărutul pînă cînd capul ei aproape iese afară prin portiera cu geamul coborît, şi părul îi atîrnă afară din maşină, să te lovească briza ploii în faţă, să vezi peste buzele ei, ca peste un pahar, colţul Şcolii Centrale, unde s-au sinucis eleve îndrăgostite, şi colţul bodegii Moldova, unde-şi beau trecutul în fereastră vecinii din cartier." (Petru Popescu, Prins, 1969; ediţia 2009,Colecţia Jurnalului naţional, Editura Curtea veche)
