„Pernicioasele iluzii”

Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
Frica lui Putin jpeg

În vara lui 2012 (cînd Ponta, Antonescu, Voiculescu & co. au încercat un fel de lovitură de stat prin destituirea abuzivă a președintelui), mi-am pierdut o anumită inocență. În consecință, am scris, după cîteva luni, următoarele: „Dar poate lucrul cel mai înspăimîntător în felul lui pe care l-am văzut atunci a fost uluirea, surpriza fără margini a democraţilor, a liberalilor autentici, a jurnaliştilor responsabili, în general a numeroşi oameni rezonabili şi de bună credinţă, uluirea că asemenea lucruri se mai pot întîmpla în locul şi momentul respective: cuvinte precum «halucinant», «de neconceput», «de negîndit», «inimaginabil», «incalificabil» au fost rostite cu mare frecvenţă în acea vară în public sau în privat. Tot auzindu-le, ne-am reamintit însă că asemenea vorbe exprimînd altfel de uimiri şi de surprize dezagreabile s-au spus şi în alte locuri, în multe alte circumstanţe vechi şi noi, desigur unele mult mai grave şi mai tragice. Dar timpul şi locul importă mai puţin şi, într-un anume sens, chiar nivelul de gravitate nu e esenţial aici, cît este sentimentul apăsător pe care îl avem atunci cînd se pare că certitudinile senine şi calme se năruie brusc. Şi astfel, încercînd pe cît posibil să înţelegem sensul şi originea acestor surprize oribile, am început să medităm la ceea ce sîntem ispitiţi să numim aici pernicioasele iluzii ale libertăţii, înscrise adînc în cultura occidentală şi exprimate în numeroase teologii tradiţionale sau seculare şi filozofii, dar şi în foarte multe dintre aşteptările noastre comune, de fiecare zi” (Miracolul – Despre neverosimila făptură a libertății, Humanitas, 2013, p. 9).

De atunci, asemenea „surprize oribile” s-au ținut lanț și nu doar la noi, cît mai ales pe scena mare a lumii. Parcă deodată filmul evenimentelor a început să fie derulat invers și am început să revedem și să retrăim ceea ce ne gîndeam că nu mai era posibil: au fost întîi stupidul Brexit și mai ales alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA. Minciuna sistematică (rebotezată pudic „adevăr alternativ”) a învins și a corupt adevărul într-o măsură pe care nu ne-o puteam imagina în acele țări dedicate de secole libertății. Milioane de oameni s-au lăsat amăgiți și rezultatul a fost o degradare incredibilă a politicii și o fisură națională în bastioane ale democrației și ale bunului-simț politic care, altădată, știau să fie unite. Și a venit apoi ceva și mai sinistru: încercarea lui Donald Trump – care pierduse alegerile din 2020 – de a rămîne la putere, refuzînd ritualul democratic al recunoașterii victoriei adversarului. (Și am văzut și acum destui publiciști români care i-au susținut demersul prin relativizări și echivocuri.) Și a fost apoi acea încercare de a lua cu asalt clădirea Capitoliului, spre a împiedica ratificarea rezultatului alegerilor – eveniment sinistru pe care lumea întreagă l-a urmărit cu răsuflarea tăiată la televizor. Asistam la sfîrșitul democrației în America? Era să fie.

Iar între timp și în continuare, am văzut pretutindeni, dar la noi cu o forță nouă, renăscînd mituri și superstiții medievale în legătură cu COVID-19 și mai ales cu vaccinarea. Ceea ce ar fi trebuit să fie sărbătorit de toată lumea ca o mare victorie a științei moderne (noile vaccinuri anti-COVID care au salvat milioane de vieți) a devenit, pentru foarte mulți, o voință malefică, o formă de opresiune. Cunoaștem și noi destui oameni, altminteri cultivați și inteligenți, dar fără competențe în domeniu, care au sărit în barca antivaccinismului, au propagat fără să clipească mituri antivacciniste. Cine s-ar fi așteptat la o asemenea degradare a inteligenței critice, prezentă la atît de mulți oameni?

Să ne mai mirăm acum, cînd vedem invadarea Ucrainei de către Rusia? Nu, n-ar trebui să ne mirăm. Totul se leagă cumva: de un timp, istoria revine obsesiv pe urmele ei, iar consecințele apar treptat: acum e episodul cînd fiara de pradă atacă și tot ea pretinde că e ea în pericol. Știm. S-au scris și fabule despre asta. Distrugerile, bombardamentele, milioanele de refugiați, interzicerea cuvîntului liber, ba chiar interzicerea unor cuvinte (în Rusia), arestarea celor care protestează, întoarcerea pe dos a faptelor și a vinovățiilor – totul s-a mai întîmplat și se întîmplă din nou, absurd, fără sens, anacronic. De ce? În mare măsură, pentru că – cred – noi și lumile care ne seamănă am cultivat ani, decenii la rînd „pernicioasele iluzii ale libertății”, crezînd cumva că aceasta, ca și justiția, raționalitatea, democrația politică sînt impuse de natura umană și de mersul ineluctabil al istoriei. Doar că natura umană e lucrul cel mai netocmit dintre toate, iar istoria are mersul unui bețiv.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.