Pentru o politică mai feminină

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Ce ştii să faci? jpeg

Sînt o fire conservatoare. Nu-mi plac ideologiile de ultimă oră, activiştii modelor corecte politic, fundamentalismul ateu şi feminismul militant. Din cînd în cînd, mă văd constrîns totuşi la unele retractări. De pildă, în ultima vreme, sînt excedat de abuzul de testosteron de pe scena noastră politică. Guvernul, Preşedinţia şi partidele s-au convertit la musculatură. Se vorbeşte răstit, se fac ameninţări, se proferează insulte. Cînd priveşte în sus, spre putere, poporul vede o ploaie de înjurături şi de pumni. Cu alte cuvinte, conceptul „puterii“ a ajuns să nu mai aibă decît accepţiunea lui cea mai joasă: forţa brută. Actorii publici nu mai au decît un singur ţel, o singură preocupare, o unică specie de interogativitate: „Care pe care?“. Scuipatul a devenit o formă de dialog, datul la gioale – o metodă. În peisajul imperfect, dar decent al Uniunii Europene, facem figura unei rezervaţii de caftangii. Ştiu, şi „la centru“, în ţări cu democraţii stabile, există conflicte, replici dure, nervi. Dar la noi ele au devenit pîinea zilnică. „Bărbaţii de stat“ nu mai vor să fie decît bărbaţi. Bărbaţi vajnici, virili, păroşi, nespălaţi, crunţi, campioni ai dosului de palmă şi ai sudălmii groase. Problemele statului se amînă. Pînă şi cele cîteva femei care traversează, la răstimpuri, peisajul şi-au luat maniere de mascul. Sînt ofensive, contondente, necruţătoare. Evident, nimeni nu aşteaptă de la Traian Băsescu o gracilitate de menuet. Dar şi personaje resimţite pînă mai ieri ca băieţi fini s‑au apucat brusc de bodybuilding. Trăim un ev aprins. Oamenii bine crescuţi se grăbesc să înveţe cursul scurt de mitocănie, iar bădăranii pot, în sfîrşit, să-şi dea în petic. Becali a dat lovitura: s-a multiplicat în zeci şi sute de exemplare, a devenit muzica de fond a vieţii noastre publice. Am văzut parlamentari anonimi, absenţi pînă acum din spectacol, căpătînd glas, ieşind la rampă, pentru a exersa răgetul şi huiduiala. Ziariştii şi analiştii nu puteau nici ei rămîne imuni la această epidemie de trivialitate şi parapon. Se înfurie, trag din toate poziţiile, savurează participativ desfrîul. Nimeni nu e dispus să rateze prilejul de a se înnămoli. Faptul că, în asemenea condiţii, ţara îşi menţine totuşi linia de plutire e un miracol, un dar nemeritat şi, probabil, un accident trecător.

E drept, la originea acestui tămbălău e malversaţiunea unei doamne, care a lăsat să-i cadă din poşetă, la momentul inoportun, un bileţel otrăvit. Bărbaţii au întotdeauna nevoie de ocheada provocatoare, de gestul stimulator al unei femei, ca să-şi mobilizeze resursele războinice, strîngînd din fălci şi jucîndu-şi bicepşii. Femeile, dimpotrivă, au instinctul de a urmări efectele cruzimii cu un soi de îngerească „obiectivitate“. Au oricînd la îndemînă surîsul inocent şi stupoarea ipocrită. Dar nu ne‑ar prinde bine o mică injecţie de graţie feminină? Şi de vreme ce s-a găsit femeia care să ne coboare, nu vom găsi şi una care să ne ridice? De ce n-am încerca să cultivăm, măcar un sezon, virtuţile feminităţii? O voce mai scăzută, o umoare mai răbdătoare, o minimală preocupare pentru flirt şi seducţie. Am avea multe de învăţat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeş încăpă­ţî­na­rea adversarului, cum se tace, cum se vorbeşte în dodii, cum se înjură cu zîmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimţămîntul tandru al victimei, cum se obţine compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune, cum se salvează un mariaj surpat, cum se poate obţine orice pe bază de blîndeţe şi farmec. Misterul feminităţii – care include, între altele, misterul discreţiei, al slujirii, al sacrificiului – ar trebui să se reverse dincolo de sfera domestică, pentru a modela niţeluş moravurile comunitare. Aşadar, stimaţi compatrioţi con-sexuali, ţineţi în frîu, un timp, gorila din voi, amînaţi manifestările taurinei potenţe care vă agită. Daţi o şansă harismelor feminităţii. În definitiv, înţelepciunea – Sophia – e o doamnă.

articol apărut în Dilema veche, nr. 157, 9 februarie 2007

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.