Pe marginea dosariadei

Publicat în Dilema Veche nr. 135 din 25 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Oportunitate. În numărul trecut, vorbeam despre "pagubele colaterale" ale unei deconspirări survenite prea tîrziu. M-am mai gîndit. Deşi facem lucrurile tîrziu, mai tîrziu decît în toate celelalte foste ţări comuniste, e totuşi bine că le facem. Vor fi confuzii, vor fi, poate, nedreptăţi şi excese, vom avea de înghiţit, inevitabil, un desfrînat circ de presă, dar cred că avantajele vor prevala: vom avea o imagine mai corectă despre instituţiile şi politicienii noştri, despre România de ieri şi de azi, despre eşecurile noastre postdecembriste, despre noi înşine. Fireşte că ar fi fost preferabil ca toate astea să se întîmple la începutul tranziţiei şi nu în preziua integrării europene. Pe de altă parte, nu s-ar fi cuvenit să intrăm în Europa cu desuuri mîloase, turnînd parfumuri grele peste puroaie vechi. Iar cînd vorbim de corupţie şi de dificultăţi economice, trebuie să ştim că de vină nu sînt numai micul furtişag, neglijenţa, incompetenţa sau cine ştie ce defecte naţionale. De vină sînt obscure "lanţuri ale slăbiciunilor", mentalităţi inerţiale, resurse umane impure şi decise să profite de noul regim la fel, dacă nu mai mult, decît de cel vechi. Nu pot să nu observ că primii doi preşedinţi de după Revoluţie, deşi foarte diferiţi ca stil şi ca doctrină, nu par să fi luat în serios importanţa şi urgenţa unei curăţenii ca cea de azi. Ion Iliescu căuta un "consens" artificial, fără memorie, iar Emil Constantinescu avea - s-ar zice - alte priorităţi. Zelul deconspirării l-a cuprins abia acum, cînd nu mai are mijloace reale de intervenţie. Emil Constantinescu a lucrat cu oameni pe care acum vrea să-i dea în vileag. Ştia cine sînt pe cînd colabora cu ei? Dacă da, de ce i-a numit sau i-a acceptat în diferite funcţii? Dacă a aflat abia acum detaliile infamante pe care le invocă, se pune întrebarea cum le-a aflat. Are azi un mai mare acces la informaţie decît cînd era preşedinte? Trebuie admis că cel care a făcut ceea ce trebuia făcut a fost Traian Băsescu, el, care iritase pe mulţi (printre care mă număr), avînd aerul că nu poate condamna comunismul decît dacă i-o cere o comisie de experţi. Traian Băsescu a dat drumul tuturor digurilor "strategice" şi bine a făcut. Gestul lui trebuie flancat cu bună-credinţă, cu rigoare, dincolo de orice calcul de conjunctură şi de orice partizanat. Tipuri umane. Pentru spectatorul detaşat (dar cît de detaşat poţi fi?), "dosariada" scoate la iveală portrete umane şi reflexe comportamentale deopotrivă pitoreşti şi îngrijorătoare. Vedeta momentului rămîne Mona Muscă. Uneori îmi e milă de ea, aşa cum îţi e milă de orice prestigiu surpat, de orice ţintă, prea la îndemînă, a injuriei generale. Foarte surprins nu pot spune că am fost. Simţisem, încă de cînd era ministru, că talentul ei politic era mult mai mare decît competenţele ei reale, că excela la capitolul "prezenţă scenică", gesticulaţie retorică, şarm popular, fără să dubleze aceste înzestrări cu discreţia nobilă a convingerilor autentice şi a muncii adevărate. Personajul pe care şi l-a construit - fată dintr-o bucată, aproape de oameni, bănăţeancă drăguţă şi sinceră - era, în fond, foarte asemănător cu acela al activistului "de omenie" din regimul trecut. Mona Muscă reprezintă însă un tip uman care a invadat masiv lumea autohtonă, după 1989: e vorba de cineva care îşi adjudecă toate circumstanţele în interes propriu, care se slujeşte pe sine în orice împrejurare, scoţînd tot ce se poate scoate din capriciile vremii. Mona Muscă nu a crezut în socialism şi nu a vrut să facă servicii Securităţii. Şi-a dat doar seama că, în condiţiile date, viaţa era mai uşoară şi linia carierei mai dreaptă, dacă ştiai să faci concesii oportune. Penetrantă, hotărîtă să se descurce, să valorifice în beneficiu propriu orice context, ea şi-a schimbat, după Revoluţie, discursul, înţelegînd că principiile şi limbajul sînt altele. Într-un sens, adaptabilitatea, obstinaţia, forţa ei sînt admirabile. Demne de o cauză mai bună decît aceea a promoţiei de sine. Dacă o citesc bine, Mona Muscă va avea dexteritatea şi energia de a se relansa. Nu pot refuza nimănui dreptul la retractare şi la un nou început. Dar chiar în varianta cea mai fericită, credibilitatea ei va fi plină de cearcăne. O vom contempla obosiţi, cu melancolia care, ei personal, pare să-i lipsească. Un cu totul alt caz este Ilie Merce. L-am văzut la televizor şi m-a cuprins o inconfortabilă răcoare. Un caz extrem de conştiinţă împăcată. Nici o umbră de vinovăţie, nici urmă de - oricît de formală - "autocritică". A fost un om "de bine", angajat într-o instituţie de bine. Securitatea era proteguitoarea românilor, securiştii - nişte eroi cumsecade, informatorii - oameni de ispravă. Dacă erai cinstit, n-aveai de ce să te temi. Pentru Ilie Merce, nu s-a schimbat nimic. Ba nu. Situaţia lui e mai bună. E parlamentar, ne dăscăleşte de pe micul ecran, ia o pensie substanţială. Nu pare tulburat nici măcar de faptul că toate beneficiile lui de-acum sînt rezultatul prăbuşirii sistemului pe care l-a slujit înainte. Din perspectiva lui, a zîmbetelor lui şmechere, a frizurii lui galeşe, Revoluţia din decembrie putea foarte bine să nu aibă loc. Totul era în regulă, totul este în regulă... Parcă tot Mona Muscă e mai simpatică.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.