Pacea și sabia

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
Frica lui Putin jpeg

Lumea s-a scandalizat – și pe bună dreptate – că patriarhul Moscovei, Kiril, susține războiul criminal al lui Putin. Desigur, asemenea luări de poziție războinice din partea unei autorități religioase sînt oribile și, totuși, s-o recunoaștem: asta a fost vocația istorică a cam tuturor bisericilor – indiferent de denominațiune –, ba tot asta a fost vocația istorică a tuturor religiilor: să-i unească pe unii, declarați iubiți de zei sau de Dumnezeu ori proclamați „popor sfînt”, ori „ales”, și să-i facă să-i urască pe „ceilalți”, tratați drept „păcătoși” ori „necredincioși” și așa mai departe. A sancționa un război cu calificativul de „sfînt” e o străveche ocupație a religiilor lumii. Există chiar o teorie (care datează de la E. Durkheim) – ce mie mi se pare destul de plauzibilă – care spune că rostul primordial al religiilor e chiar susținerea tribalismului: să furnizeze unui grup un mit care să-l unească și să elimine în măsură cît mai mare agresivitatea din interior a membrilor săi, dar prețul este opoziția față de un alt grup tratat cît mai ostil. Căci se pare că cei mai mulți dintre noi nu putem fi prieteni unii cu alții, mai mult, nu putem să ne sacrificăm pentru unii din jurul nostru decît dacă sîntem învățați să-i urîm pe alții, excluși din grup, despre care vrem să aflăm că ne vor răul. Iubirea aproapelui condiționează sau e condiționată de ura departelui. Și orice Dumnezeu este, originar, un „Dumnezeu al oștirilor”.

Se va obiecta că atitudinea unui Kiril nu e împărtășită de mulți alți capi religioși contemporani (de Papa, de exemplu) și că a lui e o atitudine primitivă și contrară chiar Scripturilor. În privința Scripturilor mă abțin: ele spun o mulțime de lucruri, de multe ori aparent contrare sau incompatibile între ele (de tipul „Cine scoate sabia de sabie va pieri”, dar și „N-am venit să aduc pacea, ci sabia”), așa că din ele se pot extrage – și s-au extras de-a lungul timpului – îndemnuri deopotrivă la pacea totală și la războiul sfînt. Pe de altă parte, atitudine primitivă este, dar asta o face originară și, cumva, fundamentală: cînd nu tinde să devină o etică individuală sau o metafizică, religia cea de obște rememorează prin mai toate riturile lui, mai puternic sau mai vag, tribalismul originar, unde dialectica dintre integrare (iubire) și separare (ură) e decisivă. Religiile aduc deopotrivă și simultan „și pacea, și sabia”, iar acesta cred că este scopul lor. Să se reflecteze un moment numai la simbolismul slujbei comune, performată într-o clădire (biserică, templu, moschee, sinagogă), care, prin zidurile sale, îi separă de „ceilalți”, de „cei din afară”, pe credincioși, pe „cei dinăuntru”, care se roagă împreună, cîntă împreună, se împărtășesc împreună etc. – în general, care „sînt împreună”, dar, totodată, sînt viguros „separați” de cei dinafară.

Dar n-ar putea fi toți oamenii „înăuntru”, într-o „unică biserică”, aparținînd umanității întregi? Au sperat un moment așa ceva unii – umanitariștii, liberalii, optimiștii –, dar poate că singurul rezultat cu adevărat notabil este corul Simfoniei a IX-a de Beethoven pe textul lui Schiller: „Alle Menschen werden Bruder....” Altminteri, tribalismul în sine e fără moarte și singura posibilitate care ne stă la îndemînă, pare-se, e să înlocuim o formă mai frustă și mai violentă a sa cu una sublimată și reglementată: înlocuim războiul cu disputa politică parlamentară ori chiar cu cea sportivă. Iar în aceste cazuri, ne permitem să-i iubim și să-i adorăm pe „ai noștri” numai pentru că sînt „ai noștri”, și totodată să-i urîm și să-i disprețuim pe adversari numai fiindcă nu sînt „ai noștri”, dar fără să ne mai omorîm unii pe alții.

„La atîtea nenorociri a putut sfătui religia!” (Tantum religio potuit suadere malorum), exclama cîndva, disperat, Lucretius Carus, în poemul său Despre natură. Ceea ce n-a văzut el este că fiecare nenorocire dictată de religii a fost dublată de o binefacere: în cazul de față, sacrificarea Ifigeniei a permis realizarea unității armatei grecești. Dar și invers: în religie, fiecare binefacere a fost dublată de o nenorocire sau de o dramă. Zeii, cît timp sînt vii în sufletele credincioșilor, sînt geloși, dar poate exista iubire fără gelozie sau gelozie fără iubire? Indiferent dacă oamenii au fost făcuți după chipul zeilor sau zeii după cel al oamenilor (cum a susținut cîndva Xenofan), răspunsul e același: Nu. Iar cînd încetează a mai fi geloși și răzbunători încetează în același timp a fi și miloși și protectori; dar atunci au murit.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.