Oraşul nostru. Inventar (I)
Se dedică amicului Dan Stanciu
Deunăzi, am văzut, din fuga maşinii, un nume de stradă banal în aparenţă, dar, totuşi, misterios: strada Vaselor. De ce s-ar numi aşa o stradă oarecare, printre blocuri? Cum poate să-i vină în minte unui edil să boteze o stradă, strada „Vaselor“? Ce fel de vase? Şi de ce nu orice altceva? Întrebarea a început să mă chinuie. Pînă într-atît, încît am devenit curios să aflu în ce perimetru onomastic trăieşte oraşul meu. Am descoperit o enormă materie de reflecţie pentru istorici, psihologi, sociologi, antropologi şi metafizicieni. N-am reuşit să pricep prin ce mecanisme subtile se hotărăsc numele străzilor metropolitane. Şi cine ne hotărăşte, în ultimă instanţă, adresa? O minimă sistematizare a denumirilor existente scoate la lumină o reţea complicată de mentalităţi autohtone, inerţii ideologice, lirisme arbitrare, obsesii inanalizabile, stranietăţi suprarealiste. Ştiu. Avem alte priorităţi. Stăm prost cu gropile, cu traficul, cu poluarea, cu parcările ş.a.m.d. Nu de numele străzilor ne împiedicăm, în primul rînd, în viaţa noastră zilnică de bucureşteni. Înţeleg, totuşi, să atrag atenţia asupra unei comédii terminologice de care, cîndva, vreun edil cu simţul umorului, dar şi cu o mai nuanţată conştiinţă a responsabilităţii, se va ocupa, poate. În ce mă priveşte, voi face un simplu inventar. Cititorul nu va avea decît să-şi facă singur o opinie. Şi să facă haz de necaz.
O urmă adîncă pare să fi lăsat, în geografia oraşului nostru, avîntul industriei chimice din perioada terminală a regimului trecut. Nu văd altă explicaţie pentru numele următoarelor străzi: Acetilenei, Aragonitului (pentru curioşi, menţionez că formula acestei substanţe este CaCO3), Bauxitei, Calcarului, Celofibrei, Cimentului, Cromului, Cuprului, Ebonitei, Magneziului, Parafinei, Protonilor, Uraniului, Silexului, Siliciului, Sulfului. Încă şi mai năvalnic se manifestă imaginaţia noastră tehnologică, bucuria „sculelor“ (tradiţionale, dar şi moderne), vocabularul şantierului şi al fabricii. Iată străzile: Angrenajului, Barometrului, Busolei, Betonierei, Detectorului, Ecluzei, Eprubetei, Gaterului, Gherghefului, Greblei, Laminorului, Lopeţii, Lanternei, Macazului, Mistriei, Casmalei, Metalului, Nivelării, Pirotehnicii, Pontonului (cu Intrarea Pontonierilor), Producţiei, Racordării, Rachetei, Reactorului, Releului, Retortei, Rotativei, Şantierului, Sapei, Satelitului, Secerii, Securii, Sistematizării, Stăvilarului, Suveicii, Tîrnăcopului, Tehnicii, Toporului, Turbinei, Telescopului, Vagonului, Vagonetului, Vîslei. Undeva, în penumbra semantică a acestei serii, avem şi strada Monolitului (aluzie la solidaritatea clasei muncitoare angajate în producţie) şi strada Consumului, adică a beneficiilor multilaterale rezultate din creşterea productivităţii. O rubrică aparte revine meseriilor, de unde străzi ca: Textiliştilor, Ţesătoarelor, Torcătoarelor, Tractoriştilor, Fochiştilor, Proletarilor (în genere) şi, pardon, Turnătorilor. Dintre priorităţi nu putea lipsi armata, apărătoare a suveranităţii şi independenţei naţionale. Prin urmare, ne ies în întîmpinare străzile: Baionetei, Detaşamentului, Escaladei, Muniţiei, Meterezului, Parapetului, Patriei (şi Patrioţilor), Poliţiei, Recrutului, Voinicului, Trăgaciului, Trompetului, Vitejilor, Stindardului, Tunului, Redutei, Maiorului (nu mi-e clar de ce nu există şi străzi echivalente pentru celelalte grade militare), Zalelor. La bază, ca motivaţie psihologic-istorică: strada Străbună. Mai există şi strada Evidenţiaţilor (şi a Menţiunii), dar acestea au un spectru mai larg: poate fi vorba şi de eroi ai oştirii, dar şi de fruntaşi în muncă. Suverană este strada Ministerului, ca şi aceea a Salubrităţii.
Să nu ne grăbim însă, în mod maliţios, să semnalăm numai terminologia producţiei şi a vieţii militare. De o tandră atenţie se bucură, totuşi, şi viaţa domestică, cea artistică şi sportivă. Nu lipsesc drăgălăşeniile familiale: strada Bunicuţei, a Duioşiei, a Patului, a Duşului, a Fetiţelor şi a Silfidelor. Alte nume: Şuviţa, Mirodeniei, Ghiozdanului. Pentru sporturi: Nataţiei, Spartachiadei, Schiorilor. Pentru muzică: Trilului, Piculinei, Partiturii, Valsului, Pupitrului, Uverturii. Pentru şcoala generală: Echerului, Medianei, Trapezului, Triunghiului. Pentru folclor: Strigăturii şi, mai ales, aleea Păcală şi aleea Tîndală, paralele, ambele perpendiculare pe Şoseaua Mihai Bravu. Să nu uităm strada Declamării şi strada Galeş (care dă în Existenţei). Instrumentarul gospodăresc al înaintaşilor se face semnalat prin străzi ca Butiei şi Bolobocului (cu inevitabile daune colaterale: strada Arsurei). Vom continua săptămîna următoare. Deocamdată vă las visători dinaintea unei bijuterii topografice: Intrarea Smaranda!
Foto: D.H. Popa
