Omul și patria

Publicat în Dilema Veche nr. 752 din 19-25 iulie 2018
Frica lui Putin jpeg

Întrebat odată de ce nu se ocupă cu treburile cetății, filozoful Anaxagoras ar fi spus: „Nu huli, omule!“, după care a arătat cu degetul spre cer. Voia să spună că acolo era patria lui, nu jos, unde era cetatea oamenilor. Atitudine bizară, se puteau gîndi contemporanii lui, ba chiar nepatriotică: căci preocuparea, interesul pasionat pentru afacerile publice și politice (acestea fiind aproape același lucru) constituia forma principală de existență socială a cetățeanului liber al micilor orașe-state ale antichității grecești. De aceea, legile sancționau de multe ori apatia politică, iar dacă n-o făceau legile, morala publică îi privea chiorîș pe cetățenii care evitau implicarea, bănuind cine știe ce uneltiri din partea lor, așa cum se crezuse despre Socrate. Cetățenii n-aveau deci latitudinea să se sustragă apelului cetății și nu era convenabil să rămîi un simplu om privat, care își ducea viața așa cum dorea, eventual interesat de „alte patrii“ (știința, filozofia, religia) decît de cea în care locuia.

În secolul al XIX-lea, Benjamin Constant remarca o situație complet diferită, de fapt opusă: cetățenii statelor europene guvernate de elite luminate și liberale preferau – și nu numai că nu erau descurajați, dar erau chiar îndemnați – să se dezintereseze de afacerile politice și să-și ducă viața așa cum doreau, ca particulari, avînd garanția că nu vor fi tulburați fără temei legal de acțiunile statului sau ale altor oameni. Între societate, în mare, și politică apare o crevasă, din multe puncte de vedere (mai ales al libertăților individuale) salutară. Totuși, deja Benjamin Constant simțea pericolul ca dezinteresul pentru politică al majorității cetățenilor să deschidă calea suprareprezentării demagogilor și ahtiaților de putere, care să reducă ori chiar să suprime la un moment dat libertățile individuale. Este exact ceea ce s-a întîmplat de atîtea ori în cele aproape două secole care au urmat.

Oricum, e semnificativ să vezi că în zilele noastre – la noi, dar nu numai – foarte mulți oameni consideră politica drept o ocupație nevrednică de un om de calitate, pe care, chipurile, o practică numai cei care sînt excesiv înamorați de putere și bani și care altminteri sînt incapabili să se realizeze în alte domenii. Nu numai că implicarea politică – de orice fel – formează la noi excepția socială și statistică, dar – exact invers decît în antichitate – omul politic e suspect din oficiu de a fi un rău cetățean: constant bănuit de apetit de dominare, de lipsă de scrupule, adesea de incompetență, sîntem tentați să-l credem o ființă nu doar detestabilă în sine, dar – avînd în vedere puterile imense de care dispune prin poziția sa – și un imens pericol public. Nu inundațiile, cutremurele sau epidemiile sînt marile pericole publice de care se teme omul prezentului cel mai mult, ci faptele nesăbuite ale politicienilor pe care de fapt tot el i-a ales.

Firește, omul obișnuit nu e lipsit de ipocrizie: îi disprețuiește, dar îi și invidiază pe politicieni; îi critică, dar, la nevoie, îi lingușește. Se lasă adesea sedus de promisiunile lor și le dă votul, ba chiar îl dă și celor pe care îi știe corupți, numai fiindcă speră să aibă un beneficiu sau măcar nu prea mare pagubă. De fapt, ființa civică – pentru a spune astfel – din omul de azi s-a micșorat, pînă la dispariție uneori. Pentru antici, cele mai importante asocieri erau cele politice sau cu sens politic. Pentru omul de azi, asocierile nu doar cele mai importante, dar și cele mai legitime par să fie nu doar apolitice, dar chiar antipolitice.

Mai e ceva care a transformat crevasa despre care vorbeam într-o prăpastie: caracterul ezoteric al temelor politice fundamentale – economice, militare, industriale, demografice, sociale. Politicul, în ansamblu și în detaliu, e tot mai puțin inteligibil și transparent pentru profan, fie și numai din cauza complicației intrinseci a vieții moderne, în toate dimensiunile ei. De aici însă și marea suspiciune, și conspiraționismul generalizat. Nu numai că nu credem în politicieni, dar credem adesea că ei ne înșală cu bună știință și că ne ascund lucruri teribile. Și chiar atunci cînd se aduc dovezi clare că lucrurile nu stau deloc astfel, foarte mulți rămîn suspicioși: poate că dovezile fac și ele parte din marea conspirație, își zic ei, iar specialiștii care confirmă dovezile sînt și ei năimiți.

Nu știu ce-i de făcut, dacă mai e de făcut ceva, nu într-un detaliu sau altul, ci la modul general. Poate doar să așteptăm să fim conduși de roboți. În fond, nu văd de ce Trump și Putin s-ar înțelege mai bine în folosul întregii lumi – cu toate obsesiile lor pentru putere, cu ego-urile lor supraponderale, cu isteriile și cruzimile lor – decît ar face-o doi roboți-președinți, raționali, egali cu sine, fără nervi, fără resentimente, fără adrenalină, super-competenți, negociind în numele patriilor lor. Sigur, s-ar putea ca vreun curios să se trezească întrebînd dacă totuși roboții au sau pot avea patrie – fie aici, fie „acolo sus“, precum Anaxagoras.

Irelevant.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

atac nuclear FOTO Shutterstock buton nuclear
Războiul din Ucraina se află într-un punct de cotitură periculos - Analiză CNN
În ciuda gestionării dezastruoase continue de care Rusia a dat dovadă în războiul din Ucraina, abia acum se poate apropia cel mai periculos moment al conflictului, se arată într-o analiză realizată de CNN.
Drona Mohajer 6 FOTO Ministerul iranan al Apărării jpg
Dronele iraniene, o amenințare serioasă pentru spațiul aerian al Ucrainei. Rușii au întețit atacurile asupra Odesei
Introduse recent pe frontul din Ucraina, dronele iraniene reprezintă o amenințare serioasă pentru apărarea aeriană ucraineană, spun soldații ucraineni aflați pe front, relatează Politico.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 16 41 53 jpeg
Presa maghiară, despre retrogradarea României. Ungurii nu râd de noi, deși au făcut furori în Liga Națiunilor
Ungaria a fost la un pas de câștigarea unei grupe infernale, cu Italia, Anglia și Germania pe post de adversari. Deși au bătut granzii Europei, vecinii noștri au rămas cu picioarele pe pământ și nu ne-au luat la mișto.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.