Omul „schimonosit“

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Frica lui Putin jpeg

Văzînd și eu, ca atîta lume, la televizor (din fericire, numai acolo) violențele de la Paris din ultimele sîmbete, iscate de protestele așa-numitelor „veste galbene“, nu m-am putut împiedica să ridic uimit din umeri cînd am aflat că totul a plecat de la creșterea prețului benzinei. Oricît de neplăcută ar putea să fie această creștere a prețului și, în general, a costului vieții (acuzat de protestatarii francezi), ar fi o copilărie să explicăm prin asemenea frustrări veritabilele lupte de stradă între sute sau mii de vandali și forțele de ordine. Dar ceea ce m-a frapat a fost altceva – prezent nu numai în cazul acestor violențe: am notat nu numai luptele dintre „anarhiști“, „extremiști“ (casseurs), ci și vandalismele „gratuite“ și „culturale“, pentru a spune astfel: arderea unor mașini, devastarea unor magazine elegante de pe Champs-Élysées și, bineînțeles vandalizarea Arcului de Triumf și a mormîntului soldatului necunoscut. Dacă e cineva de vină pentru scumpirea vieții și dificultățile economice, în nici un caz nu poate fi Arcul de Triumf. Atunci despre ce este vorba? Se va spune că agresivitatea e îndreptată împotriva unor simboluri de stat (un stat considerat opresiv). Dar și asta mi se pare insuficient. Vandalizarea străzii, în general, a monumentelor, a magazinelor sau a mașinilor individuale ține, în mod mai profund, de o agresivitate împotriva ordinii în general și, aș zice, a civilizației. Altfel nu s-ar putea explica dezlănțuirea aparent fără rost și finalitate a violenței. Un singur detaliu, semnificativ, mi se pare: cei care se plîng de scumpirea benzinei o risipesc totuși pentru a da foc unor mașini. Un ingredient esențial al civilizației noastre este folosit împotriva lui însuși, într un fel de act sinucigaș al civilizației.

Ajungînd aici, n-a putut să nu-mi revină în memorie unul dintre cel mai valoroase eseuri, după părerea mea, ale lui Sigmund Freud, tradus la noi de obicei prin „Disconfort în cultură“ (Das Unbehagen in der Kultur, 1930). Puține au fost, cred, de-a lungul istoriei analizele „naturii omenești“ mai dure, mai lipsite de iluzii și, aș zice, mai pesimiste decît aceasta. Poate doar Hobbes, cu al său „homo homini lupus“ (citat, de altfel, în „Disconfort în cultură“) și Augustin, cu teoria „păcatului originar“, să-i stea alături. Ideea lui Freud (prezentă desigur și în alte eseuri tîrzii) este că, deși cultura în sens larg este creația prețioasă și indispensabilă a omului, ea îi este totodată și marele inamic, deoarece îi pune limite, îi frînează libera desfășurare a unei violențe originare, instalate în sinele său cel mai adînc: „Este imposibil să trecem cu vederea în ce măsură cultura este construită pe renunțarea pulsională, cît de mult este condiționată de insatisfacția… unor pulsiuni puternice… Știm deja că această (renunțare culturală) este originea ostilității împotriva căreia toate culturile au de luptat.“ Există, spune ­Freud, în noi o pulsiune agresivă originară, tinzînd spre distrugere și moarte, pe care, parțial, cealaltă pulsiune, Eros-ul, prin intermediul culturii, o ține nu prea ușor sub control. „Acestui program al culturii i se opune pulsiunea agresivă naturală a omului, dușmănia unuia față de celălalt și a tuturor împotriva unuia singur.“

Desigur, pentru a se dezlănțui, pulsiunea agresivă și ireductibilă a morții (crede Freud) are nevoie de ocazii favorabile: ele n-au lipsit din istorie și mai ales din istoria modernă. Un război, o revoluție, o dezordine socială sînt foarte potrivite drept pretexte și ele descoperă repede simboluri ale violenței originare. De ce n-ar fi și scumpirea benzinei, la un moment dat, un astfel de pretext, dar și simbol al civilizației moderne? „Anarhistul“ se folosește de orice pretext pentru a-și „da drumul“: el caută să distrugă, fie și simbolic, prin mîzgălire, deriziune, blasfemie etc. simboluri culturale puternice, deoarece simte că are ocazia să se răzbune pe cultura ca atare pentru îngrădirile pe care le suportă ca civilizat. Și, atenție, acest „vandal“ e om ca și noi, ba chiar e om și în mijlocul violenței sale. Animalele – observă și Freud – nu au această sfîșiere interioară, care le obligă să se revolte împotriva lor înseși. Lecția lui Freud (ca și a altor mari pesimiști filozofici) nu este că umanitatea noastră – adică cultura cu morala, religia, arta, știința, frumosul, dreptul – este uneori copleșită de forțe bestiale, animalice, străine ei, ci că agresivitatea și violența pulsiunilor respective sînt la fel de umane ca și opusele lor. Așa-zisa „dezumanizare“, „schimonosirea“ trăsăturilor nobile ale omului sînt acte la fel de omenești ca oricare altele; animalele cele mai sălbatice nu „se schimonosesc“.

De aceea insul agresiv, violent, criminal (la nivel individual sau public, dacă are puterea politică) nu-i un diavol sau o fiară cu chip de om, eventual avînd pe deasupra „vestă galbenă“, uniformă SS sau orice altceva, deși idealismului nostru i-ar plăcea să-l vadă astfel. „Schimonosirea“ lui nu-i dezumanizare, ci manifestare a unei laturi a omenescului. E un om ca noi toți și noi sîntem ca el, în miezul nostru – din păcate.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic