„Omul politic al momentului“

Cum vi se pare afirmația următoare? „Viorica Dăncilă este nu numai omul politic al momentului, dar și cel mai probabil candidat la președinție.“ O prostie, veți spune probabil. Viorica Dăncilă nu poate fi „om politic al momentului“, fiindcă nu-i om politic decît cu numele. O cunoaștem bine: o persoană căzută în afara funcției, privată de minime calități de conducător, o simplă unealtă a lui Liviu Dragnea, în plus oferind destule motive pentru a fi calificată drept ineptă intelectual. Cît despre candidatura ei la președinție, poate că site-ul rusesc Sputnik – căci a lui e afirmația de mai sus – știe mai bine, deși ne îndoim că PSD vrea nu numai să piardă alegerile, dar să se și facă de rîs.

În treacăt fie zis, nu știu de ce propaganda rusească e considerată atît de subtilă. S-o lauzi în România pe analfabeta funcțional Dăncilă pare ultima enormitate. E ca pe timpuri, cînd un scriitor era lăudat în Scînteia. Ieșea pe stradă, bietul, cu capul plecat și își cerea scuze de la prieteni, spunîndu-le șoptit că el personal n-are nici un amestec. Dacă rușii ar fi cu adevărat subtili ar elogia-o, de exemplu, pe Kövesi, susținîndu-i candidatura ca procuror general UE. Abia atunci am intra la bănuieli în privința ei: aoleu, am zice îngroziți, o laudă rușii, asta înseamnă ori că-i agent KGB, ori că a primit un briliant de la Putin personal, oricum e de rău! Sigur va sabota din interior UE. Iar dacă la propapanda asta s-ar ralia și prietenii prezumtivi ai rușilor din guvern și din media, efectul ar fi teribil: ia să iasă Gâdea și s-o felicite pe LCK pentru victoria din comisiile Parlamentului European, ia să vină Dragnea și să declare că, din patriotism, a dat instrucțiuni noi ambasadorilor României, pentru ca acum s-o susțină! N-ați simți atunci așa ca un gol în stomac sau că vă explodează creierii? Ce să fie asta? – v-ați zice disperați. Oare s-a dat și ea, ultima speranță, cu „ăia“? Sau cumva a ajuns Dragnea pe drumul Damascului, în timp ce se gîndea cum să mute ambasada României la Ierusalim? Sau ne-am pierdut cu toții mințile?

Adevărul este că, dacă guvernarea PSD-ALDE voia să convingă pe toată lumea că e și coruptă, și incapabilă, „cazul Kövesi“ – fie și în această fază neterminată – a dovedit-o cu vîrf și îndesat. Cine i-o fi sfătuit, de exemplu, ca, exact în ziua interviului la PE, s-o convoace la nou-înființata secție pentru investigarea magistraților (SIIJ), spre a o pune sub acuzare? Și pe ce motiv absurd: că ar fi cerut mită de la Sebastian Ghiță pentru a plăti transportul din Indonezia al lui Nicolae Popa. Adică SIIJ ascultă pe un fugit de Justiție că un fost procuror general ar fi cerut mită, spre a plăti aducerea în țară a unui alt fugar extrădat! Nebunie curată! Iar pentru ca realizările noii SIIJ – a cărei înființare fusese deja criticată de Comisia de la Veneția, de CSM (prin respingerea legii), de PG, de DNA, de numeroși magistrați, de Opoziție – să fie și mai discreditate, priviți pasul următor: deschiderea unui dosar împotriva lui Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, și a Verei Jourova, deși autoritățile române nu au jurisdicție asupra unor înalți funcționari europeni, conform tratatelor de aderare semnate de România! Te uiți, te miri și pas de pricepe: dacă Dragnea vrea să-i aibă de partea lui pe socialiștii europeni (fie și pentru a o bloca pe Kövesi), de ce îi lasă pe neghiobii de la SIIJ să se dea tocmai acum la Frans Timmermans, șeful socialiștilor europeni? Sau, tot așa, dacă vrea să se războiască cu multinaționalele, de ce îi face curte lui Trump, multimiliadarul ajuns președintele SUA? Ce crede el? Că dacă-l lasă pe Teodorovici să taxeze băncile, „finanța internațională“ îl va decora? Atunci, poate că tot e mai bine să te ții cu socialiștii. Dar atunci revenim la Timmermans și la alți „răi“ din PSE pe care îi ofensezi și îi șochezi.

Confuzia e totală. Dragnea vrea să schimbe legile Justiției? Vrea. Și cică și poate. Dar de ce are nevoie pentru asta mai întîi de o lege, apoi de o ordonanță de schimbare a legii, apoi – cum se vede acum – de încă o ordonanță de schimbare a ordonanței? Poate că cei cărora le-ai trecut asta în sarcină – Florin Iordache, Șerban Nicolae, plus eminența juridică mondială Tudorel Toader – sînt niște ageamii. Poate că, mai rău, sînt niște agenți acoperiți ai lui Soros. E chiar plauzibil, judecînd după unele indicii discrete. Modelele lui Dragnea ar fi știut ce să facă după un asemenea eșec de proporții: Stalin îi împușca pe toți (adăugîndu-l și pe Meleșcanu), iar Ceaușescu îi expedia directori adjuncți la vreo cooperativă meșteșugărească sau o fermă de păsări pe unde se agață în cui harta. Măcar erau consecvenți logicii lor. Dragnea însă îi pune să-i mai scrie o ordonanță. Și apoi, sigur vine încă una – spre a o petici pe cea de dinainte. Toate vor fi semnate, firește, de „omul politic al momentului“, lăudat de Sputnik. Sau e și asta o pedeapsă? A lor, a noastră?