O țară de președinți (continuare)

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Presa românească de ieri şi azi jpeg

După articolul publicat – cu titlul de mai sus – săptămîna trecută, au apărut, previzibil, o sumedenie de comentarii nervoase: „Păi, ce faci, bă?! N-ai zis că te retragi?!“; „Aaa! Te-a plătit sistemul ca să-i ataci pe adversarii lui Iohannis!“. Una peste alta, nu ce-am scris era tema, ci, ca de obicei, ce se-ascunde în spatele rîndurilor mele, ce „sarcină“ mi s-a trasat și cu cît am fost „ispitit“… OK, îmi cer scuze! Uneori nu mă pot abține. Și, oricum, am zis că fac un pas înapoi, dar nu că mă-ngrop, că dispar de pe fața pămîntului. Mai am și eu cîte un mic acces de prezență, cîte o tresărire, cîte un suspin! Rog, deci, să nu mi se reproșeze că sînt (încă) viu. Iată, de pildă, chiar textul de față: m-am legat, data trecută, de cîțiva candidați la președinție. Am anticipat că voi continua, și asta fac acum. Oricum, nu persoane în sine aveam (și am) în vizor, ci un fenomen: fenomenul inflației de candidați pentru o funcție care nu e o șefie oarecare. E ceva mai mult decît președinte de bloc, patron de mall, primar comunal sau vedetă de televiziune. Ca să conduci o țară nu e destul să te simți împins de la spate de ghimpele misiunii. Să ceri nației să te iubească măcar atît cît te iubești tu însuți. Mai e nevoie și de reprezentativitate, prestigiu, charismă, listă de isprăvi de natură să probeze capacitatea ta de înfăptuire, de construcție, de uitare de sine în beneficiul comunității. Dar, mai ales, onestitate deplină, realism, sinceritate. Or, scena noastră electorală e plină de amatori mai mult sau mai puțin stimabili, pofticioși de onoruri, țanțoși, intoxicați de ei înșiși.

Uneori, e vorba, recunosc, și de oarecare candoare. Să-ți concepi atacul electoral pe bază de filme SF, cu mici metafore echivoce („pastila albastră“ ca „opțiune“) și aruncînd pe piață o dezbatere confuză despre colaborarea cu Securitatea în funcție de vîrstă înseamnă să joci la prețuri mici, să nu ai o reprezentare eficientă a electoratului și a nevoilor lui prioritare. Și mai înseamnă să nu ai consilieri buni, iar dacă îi ai, să nu-i asculți. Din păcate, marea speranță USR riscă paloarea definitivă dacă nu afișează o strategie, o retorică, o îndemînare pragmatică mai inspirată, mai impozantă.

Mai curînd veselă e ieșirea la rampă a unei doamne „umaniste“ din Cluj, care crede că sîntem colegi în NATO cu Rusia (admițînd, ulterior, că a fost o „greșeală de exprimare“). Cu asemenea declarații, doamna cu pricina ar avea mai multe șanse să obțină funcția de prim-ministru. Asta pe linia tragi-comică a doamnei Dăncilă, convinsă și dînsa că Irakul și Pakistanul sînt țări membre ale Uniunii Europene și că, în vizită la Podgorica, ești, de fapt, la Priștina. De „greșeli de exprimare“ nu mai vorbim: „negaționalism“, „imunoglobină“ etc. Dar ce contează? Vrei să fii președinte, nu profesor de română, geografie sau geopolitică! Iar doamna Dăncilă tocmai președinte vrea să fie, la concurență, de altfel, cu doamna Bruynseels…

Despre domnul Pleșoianu nu sînt de făcut comentarii. E un exemplu clasic de autoeroizare. Bucuros de sine, exasperat de restul lumii, gata să ne salveze, dacă nu cumva vom fi atît de proști încît să nu-i vedem aripile și mintea, tînărul domn are totul în buzunar (în afară de voturi, care i se fură, pervers, de sorosiști, venetici, compatrioți fraieri, sistem…).

Ce-ar mai fi? Dl Toader Paleologu. Nu pot să nu recunosc că ideea de a avea un președinte care știe să se poarte, știe să vorbească (în mai multe limbi, chiar și în română), care a fost și ministru, și ambasador, care a făcut studii strălucite la marile școli ale lumii, mi se pare foarte atrăgătoare. Și nu e vorba de mulțimea cunoștințelor și de convingeri venerabile. E vorba, pur și simplu, de bună creștere și de educație europeană. Mi-aș îngădui, totuși, un sfat: să se ferească a-și ambala înzestrările (remarcabile) și genealogia într-un autocomplezent complex de superioritate. Nu dă bine nici dinaintea alegătorului autohton, nici ca simptom garantat de boierie autentică…

Lista rămîne, din cîte înțeleg, deschisă: mai e și „singurul liberal“ român, dl Cataramă, mai e și ezitanta doamnă Firea, mai e – aud în ultima clipă – și unul Ninel, român singuratic printre tot felul de vînduți și apostați, dar și alții, cunoscuți și nerecunoscuți, de necrezut și de nerecunoscut, gata să moțăie mîntuitor pe altarul Patriei.

Despre dl Klaus Iohannis nu vreau să valsez analitic. Atrag doar atenția oponenților săi că au găsit cea mai ingenioasă soluție de a-l sprijini. E atacat cu cele mai nătîngi argumente, de natură să facă din „critică“ un fel de „periniță“ drăgălașă. Ba că nu face nimic, ba că face, neconstituțional, prea mult, ba că acceptă un „umilitor“ cadou de la Trump (o șapcă, pe care și-o pune, rîzînd, pe cap, în loc să o bage discret în buzunar sau să i o azvîrle patriotic în obraz donatorului), ba că e neamț (adicătelea nițel cam nazist, cum și-au permis să declare unii lideri iresponsabili din PSD), ba că merge cam des la schi, ba că nevastă-sa se îmbracă greșit, ba că sloganul său electoral („Pentru o Românie normală“) îngăduie o lectură, pe inițiale, care sună: PORN! Încondeiat cu asemenea bombăneli zglobii sau pompoase, omul devine pur și simplu simpatic. Sigur, nimeni nu e perfect, dar măcar cu dînsul nu riscăm surprize nocive: nu ne face de rîs cînd iese din țară, nu vorbește buruienos, nu promite miracole.

Ce-o ieși din tot acest carnaval, vom afla în curînd. De un singur lucru putem fi siguri: nimeni nu va învăța nimic din experiența acestei campanii. Nici poporul, nici politicienii. Peste cinci ani o vom lua de la capăt. Cu aceleași portrete reambalate, cu aceleași discursuri daco-romano-turcești, cu același umor involuntar, cu aceeași obrăznicie sfruntată, cu aceeași candidă inadecvare. Dar, cum-necum, o s-o scoatem la capăt. Vorba lui P.P. Carp: „Românii au atîta noroc, că n-au nevoie de politicieni“.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.