O scrisoare despre autenticitate

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Întrebări jpeg

Domnişoara Codruţa Cojoc, care se recomandă „o tînără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetăţean simplu, complex şi normal, excentric din Bistriţa“ mi-a trimis, pe adresa redacţiei, o scrisoare, provocată de un text al meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu cîteva nuanţe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj hermeneutic: înţelegerea autenticităţii ca „program“ de viaţă, ca justificare pentru orice, ca virtute privată, de natură să te plaseze deasupra celorlalţi. 

Domnişoara Cojoc se socoteşte „o practicantă încăpăţînată a autenticităţii“, pe care ar fi moştenit-o „genetic“ de la bunici şi străbunici exemplari, „români autentici“, depozitari ai unei „tradiţii“ autohtone, pe care şi dînsa se simte chemată să o întruchipeze şi să o „propage“. Această tradiţie a autenticităţii o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să ţină, cu încăpăţînare la „verticalitate“, să fie mereu în armonie şi „suprapunere“ cu ea însăşi. Refuză orice „compromis“, nu se lasă ispitită de dorinţa „inautentică“ „de a dovedi că poţi să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaştere socială“. Această atitudine e neînţeleasă şi judecată aspru (şi nedrept) de cei din jur drept „lene“, „lipsă de interes“, „pasivitate“, „încăpăţînare“. 

Apreciez sincer preocuparea cititoarei mele pentru definirea identităţii proprii şi sînt sensibil la efortul ei de a fi, clipă de clipă, conformă cu sine şi de a-şi comunica experienţele. Dar tocmai din simpatie pentru „autenticitatea“ căutărilor sale, simt nevoia să o avertizez că, în multe privinţe, se lasă purtată de o retorică înşelătoare. Mai întîi, autenticitatea nu se moşteneşte. Ideea că eşti descendent al unei „ramuri ereditare foarte puternice“ riscă să se transforme într-un complex de superioritate. De altfel, întreaga scrisoare a domnişoarei Cojoc iradiază un sentiment al elecţiunii, al îndreptăţirii proprii, al mulţumirii de sine. Or autenticitatea nu cade niciodată în auto-contemplare şi, cu atît mai puţin, în auto-admiraţie. Nu toţi descendenţii unui ins „autentic“ sînt, necesarmente, monumente de „autenticitate“. Iar a fi „mîndru“ de autenticitatea ta e un simptom tipic de inautenticitate. Mai departe: autenticitatea nu e o „ocupaţie“. Nu înlocuieşte faptul de a fi angajat profesional, social, politic etc. La întrebarea „cu ce te îndeletniceşti?“ nu se poate răspunde „sînt autentic!“ sau „sînt vertical!“, decît cu preţul căderii în ridicol. Autenticitatea nu „se practică“ aşa cum „se practică“ politeţea, solidaritatea sau o dexteritate oarecare. Autenticitatea nu e o profesie sau o opţiune stilistică. Nu „te decizi“ să fii autentic. Nu „adopţi“ autenticitatea, ca pe o ţinută şic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Şi mai ales nu ţi-o pui la butonieră, pentru a-i depuncta pe cei din jur, vinovaţi, în bloc, de inautenticitate, neînţelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ţi dori să realizezi ceva valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poţi refuza orice formă de participare la viaţa comunitară, nu poţi evacua orice proiecţie ideală, orice aspiraţie, orice preocupare pentru reuşita personală şi publică, în numele unei autenticităţi severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorităţii. Şi, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemînă să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextînd că îl simţi „inautentic“. E foarte la îndemînă să confunzi capriciul personal, idiosincrasia, iluzia de sine, cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetenţe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticităţi intransigente. Există destui pentru care obligaţia de a te spăla sau de a saluta cînd intri într-o încăpere trec drept concesii făcute unor „inautentice“ convenţii. 

Am rezerve şi cu privire la formulări de tipul „autenticitate românească“. Autenticitatea nu e o înzestrare cu caracter etnic. Nu există o autenticitate pakistaneză, una spaniolă şi una turcă. Şi, admiţînd că ar exista, ar fi dificil şi neavenit să le percepi ierarhic. 

Una peste alta, îmi îngădui să atrag prieteneşte atenţia domnişoarei Cojoc că autenticitatea „autentică“ nu se pune în scenă, nu se priveşte mereu în oglindă, nu se „propagă“. E spontană, străină de orice intenţie demonstrativă, de orice ostentaţie. Omul autentic nu prea vorbeşte de autenticitatea sa, nu o transformă în titlu de nobleţe, în comportament de paradă. Dacă o face, rămîne, în cel mai bun caz, un teoretician al autenticităţii. Cît despre înţelegerea autenticităţii ca strictă „armonie cu sine“, ea nu e lipsită de riscuri. Autenticitatea nu e o formă de solipsism. Autenticitatea care îi demite pe cei din preajmă e pură egolatrie. Nu mai spun că, dacă se întîmplă să fii Smerdeakov, e preferabil să nu abuzezi de „autenticitatea“ ta…

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.