O dilemă mai puțin în presa noastră…

5 mai 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

În contextul de acum, nu e cuviincios să ne plîngem. Mor oameni, moare piața muncii, mor ramuri întregi ale vieții economice și financiare. Mor certitudini care păreau definitive, mor deprinderi private și comunitare „tradiționale”, mor speranțe și instituții al căror temei părea de neuzurpat. Așa stînd lucrurile, nu putem pretinde ca un săptămînal de cultură să supraviețuiască nestingherit. Da, Dilema (veche) se confruntă cu o iminentă dispariție. Condițiile de existență pe care ni le propune Holdingul Adevărul sînt, în fapt, un mod de a sugera retragerea…

Există, e drept, posibile „manevre” consolatoare. În definitiv, de-a lungul istoriei autohtone, au dispărut și alte reviste, unele prestigioase, repere decisive ale culturii noastre. Viața Românească, apărută în 1906, a traversat episoade mari de suspensie  (1916-1920, 1946-1948 ș.a.),  Gândirea  a rezistat 23 de ani, pentru a sucomba în 1944. Revista Fundațiilor Regale s-a stins după numai 13 ani de apariție. Iar exemplele pot continua. Dilema a reușit să funcționeze 27 de ani, ceea ce, în ambianța „tranziției” valahe, nu e puțin lucru. Îmi amintesc cum – spre sfîrșitul anilor ’80 – l-am întrebat pe Alexandru Popovici, minunatul director al Casei de Creație de la Tescani, cît timp credea că va mai putea ține în viață neconvenționalul său „stabiliment”. „Important e că am reușit deja să trăim cîțiva ani!” – a sunat răspunsul. „Tot e ceva!” Avea dreptate. În lumea sublunară și mai ales pe dulcele plai românesc, subzistența fulgurantă, provizoratul, prezența trecătoare sînt performanțe suficient de neașteptate ca să fie considerate un succes, indiferent de longevitate și conjuncturi pestrițe.

Nu e cazul să evoc acum, în cîteva rînduri, biografia publicației noastre. Dar am nostalgia momentului inaugural, cînd Augustin Buzura a avut ideea să susțină un asemenea experiment jurnalistic. Radu Cosașu a găsit un nume potrivit (Dilema, într-un moment în care piața locală gemea de radicalități, astfel încît reflecția articulată și comunicarea echilibrată să fie cvasi-imposibile). Prima redacție, redacția „fondatoare”, a fost, pentru mine, o experiență omenească și profesională îmbogățitoare: Radu Cosașu, Magdalena Boiangiu, Alex. Leo Șerban, Tita Chiper, Teddy Sugar erau o echipă în care experiența, substanța, umorul, hărnicia și dreapta judecată dădeau măsura. Redactorul-șef al „demarajului”, Elena Ștefoi, se integra armonios și extrem de eficient în această echipă. Cum era de așteptat, n-au lipsit bombănelile de tot soiul. Cea dintîi a venit de la revista 22, care vedea în apariția unei gazete finanțate de la buget (prin Fundația Culturală Română) un gest de concurență neloială. S-a putut chiar spune că Dilema a fost inventată de Ion Iliescu, pentru a destabiliza „propaganda” GDS-istă… (Deși, chiar din primele numere, noi publicam și pe Doina Cornea, și pe Octavian Paler și pe Mircea Iorgulescu etc.) „Suspecți” eram și pentru că „încurajam spiritul dilematic”, „echidistanța” vinovată, într-un moment în care era nevoie de maxilare încleștate, de gesticulație sîngeroasă. Dar toate s-au lămurit pînă la urmă, iar Dilema a devenit un săptămînal mai mult decît onorabil, înconjurat de colaboratori prestigioși din toate domeniile și – ceea ce e esențial – susținut de un număr tot mai mare de cititori. Chiar și acum, în vremuri precare, vindem, săptămînal, cca 5.000 de exemplare.

În România însă ne-am obișnuit, de mult, să practicăm înțelepciunea lui „se poate și fără…”. N-o să facem acuma o tragedie că dispare o revistă. Avem alte griji, alte necazuri, alte priorități. Vorba lui Pristanda: „Altele am eu în sufletul meu…”. E nerealist să speri că se va găsi cineva dispus – în stare de urgență – să adauge crizei o perspectivă de calm restaurator, să orienteze gustul public și spre gratuitate, permanență, cultură și interioritate. Există întotdeauna, în labirintul lăuntric al fiecăruia, dincolo de acute (și stridente) nevoi imediate, și nevoia de orizont neconjunctural, de „exod”, de apel atemporal. Dilema s-a străduit, în ultimele trei decenii, alături de alte cîteva publicații, să ofere cititorilor săi un ecou al acestui apel. Nu vreau neapărat să idolatrizez o publicație alături de care am fost încîntat să fiu, atîta vreme, socialmente prezent și, poate, util. Dar nu pot să nu devin melancolic la gîndul că ea va dispărea. Și că, într-un moment de comă, nu se găsește, prin preajmă, nici un salon de reanimare…

„O revistă se face dansînd!” – ne-a spus, odată, Radu Cosașu, la una dintre primele noastre întîlniri. Dar cum moare? Cu un surîs? Cu gustul deșertăciunii? Sau, poate, cu un dram de speranță?

P.S. N-am luat în calcul și probabilitatea ca, pentru unii, vestea proastă pe care o invoc mai sus să fie un prilej de bucurie. În general, e vorba de inși care nu se pot bucura decît de ei înșiși. Pentru noi, satisfacția lor meschină e semn bun: înseamnă că, prin prezența noastră, am lovit unde trebuie...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

T 55 jpg
România vinde tancuri T-55 sovietice la licitație. Cât costă o bucată
Cu războiul la granițele României, Romtehnica, o companie aflată în coordonarea Ministerului Apărării Naţionale (MApN), a scos la vânzare un lot de tancuri vechi de concepție sovietică.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Putin facilitează accesul la cetăţenia rusă pentru străinii care se angajează în armată
Moscova va facilita accesul la cetăţenia rusă pentru străinii care semnează un contract în armată şi familiile lor, în plin conflict în Ucraina, potrivit unui decret semnat de Vladimir Putin.
tifetz avion blue air jpeg
Blue Air amână pentru a doua oară reluarea zborurilor
Operatorul aerian low-cost Blue Air a transmis, vineri, că nu va relua zborurile din 10 octombrie, precizând că se află în discuţii pentru a-şi restructura profilul de capital.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.