O aniversare uitată

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Pe 4 decembrie s-au împlinit douăzeci şi cinci de ani de la moartea lui Constantin Noica. Nimeni nu pare să-şi fi adus aminte de el cu prilejul acesta. Nici presa, nici scriitorimea, nici editurile care l-au publicat şi, ceea ce e încă şi mai trist, nici noi, cei care am avut privilegiul să-i fim aproape. Sînt sigur că ne-ar fi iertat. Nu-i plăceau festivităţile omagiale. „Să nu mă sărbătoriţi!“ – spusese, pare-se, unui grup de prieteni, la o întîlnire colocvială. În definitiv, e preferabil să fii prezent, zi de zi, discret, dar neabătut, în memoria oamenilor, decît să ai parte, la răstimpuri, de o cădelniţare birocratică, de un strict protocol calendaristic, de „pietatea“ administrativă a gazetelor sau a manualelor.

În lumea românească de azi, uitarea lui Noica e aproape „normală“. Prezenţa lui face parte dintr-o altă realitate, dintr-o altă ierarhie de valori, dintr-un alt fel de a fi. Uitat a început să fie, de altfel, destul de curînd după moarte. A devenit, mai repede decît ar fi fost cazul, o etichetă incertă, dacă nu direct un stigmat. Înainte de a fi fost citit, cercetat, asumat intelectual, a ajuns o figură „controversată“. I s-au radiografiat, cu o hărnicie nemiloasă, păcatele (reale) din tinereţe, s-a vorbit despre el ca despre un „guru al ceauşismului“, a fost taxat drept „naţionalist“, „reacţionar“, „neaoşist“ sau „protocronist“, a fost făcut vinovat de absenţa disidenţei în România comunistă şi de toate relele ilustrate, fireşte, de antipaticii săi discipoli, racordaţi, prin mijlocirea sa, la toate derapajele unui „interbelic“ demonizat. Păltinişul a devenit „bastionul“ reprobabil al elitismului, al monopolului cultural, al „răului“ public, supravieţuind prin manipulare şi abuz de putere. A fi „păltinişean“ a urcat brusc spre vîrful pejoraţiei culturale şi ideologice. Orice tip de vecinătate – declarată sau doar bănuită – cu Noica a sfîrşit prin a fi culpabilă. Nimeni nu ştie, sau nu pare interesat să afle, care sînt isprăvile propriu-zis profesionale ale filozofului: textele lui despre Platon, Descartes, Leibniz, Kant şi Hegel, despre comentatorii aristotelici şi Goethe, despre Eminescu şi despre „demnitatea Europei“. Nimeni nu răsfoieşte tratatul lui de ontologie, sau cartea despre „logica lui Hermes“. Iar cei interesaţi de petele negre (şi nonşalant înnegrite) ale biografiei nicasiene trec foarte uşor cu vederea cei nouă ani de domiciliu forţat şi cei şase ani de puşcărie la care l-au condamnat autorităţile staliniste.

Sînt perfect conştient că nu e sănătos să practici idolatria. Ştiu, pe de altă parte, că n-o să le pot transmite niciodată acelora care n-au trăit, fie şi episodic, în preajma lui Constantin Noica, cum arăta, de fapt, dinamica gîndirii şi a rostirii lui şi, cu atît mai puţin, care era croiala lui omenească. Aş cădea, probabil, în ridicol, vorbind despre dimensiunea lui protector paternă, despre felul în care făcea să coexiste, în comportamentul lui, rigoarea fermă a unui profesor, eleganţa îndelung exersată a unui gentleman, candoarea uşor defazată a unui bunic şi buna dispoziţie tinerească a unui prieten. Nu poţi transforma o experienţă strict personală în „portret de aparat“ acceptat, ca atare, de toată lumea. Dar nici nu e rezonabil sau igienic să combaţi idolatria prin demolare facilă sau prin ignoranţă trendy. Să pui în insectar oameni vii, să pui explozibil sub orice construcţie. Nu cer nimănui să-i fie dor de Noica. Asta nu se poate cere decît celor care l-au cunoscut. Dar ar fi binevenită o evaluare cinstită şi respectuoasă, străină de ură şi de tabuuri stereotipe, alimentate de o programatică rea-credinţă.

Nu numai lipsa de informare, răţoiala incultă, coreografia oportunistă conlucrează însă pentru uitarea lui Constantin Noica. În joc intră şi o anumită calitate a lumii de-acum, incompatibilă – cum sugeram la început – cu lumea întruchipată de el. Aşa se face că ar fi aproape indecent să pomeneşti numele unui om întreg şi să-i cinsteşti memoria pe o scenă dominată de prim-miniştri fără onoare, de parlamentari specializaţi în tîlhărie, de impostori deveniţi instituţii, de „deştepţi“ fără simţul realităţii şi de băieţi pragmatici cocoţaţi, golăneşte, pe şubrede butaforii electorale. Trăim în lumea lui Verginel Gireadă. Noica nu face parte din această galaxie. În aceste condiţii, uitarea lui e de rigoare. E un fel de a-l proteja.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.