O amintire din vremea Ducăi vodă

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Mă preocupă, în ultima vreme, înclinația unora de a „reabilita“ regimul trecut: erau și lucruri bune, probleme avem și sub „capitalism“, nea Nicu era patriot, nu exista șomaj etc. Mi-am exprimat perplexitatea cu privire la această stranie „reevaluare“ și pe blogul adevărul.ro și în Dilema veche. Constat că nu mă pot dezlipi de subiect. Sînt podidit de amintiri și simt nevoia să le pun pe masă, în beneficiul (incert) al generațiilor mai tinere. În 2015, Editura Humanitas a publicat, la inițiativa și sub îngrijirea Ioanei Pârvulescu, o antologie de texte pe aceeași temă (Și eu am trăit în comunism). Contribuția mea de atunci n-a apărut, pînă acum, în presă și mi se pare că momentul e potrivit pentru reluarea ei într-un spațiu jurnalistic mai larg. Din motive de spațiu, reiau, deocamdată, doar o parte a textului. Cealaltă parte, altă dată… Fragmentul de azi se cheamă „Unde-i inundația?“ Iată-l:

„Eram student, la sfîrșitul anilor ’60, și locuiam într-un bloc de pe strada Pictor Mirea, nu departe de Arcul de Triumf. Blocul avea, la demisol, un șir de camere, gîndite ca anexe (pentru servitori) ale apartamentelor de deasupra. Toate camerele de pe coridorul demisolului erau ocupate de studenți, chiriași ai proprietarilor de la parter și etaj. Aveam, cu toții, acces la un singur closet, cu un duș alăturat. Viața era frumoasă, ne vedeam fiecare de treabă, ne împrieteniserăm și făceam toți curte singurei femei vecine cu noi, o secretară, încurcată, din păcate, cu un scandinav mai în vîrstă, care îi promitea, probabil, s-o scoată din țară.

Locuiam foarte modest, dar într-un cartier pretențios, aproape «rezidențial». Vizavi de noi era casa generalului Ion Ioniță, pe atunci ministru al armatei. Într-o noapte, a plouat abundent și tot demisolul s-a umplut cu apa prost absorbită de canalizarea – etern deficitară – a Capitalei. Noroc că eram în sesiune, așadar treji, astfel încît ne-am mobilizat prompt și, înarmați cu lighene, oale și găleți, ne am apucat să evacuăm potopul care ne ajunsese pînă spre genunchi. Spre stupoarea noastră, tocmai cînd eram în plină acțiune, a apărut, alături de noi, un grup de pompieri. Ne-am gîndit că vreunul dintre proprietari le-a cerut ajutorul (deși era greu de crezut că se executaseră atît de rapid, pentru un prăpădit de demisol). Fapt e că au pus în funcțiune o pompă eficientă, care, într-un timp record, a supt toată apa de pe coridor, umplînd cu ea cisterna mașinii cu care veniseră. Operațiunea era practic încheiată, cînd, dintr-odată, a apărut, pe scară, un soldat desfigurat de panică, strigînd în gura mare: «Stop! Nu aici e inundația! Inundația e în pivnița tovarășului general Ioniță, vizavi!» După un scurt moment de derută, pompierii au realizat gafa, și-au strîns «sculele», dar și-au dat seama, în ceasul al doisprezecelea, că nu mai au loc în cisternă pentru un supliment lichid. Ce era să facă? Ne-au turnat la loc apa proaspăt evacuată și s-au dus, pregătiți pentru un nou asalt, în pivnița demnitarului de vizavi. Lucrurile reintrau în ordine. Filmul se dăduse îndărăt: eram iarăși cu apa pînă la genunchi și ne străduiam, cu materialul din dotare (lighene, oale, găleți), să «lichidăm» lichidul rebel, care ne cotropise demisolul. După care am reluat studiul pentru examenul de a doua zi.“

Scurt comentariu retrospectiv. Și textul de mai sus, și celelalte texte din antologia Ioanei Pârvulescu au o componentă umoristică. S-ar putea înțelege că episodul comunist din istoria noastră e o colecție de anecdote. Și e o caracteristică a vremii de-atunci, această prezență a comicului absurd, a unui subton de ilaritate, cu efecte edulcorante și compensatorii. Incredibilul, nerezonabilul, arbitrarul extrem produc, între altele, un efect paradoxal. E celebrul „rîsu’-plînsu’“ al lui Nichita Stănescu sau „amestecul de I.V. Stalin și I.L. Caragiale“ prin care Bellu Silber definea comunismul autohton. Dar să nu ne facem iluzii. În universul dictatorial nu se murea de rîs! Iar ceea ce, după evacuarea lui, se poate savura, la un pahar, ca o „haioasă“ colecție de lucruri „trăznite“, era resimțit, în timpul desfășurării evenimentelor, ca o fundătură de neocolit, ca o primejdie de fiecare clipă, ca o condamnare pe viață. Acum putem rîde, dar să nu uităm să așezăm, în jurul „comèdiei“ de-atunci, o cunună de cearcăne.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.