„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
Frica lui Putin jpeg

„Errare humanum est, perseverare diabolicum” sau, în unele cazuri, „cynicum”. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”. N-a fost deci o scăpare prima dată, o exprimare nefericită, ci expresia unei politici deliberate. Cu alte cuvinte: nu cereți Rusiei să se retragă din teritoriile ocupate în Ucraina, ori chiar să deblocheze porturile ucrainene la Marea Neagră, spre a permite reluarea comerțului cu cereale, deoarece asta ar însemna o „umilință”. Cum ar fi fost dacă cineva i-ar fi cerut pe vremuri lui Georges Clemenceau ca Franța să nu „umilească Germania” cerînd înapoi Alsacia și Lorena? Inepția sare în ochi. Iar dacă ținem seama și de crimele de război și poate chiar crimele împotriva umanității deja săvîrșite de Rusia, chestiunea „umilinței” devine ridicolă.

În fapt, așa cum s-a observat, frontul occidental anti-Rusia a început să se fisureze. Există în mod evident un calcul: să i se lase Rusiei Crimeea, dar și Donbasul, să i se promită eventual ridicarea sancțiunilor și să se obțină pacea. Iar Ucraina va fi ținută „în viață” cu arme și ajutor economic atîta cît să nu fie copleșită, dar nu mai mult, fiind astfel silită să accepte pacea la un moment dat. Mă tem că deja asta e politica dominantă a Vestului, atîta doar că Macron se exprimă mai deschis. Poate că așa se explică și încetineala cu care sosesc, pare-se, armele ofensive de bătaie mai lungă, dar și cantitatea insuficientă a acestor arme – fapt de care se plîng continuu ucrainenii. Rușii dispun deja de un avantaj masiv în privința artileriei și a rachetelor, iar Vestul face mult prea puțin pentru a submina acest avantaj. Amenințările periodice cu distrugerea nucleară, venite dinspre diverși propagandiști ruși, se pare că și-au atins scopul: au intimidat suficient o parte a decidenților occidentali, care s-au convins pe ei înșiși că Rusia „nu trebuie umilită”, în caz contrar (adică dacă ar suferi o înfrîngere în Ucraina) ar putea – vezi Doamne –  să se răzbune pe Univers! Aiureli!

Necazul este că, dacă Rusia va ieși în cîștig din acest război (pierderile umane nu contează pentru ruși), ea va fi înclinată să creadă că poate oricînd repeta operațiunea – fie în Ucraina, fie în altă parte. De fapt, dincolo de garanțiile internaționale care ar putea exista, singura garanție reală este și va fi întotdeauna o înarmare pînă în dinți a Ucrainei, inclusiv cu arme puternice care să poată lovi teritoriul ocupat al Donbasului la nevoie. Or, se pare că exact o asemenea înarmare e pusă sub semnul întrebării tot mai mult zilele și săptămînile acestea.

În cazul special al Franței ar putea fi vorba și despre altceva: despre revenirea tradiționalei simpatii față de Rusia (vorbește despre ea Alain Besançon în Sfînta Rusie). Mai ales stînga franceză a tins să vadă în regimul sovietic o reluare și o împlinire a Revoluției Franceze, iar dreapta a considerat Rusia drept o contrapondere mai întîi la Germania, apoi la Statele Unite. (De fapt, și dreapta, și stînga franceze au fost antiamericane, fie și din motive diferite.)

În sfîrșit, presupun că chestiunea „umilirii” are legătură cu lungile conversații pe care președintele Macron le-a tot avut cu Putin la telefon. Nu știm nimic concret despre ele, în afară faptului că nu se vede în urma lor nici un cîștig pentru pace și nici măcar în chestiuni umanitare nu-i deloc clar dacă au ajutat la ceva. Impresia este de unilateralitate și dezechilibru în defavoarea Franței. Mai mult – cel puțin văzute de la distanța la care se află publicul –, ele chiar sugerează o „umilire” autentică: atîta doar că nu a Rusiei, ci a Franței, și făcută cu asentimentul președintelui francez. I-aș spune, așadar, acestuia: „Înainte de toate, nu umiliți Franța, domnule președinte!”.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.