Nu există „democrație iliberală“

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Frica lui Putin jpeg

Istoria politică a ultimelor două secole arată destul de clar că democrația (în sensul de guvernare a poporului, a celor mulți) și liberalismul (în sensul unui sistem de garanții constituționale și legale pentru salvgardarea libertății indivizilor) s-au dezvoltat separat și chiar, uneori, s-au confruntat. Pentru liberalii clasici ai secolului al XIX-lea, precum Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville sau John Stuart Mill, contradicția între democrație și liberalism era vădită: democrația însemna pentru ei tirania majorității, putere nelimitată a masei needucate împotriva drepturilor și a libertăților individuale. Democrația „neîngrădită“, ca în Atena antică, li se părea un regim la fel de rău ca și tirania unui singur om. De-abia după Primul Război Mondial, sub presiunea votului universal și a socialismelor în plină ascensiune, s-a reușit o alianță între democrație și liberalism și a apărut astfel „democrația liberală“. De fapt, este vorba despre o democrație reprezentativă și limitată: poporul are puterea pe care o exercită prin vot periodic, dar există tot felul de mecanisme prin care se limitează practic posibilitatea poporului de „a face orice vrea“, mai ales instigat de demagogi: Constituția, separarea puterilor, Justiția independentă, societatea civilă, ba chiar, mai recent, sistemul unor relații internaționale și a unor asociații inter-state, precum Uniunea Europeană: toate introduc astfel de limite. Așadar, „voința poporului“, singura putere politică absolută învestită cu legitimitate după 1789, ajunge în fapt să fie limitată, îngustată, ținută sub control de mai multe contraputeri, în felul în care un fluviu e ținut sub control de diguri și baraje. Și, așa cum s-a dovedit, e singurul mod cunoscut în care fluviul poate curge fără a produce daune majore într-un anotimp ploios.

Să fie atunci „democrația iliberală“ de care se vorbește atîta, după Viktor Orbán, o democrație „autentică“, în sensul de liberă, neîngrădită, nesupusă „elitelor liberale“? Așa ar dori să se creadă adepții acestor sisteme, care pretind că ei exprimă voința poporului, spre deosebire de acele „elite“. Dar, în fapt, le facem un mare serviciu adoptînd și noi această sintagmă, fie și critic. Jucăm, cu alte cuvinte, pe terenul lor, considerînd că guvernarea pe care o produc în Ungaria, Polonia, Rusia, Turcia și acum și în România este totuși „democrație“, fie și de o specie diferită de aceea din Occident. Iar a juca pe terenul adversarului înseamnă a pierde pe jumătate partida. Adevărat, se țin alegeri, există parlamente. Dar alegerile, dacă nu sînt falsificate direct, au în general un rezultat știut dinainte din cauza propagandei și a manipulării, ba chiar a falsificării informației, combinate cu diferite măsuri legale și polițienești de îngrădire a activității Opoziției și a societății civile. Parlamentele rezultate exprimă voința executivului și a partidului dominant, iar acesta – după cum se vede – exprimă voința unui singur om, indiferent de funcțiile concrete pe care acesta le are direct sau indirect în stat. A numi un asemenea sistem „democrație“, fie și „iliberală“, este un fals. În fapt, e vorba de un travesti abil, „postmodern“, al autoritarismului etern. Am putea vorbi și despre un travesti în costum democratic al corpului unei oligarhii restrînse – clica de „baroni“ și de apropiați ai liderului suprem, cînd nu despre o tiranie a acestui lider în toată puterea cuvîntului.

Așadar, nu există două specii de democrație – liberală și iliberală. Există o singură formă de democrație modernă: aceea reprezentativă, limitată de un sistem juridic-constituțional. E democrație și atît, fără calificare. E un sistem imperfect și care dă rateuri uneori, fie și din cauza originii sale duble. Dar, în afara ei, nu mai există alt fel de democrație în epoca modernă. A menține totuși numele de „democrație“ pentru ceea ce produc un Putin, un Orbán și se pregătește un Dragnea e un compliment, ba chiar o reverență făcută unor tirani.

Manipularea începe de la numele pe care le dăm unor noțiuni politice importante. Acceptînd că un regim este „democratic“ numai fiindcă ține alegeri (și comuniștii țineau alegeri!) și păstrează o opoziție firavă, înseamnă a legitima deja acel regim. Înseamnă a relativiza nepermis noțiunile de „drepturi“, „libertate“ și chiar noțiunea de „putere a poporului“ (democrație). Ce „putere“ mai are un popor amăgit, instigat la ură împotriva unor indivizi (precum George Soros) sau popoare, îmbătat cu narațiuni conspiraționiste, atras cu promisiuni irealizabile (cum s-a întîmplat în cazul Brexit-ului)? Are o putere oarbă, sinucigașă, în fapt subordonată puterii unei clici de politicieni sau unui singur tiran.

Nu există deci „democrație iliberală“. Iliberalismul este întotdeauna nedemocratic. Dar sintagma – un oximoron în fapt – camuflează un lucru foarte vechi: tirania unei minorități sau a unui singur om. E eterna manifestare a puterii discreționare ajunse în epoca Internetului.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

putin anexare regiuni ucrainene 30 sept 2022 epa efe
Scena bizară de la finalul ceremoniei organizate la Kremlin pentru oficializarea anexării unor noi teritorii ucrainene VIDEO
Într-o scenă bizară și penibilă deopotrivă, Vladimir Putin și liderii separatiști ai celor patru regiuni ucrainene anexate vineri de Rusia și-au strâns mâinile la finalul ceremoniei de oficializare a noului rapt teritorial și au strigat în cor „Rusia”.
telefon imagine ilustrativa foto Daniel Guță jpg
Profesor de liceu din Hunedoara, în ipostaze obscene. Imaginile cu el au stârnit revolta părinților
Un profesor care predă elevilor din două licee din Hunedoara va fi cercetat disciplinar. În mediul online au apărut imagini video în care el se arată în ipostaze obscene.
Mircea Geoană Foto Captura video FB
NATO nu recunoaşte „anexarea ilegală şi ilegitimă“ de teritorii din Ucraina de către Federaţia Rusă. Ce a spus Geoană
NATO nu recunoaşte „anexarea ilegală şi ilegitimă“ de teritorii din Ucraina de către Federaţia Rusă, a declarat, vineri seara, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, care a reconfirmat, în acest context, că Alianţa este angajată deplin în apărarea întregului său teritoriu.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.