Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

● Nu obosesc să admir și să omagiez prestația unei edituri bucureștene a cărei strategie nu implică decît oferta nobilă a unor tipărituri, alese nu pentru că „dau bine”, nu pentru că garantează o vînzare profitabilă, nu pentru că slujesc vreo modă ideologică sau publicitară, ci, pur și simplu, pentru că aspiră la reînvierea și consolidarea unei piețe a valorii, dincolo de (altfel firești...) criterii de strictă vandabilitate. E vorba de Editura Spandugino, inițiată și administrată de doamna Lavinia Spandonide. Ea promovează autori importanți, dar oarecum uitați, ai culturii naționale, stimulează receptivitatea pentru consistenți autori contemporani, cultivă interesul cititorului pentru teme etern-actuale, de natură să intensifice reflecția asupra interogației spirituale, asupra  provocărilor istorice și destinale care determină traiectoria existențială a oricăruia dintre noi. Fiecare volum apare în condiții tipografice de elită, echipa redacțională e impecabilă, iar viziunea și generozitatea doamnei Spandonide se fac simțite în detaliu, mărturii ale unei subtile disponibilități interioare, ale unui simț de orientare și ale unui program de viață de o rară distincție. O reușită fără breșă, o performanță dătătoare de speranță.

● Aflu din presă că Victor Rebengiuc a decis să se retragă de pe scenă. Rolul pe care încă îl joacă în spectacolul Tatăl de la Teatrul Bulandra va fi ultimul. Pot înțelege că, în preajma vîrstei de 90 de ani, economia noastră trupească și sufletească se adumbrește. Dar vestea mă face, totuși, melancolic. Talentul și anvergura personalității maestrului Rebengiuc îmi apar, în continuare, în cea mai bună formă. Pe de altă parte, am întîlnit, de-a lungul anilor, în toate meseriile, inși care nu se pot decide să facă un pas înapoi (sau în afară), chiar dacă nici bătutul pasului pe loc nu le mai iese... Prin comparație, Victor Rebengiuc face o demonstrație de demnitate, înțelepciune și onoare profesională. Sincer vorbind, nu cred în împuținarea resurselor marelui nostru actor. Cred, de fapt, că va trece de la capitolul unei hărnicii de-o viață la acela a unei prezențe inamovibile. Cînd ai în spate cariera lui Victor Rebengiuc, „retragerea” nu poate fi decît o combinație între „admirabil”, „memorabil” și „exemplar”. Te „retragi” doar ca să devii un model viu. În această perspectivă, îți doresc, dragă Victor, să stai pe înălțimea ta și să întorci o nouă pagină a succesului! Cu drag și cu tandre complimente minunatei doamne Mariana Mihuț!

● Aflu, cu întîrziere, că pe strada Olari din Capitală s-a deschis o bragagerie: Bragageria Bogdania. Nu-mi vine să cred! Iată ce scriam, în 1995, pe acest subiect: „Una dintre bucuriile copilăriei mele era paharul cu bragă de 40 de bani. Cînd economiseam mai cu spor, puteam aspira la o Eugenia, care costa 75 de bani. Dar şi atunci mă întrebam dacă nu e preferabil să fac rost de încă 5 bani ca să-mi iau două pahare cu bragă. Aspectul oarecum suspect al băuturii mele preferate nu mă impresiona: percepeam, fireşte, culoarea şi consistenţa ei vag noroioasă, discreta ei mireasmă de borhot, urma prăfoasă care rămînea pe fundul paharului. Dar dacă era suficient de rece şi dacă fermentase îndeajuns ca să fie acidulată, braga mi se părea perfectă. De dragul conţinutului îi acceptam şi înfăţişarea, o savuram chiar, nu fără o mică perversitate anticipativă…”. Și îmi aminteam că, într-o vestită pagină din Caragiale (La moși), i se spunea „șampanică”! După cîteva mici supraviețuiri provinciale (Constanța, Bușteni, Slatina), braga a dispărut. Sînt cu atît mai încîntat să aflu că e din nou pe piață. Și îi mulțumesc dlui Dragoș Bogdan pentru idee, sensibilitate și curaj. Clientul din mine tresare vesel, conservator și optimist. Și pofticios!

● Doamna Alina Mungiu-Pippidi a scris de curînd un text îngrijorat despre eventualele modificări (inacceptabile) ale legii siguranței naționale. Are dreptate. Problema e că derapajul invocat e folosit ca prilej optim să certe pe mai toată lumea. La loc de frunte, evident, sînt intelectualii, mai ales cei care nu scriu în România Curată. Publiciștii de la 22 și Dilema veche sînt, fatalmente, pe primul loc. Andrei Cornea e periculos. Cristian Preda la fel. Dar și Baconschi, „pseudo-societatea civilă” (aici dna Mungiu-Pippidi e coleg de campanie cu dl Ion Cristoiu), publicul în general etc. Nu sînt pomenit (decît indirect), dar nu mă simt exclus. Îmi asum o mulțime de vinovății în ultimii 30 de ani și admit că stăm prost la capitolul prestației cetățenești. Pe de altă parte, mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”. Contemplu, melancolic, singurătatea doamnei Mungiu. Da, intelectualii noștri nu sînt eficienți public, da, poporul e fie blazat, fie păcălit, da, ne cam lăsăm duși de val... Oameni sîntem! Intelectualii noștri au tot greșit. Și înainte de război, și după. Ce facem? Îi evacuăm? Ne supărăm pe doamna Mungiu că, înainte de ’89, n-am auzit de dînsa? Bombănim suveran de pe margine? Eu, unul, i-aș oferi doamnei profesoare o funcție pregnantă instituțional ca să ne salveze! (De altfel, mi s-a părut, în mai multe rînduri, că nu i-ar displăcea o asemenea ofertă. Și că nu degeaba amintește, în mai fiecare articol, că e mereu consultată, ca expert, de toți mai-marii lumii.) Să fiu bine înțeles: nu scuz episoadele de absenteism, de proastă orientare, de obtuzitate analitică ale unora dintre noi. Dar cred că soluțiile instituționale, eficiente pe termen lung, nu pot veni, în nici o țară, strict dinspre biblioteci. Și că a pluti catedratic deasupra celorlalți nu e nici cuviincios, nici productiv. Doamna Mungiu-Pippidi are admirabile calități. Și tocmai pentru că știu asta, îmi permit, amical, să o previn că e pîndită de un derapaj care, în germană (limba țării în care predă), se numește „Besserwisserei”. E abuzul psihologic al aceluia care are neîncetat conștiința propriei, inconturnabile, competențe: știe el (ea) mai bine ca toți ce e de știut, nu greșește, trebuie ascultat(ă) în tot și în toate. Și, din păcate, nu e ascultat(ă) și folosit(ă) de nimeni, la adevărata sa valoare. Aviz amatorilor!

P.S. Doamna Mungiu-Pippidi – ar fi nedrept să nu menționez asta – a dovedit, de-a lungul anilor, complexități și subtilități analitice fără echivalent pe piața noastră de idei. Prin 2012 îl soma, de pildă, pe Traian Băsescu să nu ia în serios așa-zisul „plagiat” al lui Victor Ponta (sînt și alții mai răi...) și să-l numească premier. Victor Ponta i-a rămas, de altfel, la inimă, și în 2015, cînd îl descria ca pe o victimă a Justiției și a PSD-ului, din cauza opțiunilor și a limbajului său pro-occidental. Acum, doamna Mungiu e, pe bună dreptate, mîndră să ne amintească – pentru a se delimita de alde Cornea, Preda, Baconschi, dilematici, gedesiști și alții ejusdem farinae – că singurii disidenți de marcă ai țării sînt cei pe care îi publică dînsa la România Curată (Dorin Tudoran, Liviu Antonesei). OK! Dar să se laude și cu alți apropiați ai cercului său de idei. Iată ce scria, de pildă, în 2020, despre dl George Simion (pe care l-a comparat, altădată, cu disidentul rus Navalnîi): „Eu pe George Simion îl cunosc, pentru că face parte din mulţii tineri care s-au ridicat chiar înainte de Colectiv şi care voiau să intre în politică. George trebuie spus că e un băiat de talent. Este un om care are talent la comunicare şi care a încercat mai multe partide tradiţionale cu agenda asta cu Basarabia. Ele nu l-au primit; eu trebuie să mărturisesc că am sunat vreo două-trei persoane să-i dea atenţie lui George Simion. Sînt ani de zile de atunci. El a reuşit să facă evenimente în care a atras atenţia asupra sa şi este cineva destul de redutabil în felul lui. Adică e un om care a ştiut să construiască”. Uneori, dna Mungiu știe lucruri misterioase, ignorate de chiar cei la care se referă. De la dînsa am aflat, de pildă, că dna Elena Ștefoi ar fi vrut, la un moment dat, să părăsească parcursul său diplomatic și să revină la Dilema veche, dar că, manipulat de Cristian Ghinea, am refuzat-o! După ce-am citit această dezvăluire (o fi avînd dna Mungiu surse „secrete”?), Elena și cu mine am conversat perplecși despre incident. Tot de la dna Mungiu am aflat și că Dilema veche și 22 sînt în mare amor cu SPP, SIE și SRI, și că ne-am bucurat, pe ascuns, de finanțe venite de la Plăcintă, Udrea și de la alți baroni locali suspecți! Așa că sîntem ori hiper-șmecheri, ori foarte proști. Cum ziceam: Besserwisserei!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.