Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

● 12 august 1991

Distincție esențială, în plan politic, între gest și acțiune. Gestul e un semnal, dacă nu chiar un simbol: e un accent pus pe o împrejurare dată, din perspectiva unei conștiințe vii, re-active. Gestul n-are durată, e punctual și, atît pentru cel care îl face, cît și pentru ceilalți, e relativ imprevizibil. E răspunsul prompt, nu neapărat reflectat cu anticipație, față de ceva resimțit ca inadmisibil. Gestul e gratuit, rostul lui nu e eficacitatea. El indică, semnalează, dezvăluie. Acțiunea, dimpotrivă, are suită: e temeinic premeditată și urmărește un scop precis. Gestul e fapta contemplativilor, „pragmatismul” lor. Acțiunea e a oamenilor „de acțiune”. Există împrejurări istorice cînd acțiunea e imposibilă: e cazul perioadelor de totalitarism, de veghe polițienească perpetuă. În asemenea împrejurări, nu e posibil decît gestul. Cînd Jan Palach și-a dat foc la Praga, în 1968, el știa că ceea ce face nu va avea consecințe imediate, nu va avea un efect concret. Din unghiul „bunului-simț”, gestul apare, nu o dată, ca inutil, dacă nu ca nebunesc. Disidenții din Europa de Est au fost, de cele mai multe ori, oameni ai gestului. „Solidaritatea” poloneză a fost o excepție, a fost o acțiune. A avut durată, a fost pregătită, susținută contextual și a dat rezultate. Durată a avut și rezistența Doinei Cornea. Dar, în fapta ei, subzista și conturul unui gest înghețat în temeritatea lui, un gest devenit stare. Nu propriu-zis o acțiune.

Totalitarismele digeră greu gesturile, tocmai pentru că ele au un uriaș efect simbolic. Sînt strigăte care se aud pînă departe. Și au nimbul unei purități incompatibile cu peisajul politic. În plus, o acțiune poate fi stopată drastic, căci implică masiv exterioritatea. Gestul e rezultatul unei chimii intime, imprevizibile. Pentru a-l suspenda, autoritățile ajung, de regulă, prea tîrziu. Strategia polițienească față de gest e să-l interpreteze ca acțiune: să-i găsească premise tactice, agenți de influență, eventuali „sponsori” („agenturi” etc.), pe scurt să-l decodeze și să-l descrie ca pe un complot, ca pe manifestarea episodică a unei conspirații.

Au existat, în România comunistă, gesturi? Da, dar nu multe. De „acțiuni” putem vorbi, mai curînd, în anii ʼ50. Sub Ceaușescu, cînd ar fi fost, poate, nevoie stringentă de acțiune politică (oricît de grea ar fi fost organizarea ei), ea a lipsit îndeobște (excepții: Valea Jiului și Brașovul). (Cu atît mai spectaculoasă acțiunea – individuală – a unui Radu Filipescu.)

Azi ar fi mai mult ca oricînd nevoie de acțiune politică, de strategie, tactică și tact, de articulare doctrinară și pragmatică, de continuitate, de coerență, în fapte și idei. Dar majoritatea politicienilor activi optează pentru coregrafie electorală, iar „societatea civilă” rămîne mai curînd la gest, făcînd acum ceea ce n-a putut face cînd trebuia. Or, gestul – în contextul unei reacții minime a Puterii și, deci, în condițiile unei cvasi-totale lipse de risc – devine pură gesticulație, demagogie a „atitudinii”, mondenitate...

● 4 mai 2000, Budapesta (dintr-o scrisoare către un prieten)

Căutarea lui Dumnezeu nu vizează o „țintă” determinată, ci un orizont. Te miști nu pe un drum cu punct de sosire limpede afișat, ci în amplitudinea unei perspective. Bunăstarea interioară vine din faptul de a merge, din beneficiile unui parcurs orientat. Înainte de a fi un Absolut tenebros sau absorbit în lumină, înainte de a fi „personal” sau întruchipare a unui „Principiu” suveran, înainte de a fi direct experimentabil sau misterios, Dumnezeu este, cred, o orientare. Vei întreba, desigur, cum poți „căuta” ceva care nu e, prin esența sa, anticipabil. Cu alte cuvinte, cum poți căuta ceea ce n-ai găsit deja, cît de cît conturat, în spațiul reprezentărilor tale. Cum știi ce cauți? Întrebarea aceasta vine dintr-un soi de reflex asociativ mediocru: avem tendința de a reduce scenografia oricărei căutări la o metaforă strict spațială. Ca și cum „a căuta” nu poate fi decît o întreprindere de tipul identificării unui loc pe hartă sau a cărării optime spre cabană. Căutarea – înțeleasă, așadar, ca strict corelativ al rătăcirii... Dar există și alte soiuri de căutări: căutarea soluției unei probleme, căutarea unei teme de viață, a unui prieten, a unei iubite... În toate aceste cazuri, nu știi amănunțit ce cauți, dar, pe de altă parte, nu cauți ca un rătăcit, ci în virtutea unei tonice nevoi de împlinire, de edificare, de claritate, o nevoie hrănită de presentimentul soluției. Nu disperarea e mobilul real, ci, dimpotrivă, speranța, încrederea într-o ordine globală care te include. Acest tip de căutare e singurul care nu lasă loc pentru dezamăgire, căci negăsirea nu e resimțită ca eșec, ci ca semn al infinității țintei: n-o poți atinge, dar ești în plasa ei, în puterea ei, în administrația ei...

Ne putem întreba și care e „legitimitatea” acestei căutări, ce anume o face mai importantă decît altele, decît toate. Probabil faptul că, în perimetrul ei, se întîlnesc întrebările decisive ale fiecărui om. E singurul teritoriu în care avem de a face cu o unanimitate a întrebării. Iar ceea ce e încurajator e că acestei unanimități a întrebării îi răspunde, dacă mergem la textele fondatoare ale tuturor religiilor, o unanimitate a răspunsului. Faptul că, dinaintea acelorași întrebări, mentalul feluritelor comunități umane livrează răspunsuri consonante, dialogabile, spune ceva despre caracterul necesar al acestor răspunsuri.

Teme adiacente, de urmărit:  absența ca mobil al căutării. Nu e nimic de căutat, dacă ai de a face cu o evidență. Faptul de a fi „ascuns” aparține „definiției” lui Dumnezeu ca „obiect” stimulator al căutării (cf. tema hassidică a Creatorului care se joacă „de-a v-ați ascunselea” cu Creația Sa). Altă temă: tema urmei, ca reper al căutării (Grigorie de Nyssa: a merge pe urmele lui Dumnezeu, a-l „urma”). Posibilă analogie, în acest sens, cu definirea căutării ca „vînătoare” (Meister Eckhart: sufletul vînîndu-și „prada”, pe Hristos!).

Și o mică stupoare dinaintea ideii de „certitudine”. Sîntem foarte nesiguri de certitudinea „pozitivă” a unei Instanțe supreme, dar asumăm confortabil o „simetrică” certitudine negativă: nu există decît lumea aceasta...

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.