Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Fragmente regăsite din anii ʼ70

 Am tot spus-o: am avut norocul să mă formez, în anii nevoii de modele, în preajma cîtorva minunați pușcăriași: Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Nicu Steinhardt, Sergiu Al-George. M-am intersectat, pe alte planuri, și cu Părinții Benedict Ghiuș și Constantin Galeriu, cu Theodor Enescu, cu Remus Niculescu sau – colegial, dar decisiv – cu Marin Tarangul, Marcel Petrișor și alții asemenea. Toți mi-au povestit cîte ceva tulburător, nu din postura de victime, ci din aceea de beneficiari ai unui destin transfigurator. Nu întotdeauna îmi amintesc sursa, dar poveștile au rămas. Iată una din ele: „La un moment dat a intat în celulă un individ înalt, de o masivitate flască, al cărui nume – curată ironie! – era Piticu. Am aflat curînd că era și tuberculos. Cum se întîmpla întotdeauna în asemenea cazuri, toți ceilalți deținuți se aruncau asupra noului venit, să-l stoarcă de știri «din afară». Au aflat, dezamăgiți, că omul nu venea de-afară, ci din altă celulă, situată la primul etaj al penitenciarului. N-avea de livrat «noutăți». Drept care s-au întors toți, dezumflați, la locurile lor. Se apropia seara. Era vineri. Ziua mea de post și rugăciune. Mă simțeam fericit să pot opune «postului» general, inevitabil, al detenției, un post sporit, eliberator, vecin cu ajunarea. Rugăciunile mi le făceam umblînd de colo-colo, printre paturile «colegilor», care se obișnuiseră cu apucăturile mele și nu mă luau în seamă. Doar ochii noului venit mă urmăreau insistent, ca două muște... Cînd a văzut că terminasem, s-a apropiat încet, cu un soi de prudență, incompatibilă cu proporțiile lui atletice. S-a așezat, m-a privit lunecos, tulburat de ce urma să-mi spună, și m-a abordat aproape gemînd: «Vreau să-mi spui dacă pot fi iertat! Nu te cunosc, dar te-am văzut rugîndu-te. Am încredere în dumneata. Spune-mi dacă pot fi iertat».

– Pentru ce să fii iertat? – am întrebat prudent și ușor suspicios (dacă aveam de-a face cu vreun apucat?).

– Păi, uite pentru ce: cînd eram de vreo 15 ani, l-au arestat pe bietul taica. Și n-am făcut nimic. Nu l-am apărat, n-am protestat, nici măcar nu m-am simțit vinovat de «absența» mea...”

Dialogul a continuat. Din păcate, nu mai țin minte detalii și nici finalul poveștii. Oare pot fi iertat?

 „Actualități” cu Petre P. Carp: „Primul semn al unei stări înapoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranța: cînd cineva crede că numai el are dreptate, cînd cineva crede că în afară de concepția creierilor săi nu mai este nimic alt în viața socială...” (1892)

„Se zice: capitalurile străine intră în ţară şi apoi ies din ţară şi se duc la străini înapoi, cu un mare cîştig. Aşa este. Dar ploaia care a căzut pe pămînt se întoarce iarăşi la cer; căzînd însă pe pămînt, îl îmbogăţește, îl alimentează şi-l face mai producător. Aşa şi cu capitalurile străine. Ele vin la noi şi apoi iarăşi se duc; însă în trecerea lor pe la noi va ieşi o întărire atît de mare a muncii naţionale, încît vom fi recunoscători şi acelora care le-au adus şi acelora care le-au întrebuinţat.” (1904)

● (Notă din caiete mai noi): Nu încetez să mă plictisesc, întristez, revolt cînd constat degenerescența (se pare ireversibilă) a textelor pe care se compune astăzi muzica de divertisment, muzica „ușoară”. Platitudini, vulgarități, sentimentalism de bîlci, dulcegărie kitsch, bășcălie trendy etc. Evident, nu mă aștept să aud capodopere, să adorm cu mari versuri în gînd, să am trăiri subtilisime ca la răsfoirea unei consistente antologii lirice. Dar mă trezesc surîzînd nostalgic la amintirea cîte unui șlagăr interbelic, din repertoriul de „terasă” al lui Cristian Vasile, de pildă. De exemplu: „Aprinde o țigară / Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis / Cufundă-te-n uitare / Și lasă gîndului cărare de abis. / În fumul de țigară / Durerilor găsește tainicul liman / Găsește-o nouă zare / Și dorului alean / În fumul de țigară / Ce se pierde în van”. Nu e „Dintre sute de catarge”, dar se poate asculta cu o decentă emoție. Asta dacă nu cumva crește în mine o nostalgică, pre-senilă ieșire din actualitate...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.