Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Lupta politică la noi jpeg

Doamna judecător Niță rescrie istoria

Nu numai că s-a făcut dreptate, dar s-a aflat și cum era cu disidența sub comunism. Cei implicați în anchetarea (fatală) a lui Gheorghe Ursu nu i-au făcut, de fapt, nimic. Întîi că nu era un disident suficient de zgomotos și doi, că nici nu era disident. Făcea doar afaceri cu valută (dovada: cei 16 dolari care s-au găsit printre economiile lui). Că a murit în pușcărie? A se slăbi! S-o fi lovit omul de marginea patului sau de tavanul celulei, speriat de pomană de rutina anchetei polițienești legitime. Oricum, despre crime împotriva umanității nu se mai poate vorbi în România lui Ceaușescu, adică după 1965. Sau dacă da, chestia e deja fumată. Totul s-a prescris. Ca să nu mai spunem că Gheorghe Ursu a avut voie, de cîteva ori, să-și viziteze rudele din străinătate. „Disidentul“ era, deci, un „privilegiat“ al regimului. „Omul lor“! Să fi fost și el mai atent cînd umbla prin celulă de colo-colo, așteptînd dejunul…

Lăsînd gluma la o parte, mă întreb ce vîrstă avea doamna judecător Niță, în 1989. Fiindcă e evident că nu are habar despre lumea pre-decembristă și deci despre litigiile pe care le are de judecat. Se mișcă destins, suveran, „hermeneutic“ într-un univers tenebros, pe care îl crede la fel de „normal“ ca o plajă din Málaga. A murit un om în pușcărie? Asta-i viața! A fost bătut, schingiuit, terorizat? Păi, cine l-a pus să umble cu dolari? Concluzia juridică: nu există vinovați! Concluzia bunului-simț, a bunei-cuviințe: putem ajunge oricînd pe mîna unui judecător care îl iartă pe agresor și îl beștelește pe cel agresat. Și putem oricînd să îi vedem pe copiii și nepoții noștri venind de la lecția de istorie cu „informația“ că, sub comunism, dracul nu era chiar așa de negru… Ba chiar că „așa-zișii“ disidenți erau răsplătiți cu concedii în capitalism. Și încă ceva: a omorî un om nu are nici o legătură cu crimele împotriva umanității! Se întîmplă… Chiar și cînd omul cu pricina – în speță, Gheorghe Ursu – era mai mult decît respectabil, impozant intelectual, talentat, curajos. Și nevinovat.

Primăria ca salon de cosmetică

Pe doamna Gabriela Firea mi-o amintesc, frugal, de prin 1990 sau ’91, cînd umbla zglobie și insistentă printre membrii de-atunci ai guvernului, încercînd să obțină informații și declarații vandabile. Era juvenilă, dinamică, aproape înduioșătoare în zelul ei de gazetar începător. Am constatat, ulterior, că a știut să separe inocența de ambiție, că pofta carierei a modificat-o radical. S‑a „lipit“ de cîteva personalități influente, a asumat posturi și postùri vizibile, a intrat în politică după criterii „convenabile“, pe scurt, a ieșit la rampă. A jucat, ca și alți colegi ai săi, „disidența“ față de Dragnea, dar n-a exagerat și a rămas „la îndemînă“. A ajuns primăriță și vrea, în continuare, să rămînă pe poziție. Din punctul meu de vedere, a excelat în mari manevre de machiaj. Mandatul ei e o îngrămădire de beculețe, steluțe sărbătorești, jocuri de stradă și fîntînele. Administrația s-a consolidat ca exercițiu cosmetic. Cu mari riscuri colaterale: ideea de a „remodela“ Cișmigiul, de a „lărgi“ (= demola) Calea Călărași, criza traficului bucureștean, poluarea ucigașă a Capitalei etc. Despre poluare, răspunsul doamnei primar a fost de o grosolănie spectaculoasă: „Nu vă place Bucureștiul, n-aveți decît să vă mutați în alt oraș!“. Ca pe vremuri: „Nu-ți convine aglomerația din tramvai, ia-ți mașină mică!“. La acest nivel, nu are nici un sens să deschizi teme mai complicate. Să observi, de pildă, cum mi se întîmplă zilnic umblînd prin București, cîtă criminală indiferență domnește în teritoriul patrimoniului arhitectural municipal. Clădiri superbe de cartier, unele de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, își așteaptă, ruinate, sfîrșitul, în loc să contribuie, restaurate, la un spor de farmec urban din care toți am avea de cîștigat. Mă voi strădui, dacă voi avea răgaz și energie, să fac o listă cu asemenea valori muribunde, în așteptarea unei – improbabile – acțiuni de salvare.

A început campania pentru un nou mandat la Primăria Capitalei. Sper ca doamna Firea să meargă spre alte orizonturi, potrivite cu mulțumirea sa de sine și cu visurile sale de mărire. În ceea ce mă privește, mă irită să văd – nu pentru prima oară – că partidele nu gîndesc funcțional, ci vanitos. Inteligent ar fi să susțină, toate, un singur candidat, multiplicînd astfel șansele unei victorii omogene. Iar candidatul despre care cred, sincer, că ar face ce trebuie, că ar onora eficient, fără fudulii ieftine, fără populism călduț, fără „principii“ pubertare, oficiul de administrator municipal, este domnul Nicușor Dan. E singurul dintre aspiranți care chiar are de raportat cîteva isprăvi concrete. Fără pompă „charismatică“, fără machiaj. Dar poți să știi ce abisuri de emotivitate vor lucra, insidios, în inimile bucureștenilor?

Adaos la articolul de săptămîna trecută

Răsfoind primele apariții ale revistei 22 (1990), am făcut o descoperire neașteptată. În mai multe numere apare drept colaborator al irespirabilei reviste dl academician Eugen Mihăescu, afiliat, astăzi, grupului care înfierează mînios GDS-ul ca fiind o șmecherie sorosistă, brucanistă, securistă, fesenistă etc. E un caz de manual despre „mintea românului cea de pe urmă“. Dl academician a fost ambasadorul lui Ion Iliescu, apoi senator și parlamentar european al lui Corneliu Vadim Tudor, pentru a sfîrși, după 2012, cu fraza: „Numele Vadim Tudor nu mai trebuie rostit. Ca al demonului care sperie vitele, acreşte laptele şi face gravidele să lepede“. Așa și cu GDS. Mai întîi bun, apoi rău, foarte rău, „ca demonul“. După asemenea aventuri existențiale, nu e de mirare că a fost nevoie de puțină odihnă, în fotoliul de academician…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.