Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Încercarea de a face ordine în haosul arhivei proprii e un balans epuizant între surpriză, plictiseală, epuizare, vanitate și candoare. Regăsești inventarul uitat al naivităților juvenile, al tatonărilor fudule, al aspirațiilor care te-au modelat. Refaci traseul ambițiilor, al iluziilor și al nesiguranței formative, traseul accidentat la capătul căruia ai devenit ceea ce ești sau ceea ce crezi că ești. Uneori citești stingherit pagini pretențioase de jurnal, alteori descoperi note obscure, pe care nu le mai poți situa în timp, sau exerciții îndrăznețe de reflecție „originală“. Era o vreme cînd nu te temeai de ridicol… Dar și cînd, purtat de o nevoie abstractă de creativitate, de o difuză poftă de expresie sau de vreo împrejurare provocatoare, obțineai neașteptate eseuri duios aurorale, a căror prospețime pare să-ți fie, azi, străină… Spre ilustrare, propun un text scris, cred, în prima parte a anilor ’70.

Despre taclale

Pentru exercițiul inteligenței, taclalele sînt aproape un drog, un stimulent halucinatoriu. Ele mimează ideea, pentru a o provoca. Sînt, în fond, un mod de a pregăti, printr-o manevră aparent stearpă, saltul gîndului de la replică la idee. Cam același rost trebuie să fi avut, pentru alchimiști, perpetua amestecare a substanțelor în mojar: o răbdătoare invocație către posibil, un exercițiu de așteptare. Taclalele mențin spiritul într-o stare de absolută disponibilitate. Sînt un fel de a avansa bătînd pasul pe loc. Ele întrețin „sosul“ incert, haosul fecund, focul mocnit, pe socoteala cărora poate apărea, oricînd, gîndul revelator, deschiderea edificatoare. Cine plasează taclalele în teritoriul gratuității, al dezordinii, al lipsei de substanță, nu înțelege dimensiunea lor propedeutică. Ceea ce trebuie înțeles este că ele nu sînt decît „formă“, fermentație pregătitoare, extremă deschidere către un drum încă neanticipat. Taclalele pot fi, chiar pentru cel care rămîne spectator în raport cu ele, o inițiere în fiziologia spiritului. În economia „omului căzut“, spiritul a ajuns să fie un soi de bălmăjeală tenace, din care doar uneori, imprevizibil, țîșnește cîte o notă pură. Pentru ca nota aceasta să se exprime, să crească, să fie auzită, e nevoie de bălegarul taclalei, de îngrășămîntul ei promiscuu, de rampa de lansare a retoricii ieftine, a cabotinajului. Taclalele pot fi, desigur, și așteptarea unei idei sortite să nu vină niciodată. Dar, atunci, nu insuficiența lor intră în joc, ci aceea a protagoniștilor, deveniți simpli palavragii.

Ceea ce înseamnă că nu orice tacla e eficace în ordinea gîndirii. Dezordinea taclalei trebuie bine „regizată“, grădinărită, alimentată cu un combustibil adecvat. Taclaua fecundă e una orientată spre idee, chiar dacă întîrzie, programatic, în mahalaua ei. Cînd, dimpotrivă, taclalele devin un mod întîmplător de a omorî timpul, cînd „subiectul“ lor sau modul lor de desfășurare cad sub centura inteligenței, bălăcindu-se în complezent, șablonard și insipid, atunci, în loc să conducă spre un asediu, spre aventură intelectuală, spre imprevizibil, ele eșuează într-o domestică somnolență, într-o impersonală sporovăială, într-un zgomot steril, fără perspective.

Plonjon în actualitate (20 martie 2017)

Pe forumul unui articol publicat azi, în care vorbesc despre ușurința cu care unii politicieni români aleg să țină, în străinătate, discursuri în limbi pe care le cunosc cu totul insuficient, un comentator exasperat scrie: „Iar te iei de preşedintele Constantinescu, Pleşule? Nu-ţi înţeleg deloc răutăţile. Nu crezi că ar trebui altcineva să se ocupe de fostul preşedinte, nu un colaborator, care a mîncat o pîine de la el?“ Da, m-am referit și la președintele Constantinescu: nu pentru că am ceva cu el, ci pentru că se face mereu prezent pe scena publică, în postùri care nu i se potrivesc. Dar dincolo de iritări private, ceea ce rezultă din textul preopinentului meu (Joe Neguț, pour ne pas le nommer…) e că, în concepția dumisale, eu eram plătit ca, ministru de Externe, din salariul președintelui. Îmi dădea pîine. Iar eu, în loc să zic mersi că m-a scăpat de inaniție, îl critic nerecunoscător. Adevărul e că și eu, și dl Constantinescu „mîncam pîinea“ poporului. Ne adăpam de la buget. Ideea că eram „subvenționat“ de Cotroceni (cînd nici măcar n-am fost numit în post la propunerea președintelui) e o capodoperă de justiție proletară, de morală cetățenească, de cultură democratică. Aferim! Așa să fie, așa să gîndim, așa să votăm…

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.