Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Clasa politică  Dicţionar de sinonime jpeg

1 octombrie 2016, Köln

Întîlnire cu tineri români din exil, adunați laolaltă la invitația PS Episcop Vicar Dr. Sofian Brașoveanul. Majoritatea au buna iradiere a unei comuniuni autentice, vitală și destins interogativă, bucuroasă de dialog și de învățătură. O singură stridență: din sală, ia cuvîntul, la un moment dat, un „dreptcredincios“ supărat. Condamnă „erezia“ ecumenismului, e dezamăgit de ierarhii români care, în documentele Sinodului din Creta, nu s-au dezis de dialogul cu ansamblul lumii creștine, respectiv cu celelalte confesiuni ale comunității de credință care se revendică de la Noul Testament: catolicii și protestanții. Aceștia sînt „rătăciți“, îndrăciți, marfă umană degradată, bună de focul iadului. Dincolo de problema în sine, mă preocupă portretul și retorica vorbitorului, întîlnite, în ultima vreme, și la alți mireni și clerici de pe la noi. Mai întîi, „apărătorul“ liniei drepte e, din plecare, nervos. A venit la întîlnire anume pentru a certa asistența. Nu a venit să audă nimic, cu atît mai puțin să asculte. Nu dialogul, nu dezbaterea, nu confruntarea sînt scopul lui, ci simpla declarație de război. E întruparea unei convingeri infailibile, în numele căreia e gata să treacă la represalii. Ți se face frică. Dar și milă. Omul e intratabil, zidit în ura sa, sigur de adevărul său, osificat într-o certitudine nemiloasă. Simți că, la o adică, e gata să-ți ia gîtul. Dacă încerci să domolești atmosfera cu un pic de umor, te acuză de strategii satanice: vrei să-l delegitimezi, cîștigînd, în chip ieftin, simpatia audienței. Dacă încerci o construcție logică, te face vinovat de perfidie intelectuală: vrei să „aburești“ lumea. Invocă, arbitrar, Sfinții Părinți (pe care nu i-a citit), se exprimă neîngrijit în limba sa natală, e agresiv și nerăbdător, mult mai aproape de un fundamentalist musulman decît de ortodoxia pe care o apără furios. Dacă stîrnește milă e, între altele, pentru că, în mod evident, e un tînăr în căutarea unei „identități“ și a unei „cauze“. Nu se poate defini încă prin resurse ale propriei interiorități. Sau printr-un proiect de viață autonom. Și atunci preia un „gata-făcut“ „mobilizator“. Se „înrolează“. Își dă un sens, un conținut existențial, de natură să simuleze personalitatea, să umple neașezarea lăuntrică pe care o trăiește. Vehemența sa e și un mod de a se instala într-o facilă experiență a „solidarității spirituale“: e umăr la umăr cu cei de-un fel cu el, e „angajat“ în tabăra luptătorilor pentru adevăr și puritate. Valori pe care, firește, le deține. E în oastea, minoritară încă, dar vitează, a celor care apără creștinismul. Dar ce creștinism? Evident, altul decît cel îndeobște cunoscut: nu o religie a iubirii aproapelui, ba chiar a vrăjmașului, nu o religie a iertării, a pasiunii de a recupera oaia rătăcită și de a-l îmbrățișa, redemptor, pe fiul risipitor. Un creștinism – vorba Părintelui Scrima – a cărui Carte Sacră nu cuprinde îndemnul: „Iubiți-vă unii pe alții!“, ci porunca răstită printre maxilare țepene: „Urîți-vă unii pe alții!“. E, totuși, greu de înțeles cum poate experiența credinței să capete, în asemenea cazuri, un acru miros de sînge…

Fără dată (sfîrșitul anilor ’70)

Mitologia (și idolatria) „ță­ră­nes­cu­lui“ – o utopie a „romantismului“ urban… Evident, nu se pune problema de a contesta monumentalitatea arhetipală a țăranului, noblețea lui arhaică, simplitatea siderală a prezenței sale: un posibil model de civilizație interioară, o provocare venită spre modernitate din lumea „mumelor“. Dar țăranul însuși, cînd e autentic, ia peste picior „țărănia“ jucată, a „domnilor și domnișorilor“ de la oraș, care mimează „electoral“ sau „cultural“ statutul plugarului „absolut“, „perpendicular pe Dumnezeu“ – cum îi place să spună lui Petre Țuțea în momente de tonică înaripare. Mi s-a povestit o scenă caracteristică din acest punct de vedere, petrecută pe prispa casei de la Sihăstria a Părintelui Ilie Cleopa. Un grup de scriitori bucureșteni, conduși, euforic, de Ioan Alexandru, vine să-l întîlnească, în carne și oase, pe marele monah moldovean. „Spuneți-ne un cuvînt de folos!“ – propune poetul. Părintele Cleopa, intrînd, cochet, în rolul smereniei candide, se derobează: „Dragii mei, ce vă pot spune eu domniilor-voastre? Sînteți mari artiști, mari intelectuali, n-am ce să vă învăț eu, de-aici, din păcătoasa mea bojdeucă!“. „Poate ceva despre singurătate!“ – insistă Ioan Alexandru. „Știți domniile-voastre mai bine ca mine ce se poate spune, în cuvinte alese, despre singurătate“ – rezistă monahul. „Dar uitați, mă gîndesc că v-ar prinde mai bine o vorbă despre stelele nopții. Căci la oraș nu vezi noaptea, ca aici, întreaga desfășurare a cerului. Nu mai știi numele stelelor, nu le mai recunoști.“ După care Părintele Cleopa începe un inventar cuminte al tuturor constelațiilor vizibile pe firmamentul generos, de 180 de grade, de deasupra Sihăstriei. „Iată Carul Mare, iată Carul Mic, Cumpăna, Steaua polară, Orionul…“ Și atunci, dintr-odată, Ioan Alexandru se simte mai țăran decît cel care vorbea și care era, cu adevărat, un (superior) țăran al locului: „Bine, Părinte, dar de ce spui Orion? Țăranii noștri îi spun Tronul lui Dumnezeu!“ (ceea ce, de altfel, era inexact, căci, din cîte știu, țăranii numesc astfel constelația Cassiopeea). „Daaa?“ – se miră humuleștean Părintele Cleopa. Și, după o pauză ironică: „Noi îi spunem Orion“. Un fel de a domoli, milostiv, zelul „etnografic“ al scriitorului.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.