Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Motocicliști

Îi știm cu toții. Trec în trombă, ziua sau noaptea, impenitenți, țanțoși, pe sub ferestrele noastre, apăsînd viril pe accelerație, după ce și-au „organizat“ eșapamentul în așa fel încît să smulgă urechile din cap întregului cartier. Dacă ești, ca șofer, în trafic, îi vezi strecurîndu-se printre spațiile minimale dintre mașini, campioni ai unui slalom tenace și insolent, de natură să-ți sugereze că îi cam încurci. Sînt suverani, autoritari, agresivi în autismul lor decerebrat. N-au chip. Casca pe care o poartă e, în ea însăși, o opțiune pentru anonimat. Ei nu sînt ei. Sînt „scula“ pe care o călăresc, „motorul“, un bățos vehicul „de fițe“ pentru băieți de băieți. Alcătuirea lor e paradoxală: pe de o parte vor să se dea mari, să arate lumii că sînt adevărați zei ai vitezei, viteji – pînă la sinucidere – în marele război cu burghezul de rînd care trăiește din nevoi rudimentare: nevoia de somn, nevoia de plimbare tihnită, nevoia de cordialitate cetățenească. Pe de altă parte, motociclistul nu poate rămîne – în glorioasa lui țîșnire – decît un necunoscut, o schemă, o „apariție“ fulgurantă, fără identitate. Vrea să fie perceput, dar numai ca o insectă burzuluită, desprinsă dintr-un film de groază. E limpede că „bărbăția“ acestor ipochimeni atîrnă în țeava de eșapament. Acolo se află „zgomotul și furia“, euforia ambreiajului, panașul. Tot acolo pare să fie localizat proiectul lor de viață, „sensul“ care le justifică existența. Ciudat e și că aceste vietăți motorizate vor să impresioneze o asistență pe care, de fapt, o disprețuiesc, de vreme ce nu dau doi bani pe timpanele, nervii și regulile ei de comportament. Rezultatul e, întotdeauna, opus celui scontat: îți ieși din fire, dorești împricinatului un sfîrșit pe măsura vehemenței lui, înjuri, blestemi, pe scurt – păcătuiești. 

Mi se va spune că or exista și mo­to­ci­cliști (mitocicliști?) inocenți. Vor și ei să se distreze, să colecționeze „senzații tari“, să se simtă liberi. Ce, n-au voie?! Mă voi abține să alunec în metafizică. Prea mi se cere tot timpul „să fiu tolerant“ mai ales cu inși care n-au pic de toleranță pentru drepturile mele. Cu inși a căror singură preocupare, a căror singură „valoare“ sînt ei înșiși. Ei au toate îndreptățirile, eu aproape nici una, dacă nu stau cuminte în banca mea. Eu pot fi oprit de poliția rutieră dacă încalc limita de viteză admisă, ei sfîșie orașul în lung și-n lat, neînfricați și neamendați, mai ales în puterea nopții. Se joacă. Se bucură de tinerețe, de democrație, de drepturile omului… Nouă, ăstorlalți, nu ne rămîne decît „dreptul“ jenant de a fi antipatici. 

Conserve

Omul preistoric trebuia să fie înzestrat, pentru a supraviețui, cu mari virtuți de vînător. Dacă nu știa să identifice, să hăituiască și să doboare animalele din ambianța sa, murea de inaniție. Între timp, progresul științelor și al tehnologiei a mers atît de departe, încît sîntem scutiți de asemenea performanțe atletice. Ceea ce e o binecuvîntare, dar nu exclude anumite riscuri. Căpătăm atîtea lucruri de-a gata, încît ne paște pericolul unei grave împuținări a arsenalului nostru vital. Ajungem în pragul unei ireversibile dezadaptări. Au apărut însă – conștient sau prin viclenia speciei – „provocări“ compensatorii. De pildă, obiectele încapsulate pe care le numim, de obicei, „conserve“. Constat, adesea, că, pentru a deschide o conservă (cutie de carton sau de tablă, borcan, sticlă, doză, pachet cu bomboane, semințe, ciocolată sau medicamente) e nevoie de o suită de îndemînări îndelung exersate, mușchi, răbdare, ingeniozitate, scule, pe scurt, de o manualitate subtilă, care să transforme succesul operațiunii într-o sărbătoare salvatoare. Strămoșii noștri chiuiau cînd aveau la picioare trupul săgetat al căprioarei, noi dăm un strigăt victorios cînd avem, dintr-odată, în mînă un obiect căruia am reușit să-i învingem capacul. Puțin obosiți, exoftalmici, asudați, am recuperat, totuși, ceva din vigoarea fiarei originare, din instinctul ei de conservare, din capacitatea ei de a se valida pentru următoarea selecție a speciei. Atrag atenția că nici deschizătoarele „clasice“ de conserve nu mai sînt ce-au fost. Au, adesea, un „ce“ sofisticat, implică o mică perfidie procedurală, un minim exercițiu pregătitor. Nu putem să nu aducem un omagiu designerilor, inginerilor de tot felul, specialiștilor în împachetare care au imaginat piedici – simple uneori, dar eficiente întotdeauna – în calea reflexelor noastre obosite de vechi consumatori: plicuri care nu se rup, capace care nu se scot decît cu riscul să pierzi un deget, să rupi un cuțit sau să faci apoplexie, dopuri care nu ies din gîtul sticlei decît dacă se ocupă de asta Arnold Schwarzenegger, cutii de lapte al căror dop se învîrte la nesfîrșit, iar cînd cedează lasă în urmă o mică pojghiță metalică de care scapi cu ajutorul unei cozi subțiri de linguriță etc. Trăim un miracol! Tehnica nu ne mai îndepărtează de natură, cum greșit cred încă unii filozofi. Dimpotrivă: tehnica ne reașază în vitala noastră animalitate. În partea de junglă a modernității…

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.