Note, stări, zile
Ianuarie 1971 Nu este interesant decît ceea ce rămîne astfel şi în expresie, nu numai în fapt. Adesea, ni se par interesante lucruri a căror cercetare nu duce decît la formularea unui loc comun. Forţa unui eveniment se poate aprecia după valoarea de stil pe care o provoacă. Cu alte cuvinte, evenimentul adevărat e, prin el însuşi, creator de stil. Doar cînd evenimentul e precar, devine necesară grandilocvenţa calofilă, adică opusul stilului. A avea stil e a simţi stilul lucrurilor, a discerne între fapt şi eveniment, a şti de ce să nu te ocupi. Prostul obicei modern de a constrînge insignifiantul la semnificativ. Specularea încăpăţînată a "obişnuitului", snobismul voluptuos de a vedea peste tot "probleme", de a releva "importanţa" derizoriului. Stilul e valoare de cunoaştere convertită în valoare de expresie. Valoarea de cunoaştere inexpresivă e aspidă şi demobilizatoare. Valoarea de expresie strict formală e caducă, vanitoasă, vicioasă. Miercuri, 26 iulie 1972 Plec spre casă tîrziu şi văd, dintr-odată, un ceas uriaş pe turnul unei clădiri. E singura parte luminată a clădirii şi pare să atîrne direct de firmament. Îl privesc exact în clipa cînd mecanismul mută minutarul cu o secţiune de timp mai spre dreapta. E o mişcare lentă, dar implacabilă, mişcarea unei broaşte ţestoase. Simt o intensă repulsie. Realizez, ca niciodată, natura tîrîtoare a timpului, scurgerea lui lingavă, avansul lui bălos. Eternitatea e la polul opus: statică sau fulgurantă. Extrema minimă sau extrema maximă a mişcării. Numai muntele neclintit şi flacăra explozivă se apropie de stilistica ei. Luni, 31 iulie 1972 Demnitatea tandră a flăcării de lumînare. Vineri, 20 iulie 1973 Nimic clar, nimic adînc, nimic eficace. Mereu aceeaşi bîlbîială plină de morgă. Duminică, 6 august 1972 Psalmul 13: "Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pînă cînd îţi vei ascunde Faţa de mine? Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea? Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei..." Fără dată (Seminar Goethe cu dl Noica, Gabriel şi Vasi Z.) Götz von Berlichingen, actul I: Bruder Martin despre vin: "Cînd mireanul bea vin e de două ori mai bun decît idealul său. Cînd călugărul bea vin - e de două ori mai rău (... "Deîndată ce-am mîncat şi am băut, sîntem opusul a ceea ce ar trebui să fim".) Elisabeth (soţia lui Götz): "Facerea de bine e o virtute nobilă, dar este privilegiul sufletelor puternice. Cei care fac binele din slăbiciune, cei care fac mereu binele din slăbiciune nu sînt mai breji decît cei care nu-şi pot reţine urina". Din recenzii: comedia să se ocupe de părţile noastre rizibile, dar nu de cele iremediabil rele. Despre un volum de versuri: "bun doar de şters la fund: Purgatus bilem verni sub temporis hora". Din scrisori: Către Johanna Fahlmer: "Wieland e un căcănar" (o javră, Scheisskerl).
