Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Ce ştii să faci? jpeg

15 mai 2012, Nantes

De la fereastra hotelului în care am fost cazat văd Loira, iar pe malul celălalt un conglomerat de blocuri noi. Un fel de Drumul Taberei mai dichisit, cu mai multă verdeaţă, cu ceva mai mult ştaif. După o plimbare prin centrul vechi al oraşului, în jurul catedralei Sf. Petru, mă întreb, inevitabil, de ce arhitectura contemporană, oricît de spectaculoasă, pare – faţă de cea veche – mută (sau doar zgomotoasă), fără chip, fără seducţie: o apoteoză euforică a „strictului necesar“, o „maşină de locuit“, fără dramă, fără memorie şi – în ciuda aparenţelor – fără verticalitate. Într-o primă instanţă, înclin să mă suspectez de filistinism. Sînt, poate, obnubilat de prejudecăţi, de nostalgii, de diletante reflexe conservatoare. Încerc, totuşi, să identific un temei de „obiectivitate“: pot spune ceva concret, specific, legitim, fără sentimentalisme vieux jeu, fără afectare estetizantă? Cred că da. Cred, oricum, că merită să încerc.

Mai întîi, e vorba de pură geometrie. Blocul modern valorifică abundent rectangularul. Care e, prin definiţie, închis (din toate părţile), suficient sieşi, făcut pentru a sta pe pămînt, cu un acoperiş care retează ascensiunea. Cubul e design-ul caracteristic al recluziunii. (Celula puşcăriaşului, ca şi cea a smintitului clinic e cubică. Ca să devină aula coeli, „poartă a cerului“, trebuie să găzduiască un călugăr...). Pătratul – spre deosebire de cerul (circular sau sferic) – e radical terestru şi, în multe tradiţii, e instituit, în mod expres, ca simbol al pămîntului. Prin contrast, arhitectura veche (medievală) valorifică unghiul: turnul încununat de un trunchi de con, acoperişul în pantă („în două ape“), ogiva. Spre deosebire de rectanglu, unghiul (în speţă triunghiul) e vectorial, trimite în afara lui, indică o direcţie, un sens. Rectanglul e static. Triunghiul e dispozitivul de lansare al unei mişcări, perimetrul de erupţie al unei dinamici, al unei stabilităţi deschise.

E de remarcat cît de puţin prezente sînt – în arhitectura urbană de azi (mai ales cea a blocurilor de locuit) – formele rotunde. Unghiul nu e îmblînzit prin concesia tandră a curbei, ci „arestat“ în fundătura frustrantă a „colţului“. Clădirea de-acum e plină de colţuri... Alunecarea imperceptibilă a peretelui rotund, îmbrăţişarea lui protectoare sînt abandonate. Abandonată e şi tendinţa de a „sabota“, graţios dar tenace, funcţionalitatea nudă: chiar şi aşa-zisele „case de raport“ din secolele 18, 19 şi 20 refuză să renunţe cu totul la ornamentică: o cornişă bine ritmată, ancadramente cochete pentru uşi şi pentru ferestre, grile de fier forjat în contrast cu albul patinat al zidurilor. Blocul contemporan se dispensează abrupt de toate astea. În cel mai bun caz, recurge la soluţii de culoare, deşi pasiunea pentru griuri prevalează.

Un alt capitol ar fi materialitatea zidurilor. Zidul modern e plat, fad, omogen: e – dacă se poate admite hiperbola unei tautologii – mineralitate împietrită. Zidul vechi vibrează ca un duh străvechi. Opus incertum, opus quadratum, opus tessellatum – acestea sînt chipurile organice ale peretului tradiţional. Ai de a face cu „vietăţi“ imemoriale, cu „ţesuturi“ imprevizibile, cu surprize de fiecare clipă. Te mişti într-o ambianţă care trăieşte, care locuieşte lumea odată cu tine. Zidul de azi e strictă zidire. Gradul zero, aseptic şi anaerob, al izolării de universul exterior.

E drept, marii arhitecţi ai contemporaneităţii şi-au dat rapid seama de riscurile construcţiei monotone, de plictiseala adormitoare care tinde să invadeze peisajul urban. Pentru a se salva, pentru a reinventa surpriza, pentru a recupera gustul pentru insolit, şi-au mutat creativitatea în teritoriul ingeniozităţii, al extravaganţei, al poantei. Unii compensează ambalajul flasc prin imprevizibile amenajări de interioare. Alţii practică arhitectura de divertisment, entertainment-ul scenografic, fantezia torenţială. Construiesc case aşezate cu susul în jos, imitaţii de plante, de nave cu pînze, de farfurii zburătoare, de ţevării industriale etc. Arhitectura sondează, febril, teritoriul posibilului, al riscului, al perplexităţii. „Obiectul“ construit vrea, adesea, să te lase cu gura căscată. Îl contempli con ciglia inarcati, cu sprîncenele ridicate de uimire, ca pe o curiozitate, ca pe o arătare. Ceea ce el nu provoacă e pofta de a locui, invitaţia la răgaz, la colocvialitate tihnită. Mă gîndesc, totuşi, că unul din beteşugurile bătrîneţii e să nu mai poţi locui în noutatea zilei de mîine. Şi că tot ce-am notat se mişcă în leşia acestui beteşug. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel Arhiva Adevarul (9) JPG
Reacții la moartea lui Arșinel. Geambașu: S-a legat cu lanțuri de scaun și poziție
Moartea lui Alexandru Arșinel este deplânsă pe Facebook de colegi de breaslă și politicieni. Actorul a murit joi, 29 septembrie, la vârsta de 83 de ani.
covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.
utilaje autostrada a7 (1) jpg
Start în construcția Autostrăzii A7. Constructorii și-au stabilit baza lângă Crângul Petrești
Autostrada Buzău-Focșani, în lungime de peste 82 de km, va asigura prima legătură rutieră de mare viteză dintre Muntenia și Moldova. Constructorul are la dispoziție 20 de luni pentru finalizarea lucrărilor.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.