Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

20 mai 2012, Berlin

Un important profesor de biologie de la Yale vorbeşte despre relaţia dintre capacitatea reproductivă a omului, procesul de îmbătrînire, apariţia cancerului şi durata de viaţă. Teza lui se înscrie într-o suită de descoperiri şi analize statistice acceptate, se pare, astăzi, în mod unanim, de o întreagă zonă de cercetare, numită „life history“. Evident, nu pricep detaliul demonstraţiei sale. Dar cred că o pot rezuma corect în următorii termeni:

1) Există dovezi recente că genele asociate cu declanşarea cancerului coincid cu cele care stimulează performanţa reproductivă (mai cu seamă la tinereţe). În fond, şi cancerul, şi înmulţirea speciei produc un (benefic sau malefic) efect de multiplicare.

2) Forţa de reproducere a individului se plăteşte prin reducerea duratei de viaţă. Cu cît ai copiii mai devreme şi mai mulţi, cu atît rişti să trăieşti mai puţin.

3) „Natura“ nu acordă prea multă valoare individului. Nu individul e scopul, „obiectivul“ selecţiei naturale, ci un soi de rafinare genetică supra-individuală, o perfecţionare crescîndă la nivel de agregat biologic, pentru a cărei realizare individul nu e decît un punct de parcurs, un stadiu oarecare, un episod.

Cer scuze specialiştilor, dacă punctajul meu e, în prea mare măsură, aproximativ. Dar din discuţiile care au urmat am înţeles că nu eram prea departe de o înţelegere adecvată a discursului savant. Vorbitorul însuşi a admis, de altfel, că teoria lui e greu de înghiţit. La sfîrşit, mai în glumă, mai în serios, am pus o întrebare candidă. Am pornit de la faptul, menţionat chiar de conferenţiar, că, în anii ’60, descoperirile legate de rolul hipertensiunii, al diabetului şi al colesterolului în instalarea bolilor cardiovasculare au influenţat masiv modul de viaţă al oamenilor, îngăduind, astfel, o speranţă de viaţă sporită. M-aş aştepta ca şi descoperirile de-acum să-mi impună standarde comportamentale noi, să-mi influenţeze, favorabil, felul de a fi. Pe scurt, vreau să ştiu ce trebuie să fac, începînd de mîine, ca să valorific, în chip profitabil, marea descoperire a biologilor geneticieni de azi. Deocamdată, sînt doar deprimat. Tocmai am aflat că era mai bine să fac copii la bătrîneţe (sau deloc) şi că alcătuirea mea individuală nu prea contează. Am mai aflat că, odată cu facultatea de a mă reproduce, am căpătat, în fibra mea intimă, o bombă cu ceas, de natură să-mi scurteze viaţa. Nu pot decît să bombăn. Are ştiinţa dreptul să-mi spună tot ce crede că ştie, fără să aibă în vedere liniştea mea sufletească? Ce s-ar întîmpla dacă mîine ni s-ar comunica ritos, cu silogisme ţepene şi cu cifre inconturnabile, că omul e un rebut în istoria vieţii terestre, că sîntem bîlbîiala de o clipă a unei evoluţii care nu ne priveşte? E orice adevăr adevărat, adică fertil, ziditor, util? Ca să nu mai spun că ştiu o preoteasă din Balş, care a născut, în tinereţe, 17 copii şi a murit la 85 de ani...

Răspunsul profesorului de la Yale a ales varianta colocvială: „Date fiind constatările pe care vi le-am împărtăşit, nu vă pot da decît un singur sfat – bucuraţi-vă de viaţă!“. Thank you, Sir! Dar pentru asta nu era nevoie să aflu că fiecare acuplare fecundă m-a dus cu un pas mai aproape de mormînt.

În cele din urmă, totuşi, am depăşit accesul de indispoziţie de după conferinţă şi mi-am dat seama brusc că, în cultura europeană, n-a fost nevoie de microscoape şi numărători pentru a cupla tema voluptăţii cu tema morţii. Necazul e vechi: durerile facerii şi moartea au intrat în scenă – spune Geneza – odată cu „păcatul originar“. Sămînţa sfîrşitului individual ne-a revenit, ca izgonire din rai, îndată după derapajul erotic al protopărinţilor. De-atunci şi pînă la Maurice Barrès (Du sang, de la volupté et de la mort) sau Freud, Eros şi Thanatos, au format un cuplu stabil pînă la banalitate. E drept, cu o temă „culturală“ pot conversa fără riscuri ultime. Ea mă pune pe gînduri, fără să mă condamne. Cu o demonstraţie „ştiinţifică“ nu e de glumit. Verdictul ei mă ţintuieşte locului şi, de fapt, mă pune între paranteze. No comment! Prefer, în consecinţă, să mă refugiez în mica istorie: să-mi amintesc, de pildă, că în secolul al XVIII-lea („dulcea sută a optsprezecea“ – cum îi spunea Matei Caragiale), orgasmului i se zicea „la petite mort“, mica moarte. Un fel de a adumbri exaltarea orgasmică? Sau un fel de a bagateliza, cu o frivolă graţie, moartea?     

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Armele nucleare, între amenințare și propagandă: cât de vechi sunt focoasele rușilor
Oleksandr Kovalenko, membru al grupului analitic „Rezistența informațională”, a afirmat că șantajul nuclear al Moscovei nu are la bază o posibilitate reală de a utiliza focoasele nucleare.
Ebrahim Raisi FOTO EPA EFE jpg
Președintele iranian își exprimă condoleanțe pentru moartea lui Mahsa Amini
Ebrahim Raisi a menționat că problema morții fetei este luată în considerare în diferite departamente ale guvernului.
lansator rachete nucleare rusia foto ap
Politico: Occidentul intensifică monitorizarea arsenalului nuclear al Rusiei
Statele Unite și aliații săi intensifică supravegherea armelor nucleare ale Rusiei, în primul rând prin serviciile lor de informații, se arată într-un articol publicatt marți de ziarul Politico, care citează cinci oficiali americani actuali și pensionari.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.