Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Vineri, 17 august 2012, Sibiu

A sta „la bloc“ e, desigur, o formă de adăpostire. Dar, omeneşte vorbind, „a locui“ e altceva decît a te adăposti. Şi nu mă gîndesc, pur şi simplu, la o nevoie firească de personalizare, adică la dorinţa legitimă de a-ţi alcătui un spaţiu vital în care să te recunoşti, care să poarte amprenta firii tale, a gusturilor, deprinderilor şi amintirilor proprii. E vorba de şansa de a nu-ţi împărţi intimitatea cu toţi vecinii, de a nu trebui să te acomodezi la ritmurile de viaţă ale unei colectivităţi difuze. E vorba, în fond, de dreptul de a avea acces, ori de cîte ori vrei, la singurătate, linişte şi discreţie.

Nici una din aceste exigenţe nu poate fi satisfăcută dacă stai la bloc. Depinzi, clipă de clipă, de o dihanie comunitară care decide, arbitrar, asupra orelor tale de somn, de lucru, de igienică izolare. Viaţa la bloc e corelativul „întovărăşirilor“ din anii ’50. E un mecanism al aglutinării forţate. Numai că nu ţi se iau doar proprietăţile materiale: ţi se colectivizează sufletul şi biografia. Afli mereu, vrei nu vrei, mai mult decît ai dori să afli despre vecinii tăi, după cum şi ei, la rîndul lor, află tot ce poftesc despre tine. Devii, inevitabil, martorul metabolismului zilnic al celor din jur: ştii cînd trag apa, ştii cînd fac duş, ştii cînd se ceartă cu partenerul (sau partenera), participi la urletele vesele sau patetice ale copiilor de pe scară, la lătratul nervos sau euforic al cîinilor „de apartament“, la sezoanele de împerechere ale pisicilor din zonă (dar şi ale semenilor cu care împarţi aceeaşi adresă). Asculţi aceeaşi muzică, chibiţezi aceleaşi meciuri, eşti părtaş la fierbinţi dispute politice. Cînd vii „acasă“, nu ai sentimentul că vii într-un loc al tău. Vii în locul unde eşti cazat. E un loc al familiarităţii între necunoscuţi. Dacă te uiţi pe geam, rişti să vezi, la mică distanţă, bigudiuri cordiale, furouri obosite, balcoane-debara, în care vechituri inclasabile stau alături de cîte o legătură de ceapă sau de butoiaşe prăfuite, amintind sau anunţînd chefuri care ţi-au stricat, sau o să-ţi strice, mai multe nopţi. E de la sine înţeles că vei ajunge să cunoşti în amănunt garderoba colocatarilor. Periodic, vezi fluturînd prin preajmă rufe de o mare varietate, puse la uscat cu o nonşalanţă aproape duioasă. Chestia cu „spălatul rufelor în familie“ e un moft. Vestimentaţia de clan e un bun comun, un stindard al bunei convieţuiri. La nevoie, vei învăţa noi sisteme de semnalizare. Cînd cei de deasupra, sau de dedesubt, la ore de noapte, sau cînd abia se crapă de ziuă, te aduc în prag de dambla cu felurite îndeletniciri zgomotoase, poţi să iei o mătură sau un pieptene gros şi să baţi dement în ţevile de la baie, care traversează, pe verticală, clădirea. Dacă ai noroc, zgomotele se vor potoli. Un timp…

Să nu uităm şi dimensiunea ambientală a „cartierului de blocuri“. Construite în aşa fel încît să facă imposibilă funcţiunea memoriei, ele au, pe măsură ce le frecventezi, efectul unei temeinice spălări de creieri. Toate sînt la fel, toate par să combine stilistica vizuinei cu aceea a penitenciarului. Eşti ţintuit în materia astringentă a unui conglomerat uman din care nu poţi evada şi în care nu poţi supravieţui fără să-ţi amanetezi chipul. „Omul nou“ în aceste „furnale“ psihologice a fost forjat. Şi e foarte uşor de recunoscut cînd, în orele libere, iese pe stradă, la cîrciumă sau la iarbă verde. Invadează, contaminează, domină. Face parte din atmosfera în care ne mişcăm şi decide, suveran, asupra vieţii noastre publice şi private…

Luni, 27 august 2012, Bucureşti

Ştim cu toţii ce rol formidabil joacă, în lumea de azi, reclamele comerciale. Se cheltuie (şi se cîştigă) uriaşe sume de bani, se manipulează, eficient, piaţa, se umblă la „fineţuri“ subliminale, la fantezie, gesticulaţie provocatoare şi umor. Se dă, des, şi cu bîta-n baltă, se îngăduie trivialităţi de mahala, idioţenii preţioase, glumiţe de bodegă. Dar, oricum ar fi, a lucra în „advertising“ a devenit semnul unei expertize „de elită“: o meserie „hoaţă“ şi lucrativă.

Ei bine, exasperat de ubicuitatea tenace a reclamelor de tot felul, mă întreb, tot mai des, în ce măsură subtilii ei campioni îşi pun problema dacă nu cumva zelul lor poate avea un efect contrar celui scontat. Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd filmul pe care îl văd sau dezbaterea pe care o urmăresc sînt întrerupte de ample calupuri de propagandă comercială, cînd, grăbit să citesc un ziar pe Internet, sînt hărţuit, la fiecare intrare, de inserturi publicitare care au butonul de deschidere bine ascuns, sau nu-l au deloc, cînd, indiferent ce caut, capăt mai întîi, pînă la împăienjenirea ochilor, îmbrînceli vizuale în direcţia unor mărfuri care nu mă interesează, mă umplu de nervi. Aş spune chiar de ură. Şi, de fiecare dată, jur să nu cumpăr niciodată, dar niciodată, lucrurile care mi se bagă pe gît de marii „advertizeri“. Resping, consecvent, această obraznică tentativă de manipulare şi mi se pare o grosolănie ca, ori de cîte ori vreau să văd sau să citesc ceva care mă interesează, să trebuiască să traversez mai întîi parcele întregi de ingeniozităţi nătînge, hotărîte să mă transforme în client. Voi face o listă cu toate ofertele de care sînt năpădit. Le voi ocoli sistematic şi voi cere tuturor cunoştinţelor mele să facă la fel. Mă gîndesc chiar să vorbesc cu specialistul Dogaru, pentru un eventual protest în Piaţa Universităţii…  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

TANC2 jpg
Motivul hilar pentru care rușii au abandonat două tancuri T-90 lângă Harkov VIDEO
În timp ce încercau să contraatace forțele ucrainene lângă Harkov, două tancuri rusești T-90A au pierdut lupta împotriva unui inamic subestimat - terenul extrem de greu.
soldati rusi
Moral scăzut în rândul noilor recruți ai Moscovei. Soldații chemați la mobilizare se îmbată și sar la bătaie VIDEO
O înregistrare video distribuită pe rețelele de socializare de un jurnalist belarus pare să surprindă soldați recent mobilizați angajați într-o încăierare la beție.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.