Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
Fellini și spiritele jpeg

1 ianuarie 2014, Bucureşti

Spre deosebire de metafizica vechi-indiană, cosmologia judeo-creştină nu pune la îndoială realitatea lumii. Creatorul nu instituie o iluzie, un joc tainic al Lui cu El însuşi. Lumea creată e reală, chiar dacă e dependentă de Făcătorul ei şi, prin urmare, „relativă“, insuficientă ontologic, trecătoare. Uimitoare, în acest caz, rămîne problema multiplicităţii lumii, a varietăţii ei inepuizabile. „Populaţia“ minerală, botanică şi zoologică a mapamondului e fabulos (inutil?) diversificată. Ofensiva ştiinţelor, a astrofizicii în special, extinde acest miracol al multiplicităţii la nivel cosmic. La scara incomensurabilului. Totul pare un amestec de creativitate şi destrămare, de funcţionalitate şi arbitrar. Iată, de pildă, imaginile  universului, aşa cum ne sînt oferite de telescoape hiperperformante şi de feluriţi sateliţi: un uriaş ţesut sanguinolent, plutind în noapte; explozii, vîrtejuri, petice galactice în regim de surpare sau expansiune. Şi asta e doar ceea ce putem vedea cu încă redusele noastre mijloace pămînteşti. Geneza biblică are o înşelătoare dimensiune „macro“: cerurile şi pămîntul, apele şi uscatul, animalele, plantele, omul. Dar înăuntrul fiecărei categorii de acest tip se manifestă, fantasmagoric, o uriaşă varietate. Ce înseamnă, în perspectivă cosmică, „apele“, cînd, pe cutare satelit al lui Saturn, ele sînt hidrocarburi lichide? Ce înseamnă, în aceeaşi perspectivă, „aerul“ circum-terestru, cînd aflăm că „atmosfera“ cometelor e alcătuită din cianuri? Ce legătură poate fi între ploile noastre şi aversele de metale lichide, care cad peste alte planete? Nu e însă nevoie să călătorim în afara Pămîntului. Ce e cu minusculele organisme acvatice, al căror sistem nervos pluteşte de jur împrejurul lor, ca o reţea de viscere? Ce e cu gîtul lung al girafei? De ce ea singură a avut nevoie de această „adaptare“ pentru a se hrăni, culegînd frunzele de la vîrful arborilor? Ce e cu dungile zebrelor? (să nu mi se  pună mereu dinainte utopica explicaţie a acomodării la mediu, a camuflajului salvator: de ce numai zebrele sînt zebrate, de ce dungile ar fi elemente de camuflaj cînd, dimpotrivă, bat la ochi de departe?). Ce rost au crocodilii, în infernala lor urîţenie şi bestialitate? Dar designul totodată fioros şi ridicol al hipopotamului? De ce unele plante sînt carnivore, şi altele nu? Ce e cu puzderia de portrete ale speciei umane? Şi aşa mai departe (vezi Borges: zoologia reală e mult mai bogată decît zoologia fantastică! Sau Chesterton: una e să te miri de alcătuirea unui grifon sau a unei gorgone, ambele – fiinţe inexistente, şi alta să te cruceşti dinaintea rinocerului şi a girafei, care, în chip stupefiant, există).

Apare, inevitabil, întrebarea: de ce a avut nevoie Creatorul de o asemenea risipă energetică şi morfologică? Ce L-a făcut să iasă din autonomia Sa ontologică, pentru a se exersa într-o inventivitate funambulescă? Răspunsul „clasic“ (a făcut-o din iubire, din nevoia de a-şi propune un interlocutor, o alteritate dialogabilă, căreia începe, generos, prin a-i face un dar) nu e acoperitor. Lucrurile arată mai curînd a nemărginită, euforică joacă, a contemplare ludică a propriilor resurse de putere. Iar dacă de iubire e vorba, atunci – iertată fie-ne blasfemia –, e vorba de un furor erotic inepuizabil, de un delir „procedural“ la limita perversiunii. Ni se spune că libertatea e darul cel mai preţios (şi mai riscant, e drept), pe care ni l-a făcut Creatorul. E, prin urmare, limpede că libertatea este şi atributul esenţial al Chipului Său. Ei bine, nu arată lumea ca un efect de necuprins şi de nesistematizat al unei libertăţi divine, care îşi află „limita“ în tocmai faptul de a nu avea limite? Nu e „păcatul originar“ deja arvunit în dezlănţuita imaginaţie a lui Dumnezeu?

26 ianuarie 2014, Bucureşti

Spre stupoarea (tradiţională) a administraţiei autohtone, a venit, iarăşi, iarna: ninge, e viscol, e cod portocaliu (adică „băsist“, ca orice dezastru). Dincolo de toate, e amuzantă la culme ţinuta guvernanţilor. Toţi arborează „uniforma de avarie“: pulovere, tricouri „de front“, haine groase. Ca şi cum tocmai au venit sau tocmai pleacă la lopată. Nu merge, mă-nţelegi, să lucrezi în costum cu cravată, cînd alţii muncesc prin nămeţi. Trebuie să se vadă că eşti, trup şi suflet, pe teren. Aştept, cu oarecare curiozitate, să vină vreo inundaţie (Doamne, fereşte!). Ar fi o ocazie unică să-i vedem pe conducătorii noştri dirijînd „celule de criză“ deghizaţi în scafandri.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.