Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Avanpremieră jpeg

● Să urmăreşti cu pasiune prestaţia sportivă a unui conaţional este normal. Să te bucuri dacă reuşeşte să cîştige şi să te întristezi dacă pierde e normal. Să observi, chiar în cazul unei înfrîngeri, că „omul tău“ a etalat calităţi remarcabile şi a dovedit o înzestrare plină de promisiuni e, de asemenea, normal. Lucrurile încep să nu mai fie în regulă dacă te străduieşti să ambalezi eşecul într-o retorică triumfală. Sau dacă parazitezi jurnalistic sau politic meritele altuia. Sau dacă murdăreşti succesul cu o frazeologie patriotardă, cu sentimentalisme de telenovelă, cu declaraţii kitsch, cu şmecherii electorale. Simona Halep nu merita un asemenea tratament. Nu merita să devină pretextul unei surescitări de prost gust, chiar dacă euforia publică de după meciul de la Paris era legitimă şi, ca atare, inevitabilă.

Evident, nici acreala „competentă“ a cîte unui „pamfletar“, care bombăne ca să-şi confirme statutul de excepţie în corul euforiei generale nu e neapărat recomandabilă. Dar de partea cealaltă, am citit fraze ameţitoare, candid imbecile, comice pînă la capodoperă. Un gazetar prezent pe mai toate canalele de televiziune, inocent, probabil, dar subminat de o stilistică subliceală şi de un patriotism libidinos (ca orice formă de iubire, patriotismul poate avea şi el momente de inflaţie divagatorie…), gazetarul la care mă refer descrie competiţia Halep – Sharapova în termeni de război mondial. Rusoaica întruchipa deopotrivă imperiul ţarist şi pe cel american (căci a făcut şcoală în Statele Unite), în vreme ce „româncuţa“ s-a luptat vitejeşte, „ca la Mărăşeşti“ cu „puhoaiele de Ivani“. Sharapova – „tigroaică cu ţipete de prădător“, Simona Halep – „gazelă“ obidită, dar mîndră şi victorioasă. Înflăcăratul autor nu-şi dă seama, desigur, că descriind-o în termeni atît de sumbri pe oponenta „româncuţei“ nu face decît să bagatelizeze virtuţile şi gloria preferatei sale. „Gazela“ nu poate înfrunta o „tigresă“. În cel mai bun caz, se bucură dacă scapă cu viaţă. Altcineva simte că Simona Halep („fătuca asta“) „ne-a îndatorat definitiv“. Carevasăzică n-am asistat la un meci frumos, care a reuşit să ne flateze prin ţinuta de joc a reprezentantei noastre. Am asistat la o turnantă istorică, la naşterea unei noi ere. Mai în glumă, mai în serios, ne-am putea gîndi la „Simona preşedinte“! „Constanta din Constanţa“ (un alt subtil encomion jurnalistic) a uimit mapamondul prin „discreţia cu care lovea cu racheta“. Publicul parizian a trebuit (chestie de politeţe) să o aplaude şi pe Sharapova, dar a fost vorba de nişte „aplauze resemnate“. Inima tuturor era confiscată „definitiv“ de româncuţă.

Nu ştim nici să pierdem, nici să cîştigăm. Un sportiv de talia lui Boris Becker a putut, la finalul partidei, să le felicite cald pe cele două combatante. Pe amîndouă. Noi pendulăm între leşin şi scrîşnirea dinţilor. Cîştigăm pentru că sîntem fenomenali, de neatins, extratereştri, şi pierdem pentru că toţi ne invidiază şi ne urăsc. Cîştigăm pe mîna noastră şi a strămoşilor noştri şi pierdem pe mîna restului (conspirativ) al planetei. Ne putem retrage liniştiţi în munţi, ca de atîtea ori, pentru a boicota istoria „de foarte sus, din polul plus“… (P.S. Iubire, iubire, dar instituţiile patriei tot nu funcţionează. Simonei Halep i s-au pierdut, la aeroportul Otopeni, bagajele…)

● Unii dintre cititorii mei îmi reproşează, din cînd în cînd, pe forum, că, decît să chibiţez critic „situaţiunea“, aş face bine să „mă implic“. „Să facă ceva intelectualii! Să nu lase lucrurile pe seama cui nu trebuie!“ – cam aşa sună apelul la care mă refer. E drept că există şi opinia contrară, a acelora pentru care „intelectualii“ sînt nişte „aşa-zişi“, demni de dispreţ, băsişti, pupincurişti, capabili mai curînd să încurce lucrurile, decît să facă vreo ispravă utilă. Dar să zicem că dorinţa de a avea mai mulţi intelectuali pe scena politică ar fi îndreptăţită. Nu mă consider vizat, căci, de bine de rău, n-am stat tot timpul deoparte. Am asumat, în vreo patru rînduri, funcţii publice, cu rezultatul că m-am ales cu acuzaţia de a fi profitat, hapsîn, de banul poporului şi de a fi umblat lacom după funcţii, pe care le-am ocupat fără să fi făcut nimic. Dar uitaţi-vă la situaţia de-acum. Nu ştiu dacă electoratul ar fi sau nu sensibil la farmecele unor candidaţi reprezentînd „intelectualitatea“. Dar e limpede că partidele nu sînt. Care sînt intelectualii marcanţi (şi activi ca intelectuali) ai PSD-ului? (Măcar pe vremuri l-au avut pe Răzvan Theodorescu.) Dar ai PNL-ului? (Vosganian pare mai curînd rătăcit în masa liberală.) PDL-ul a avut cîţiva, pe care însă „conducerea“ i-a marginalizat fără menajamente. Cît despre PMP, s-a văzut la ultimele alegeri de partid că inşi de felul lui Adrian Papahagi, Theodor Baconski, Teodor Paleologu nu sînt prizaţi. Mihai-Răzvan Ungureanu nu s-a bucurat nici el, la europarlamentare, de scorul pe care l-ar fi meritat, iar Mihai Neamţu e aproape dat dispărut. Mi se vor pune imediat dinainte liste cu defecte şi greşeli ale fiecăruia dintre cei de mai sus. Da, ştiu, nu sînt zîne, nu sînt clipă de clipă campioni ai adecvării, ai abilităţii, ai eficienţei. Dar dacă alegătorii preferă „calităţile“ domnilor Mazăre, Ponta, Zgonea, Hellvig, Dan Diaconescu, Fenechiu, Eugen Nicolaescu, Şova, şi alţii, ejusdem farinae, atunci să nu ni se mai spună că e nevoie de intelectuali. Nu e nevoie. Intelectualii sînt enervanţi, imprevizibili, gîndesc prea mult şi vorbesc prea bine româneşte. Sînt buni doar ca să ne vărsăm năduful pe ei, să-i facem vinovaţi că nu-şi iubesc ţara şi să le arătăm că poporul nostru nu se lasă impresionat de fandoselile şi cunoştinţele lor.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.