Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Avanpremieră jpeg

22 iunie 2015 

Biserica pare să aibă dificultăţi (şi, la limită, iritări) cînd trebuie să comunice cu intelectualii, iar intelectualii au, la rîndul lor, dificultăţi să se raporteze la Biserică. Vina acestei suspensii a dialogului e împărţită. Biserica şi-a făcut un titlu de suveranitate din a dispreţui insensibilitatea la transcendenţă a „cărturarilor“, „fasoanele“ lor culturale, „raţionalismul“, laicizarea, uitarea tradiţiei, suficienţa „scientistă“, iar intelectualii tratează Biserica şi credinţa în genere drept atavism defazat, obscurantism, superstiţie pură, sursă de ignoranţă şi conflict global. În doze rezonabile, şi unii, şi ceilalţi pot părea îndreptăţiţi şi pot să-şi ilustreze idiosincrasiile cu „exemple“ grăitoare. Şi totuşi… Nici Biserica nu poate fi evacuată din viaţa şi istoria lumii, din alcătuirea intimă a umanităţii, şi nici intelectualii nu sînt de lepădat ca nişte excrescenţe malefice ale „modernităţii“. Credinţa nu e doar pentru naturile fruste, iar cultura nu e, neapărat, atee. Isprăvi demne de nobleţea condiţiei umane se pot găsi de ambele părţi. 

E interesant cum încearcă unii intelectuali să se „integreze“, să recupereze, totuşi, distanţa dintre ei şi Biserică, devenită o gravă criză de comunicare. E vorba, deci, nu de apostazia „recentă“, de cei care taie, cu un ireductibil complex de superioritate, punţile. Ci de cei care fac efortul să se acomodeze, să-i îmblînzească pe preoţi, să intre în „jocul“ lor, dintr-o inocentă nevoie de a nu rămîne izolaţi de comunitatea căreia îi aparţin din tată-n fiu. Din păcate, rezultatele sînt, adesea, mai curînd rizibile… 

Las deoparte categoria acelora care, pentru a-şi asuma credinţa, încearcă să ocolească sofistic problema existenţei lui Dumnezeu. Religia – spun ei – e bună, dar strict pe latura ei morală. Ea a creat un cod de comportament validat de veacuri întregi de experienţă socială, iar a adera la acest cod, la sistemul de valori şi norme pe care el îl presupune, nu implică, în mod necesar, credinţa într-un Dumnezeu personal şi întregul eşafodaj ritual produs de această credinţă. 

Rizibile mi se par, însă, alte două forme de „compromis“: 1) intelectualul care, înţelegînd că preoţii vor „simplitate“, adoptă un anumit deghizament ţărănesc: se îmbracă după modele rurale, gesticulează „cuviincios“, alege cuvinte şi sentinţe neaoşe, imită evlavia „babei Rada“, se preface, sfios, că nu mai are nici o legătură cu lumea cărţilor (altele decît Sf. Scriptură), cu moravurile orăşeneşti, cu „veacul“; 2) intelectualul care „se popeşte“: devine militant (mai ortodox decît ortodocşii), judecă orice întîrziere dubitativă, binecuvîntează casele în care intră, umblă prin lume cu un aer smerit, lăsînd mereu să se vadă că e „altfel“, şi anume cu un picior în Rai.

Aşadar, pe de o parte afectarea atemporală a unui plugar idilic, pe de alta uzurparea unei postùri de iluminat, chemat să-şi salveze semenii încă needificaţi. Două forme destructurante de inautenticitate. De care, însă, şi inadecvările Bisericii, cu strategiile şi stîngăciile ei publice, sînt responsabile. 

29 iunie 2015 

Un oarecare Cristian Mircescu, director al Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare (acea instituţie care propune, între altele, temele, uneori halucinante, de la bacalaureat), şi-a publicat un CV deprimant prin conformism steril, platitudine mentală şi suficienţă birocratică. Nenorocirea e, însă, că acest tip de CV a devenit un „model“ ubicuu. Un nou limbaj de lemn a cucerit piaţa ofertelor de serviciu, aşa încît ai impresia că ai de-a face cu o armată de roboţi indiscernabili, exhibînd, fără excepţie, o sumă de „calificări“ standard: „abilităţi de comunicare“, „atitudine pozitivă“, „aptitudine pentru lucrul în echipă“, „stil pro-activ“, „capacitate de conceptualizare“, „bun organizator“ etc. Posesorul unui astfel de portret nu poate fi un om ca toţi oamenii, deşi se recomandă ca un soi de reuşită exemplară a speciei. Mereu „pozitiv“, mereu cu „conceptele“ la îndemînă, pro-activ pînă la isterie, gata să „comunice“ despre orice cu oricine, organizator insomniac, şef înnăscut de echipă, pe scurt, ditamai fiara corporatistă, educaţională, motivaţională, inspiraţională, inovaţională. Ne putem lăsa liniştiţi copiii pe mîinile lui. Va face din ei nişte primate decerebrate şi vesele…  

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești