Note berlineze
Titlu de colocviu la Wissenschaftskolleg: Viaţa din perspectiva unui vierme. Ai zice, într-o primă instanţă, că vei asculta micile exerciţii literare ale vreunui cinic întîrziat. n realitate, afli opiniile unui biolog, Heinrich Schulenburg, despre uriaşul spor de cunoştere provocat de studiul viermilor. Clasa cea mai fertilă din punct de vedere ştiinţific pare să fie aceea a nematodelor, viermii cilindrici, dintre care prof. Schulenburg şi-a ales fericita victimă: Caenorhabditis elegans. Numeroase şi importante procese evolutive la nivel celular sînt astăzi mai bine înţelese, datorită unei răbdătoare tăieri a viermelui în patru : dezvoltarea organismului viu de la ou la starea adultă, naşterea sistemului nervos, problemele îmbătrînirii şi ale morţii celulelor, dinamica sistemelor imunitare etc. Cine şi-ar fi închipuit că pe umerii unor triviale specii de oxiuri şi limbrici stau atîtea mistere? Două premii Nobel pentru medicină (2002 şi 2006) s-au născut din observaţia amănunţită a acestei categorii de Lumpen-animalitate . Dacă alături de Caenorhabditis elegans, punem şi Drosophila melanogaster (adică musculiţa de fructe, cu merite inestimabile pe tărîmul eredităţii), şoarecele în ipostaza lui de cobai şi cîteva broaşte, avem o listă aproape completă a martirajului zoologic. Nenumărate exemplare de eroi candizi, sacrificaţi pe altarul ştiinţei. La sfîrşitul comunicării sale, dl Schulenberg nu uită să adauge niţică sare interdisciplinară. şi aminteşte că, în timpul unui spectacol de şaisprezece ore cu Ring des Niebelungen la Deutsche Oper, s-a simţit confirmat în amorul său pentru Caenorhabditis de un pasaj din Siegfried (actul I): ...ein wilder Wurm...htet nun den Hort... ( un vierme sălbatic păzeşte acum comoara...). De la Wagner la biologia genetică, nu e care va să zică decît un pas... Alt colocviu: Thomas Bauer despre ambiguităţile Coranului, rezultînd, între altele, din cele zece lecturi ale textului (qira- a-t) admise ca posibile. Anecdotă colaterală : cîndva, în secolul al XV-lea, o căpetenie arabă, excedată de folosirea nemăsurată a vinului, dă ordin ca toate rezervele oenologice ale cetăţii să fie vărsate în pulberea străzilor. Al-Bulqi-ni, amintindu-şi de un text coranic în care păcătoşii, la Judecata Finală, strigă îngroziţi: Vai, nouă! Mai bine am fi fost praf şi pulbere! , compune, cu ochii la vinul irosit, o epigramă melancolică de genul: cînd văd vinul aruncat în praf, îmi vine să spun: Mai bine eram praf şi pulbere! . Se putea glumi, aşadar, în secolul al XV-lea, pe marginea textului sacru. Astăzi, Al-Bulqi-ni ar fi fost spînzurat. Veşti proaste: albinele încep, în chip misterios, să dispară. n Bavaria, numărul insectelor melifere pare să se fi micşorat cu 30%. Nici o cauză de ordin extern nu a fost, pînă acum, identificată. Oamenii de ştiinţă previn asupra consecinţelor: cea mai neînsemnată ar fi dispariţia mierii. Dar suspendarea masivă a polenizării mijlocite de albine ar urma să producă anemierea gravă a regnului vegetal şi, în ultimă instanţă, dispariţia omului. ntre timp, la Bucureşti, se caută soluţii pentru suspendarea sine die a lui Traian Băsescu.
