Note berlineze

• Luise Schottroff, o profesoară din Germania, strămutată la Pacific School of Religion din Berkeley, a publicat, acum vreo patru ani, o carte despre parabolele lui Isus. Doamna Schottroff e preocupată să adapteze interpretarea textului evanghelic la problematica aspră a contemporaneităţii: abuzurile militarismului şi ale imperialismului economic occidental, ideile revoluţionare ale mişcării feministe, ale organizaţiilor pacifiste, ale ecologismului etc. Totul e sociologic, socialist, militant, relativist. Isus e un postmodern de extremă stîngă. Trebuie să-i urmăm exemplul. Mai întîi, cîteva mici corecţii de formulare: nu se va mai spune, de pildă, "parabola semănătorului", ci "parabola semănătorului/semănătoarei". Parabole de tipul "sămînţa care creşte singură" sau "bobul de muştar" vor fi analizate ca mici reportaje despre viaţa grea a ţărănimii evreieşti (ţărani şi ţărance) sub jugul imperialismului roman. Ele "povestesc despre experienţele agricultorului în contact cu lumea plantelor care îi servesc drept hrană". Din păcate, Isus trece sub tăcere problema exploatării, a sclaviei, a cametei nemiloase şi spolierii proprietăţii. "Fiecare parabolă pe care am încercat să o înţeleg a devenit, pentru mine, o surpriză" - mărturiseşte doamna profesoară. Cred. Şi pentru mine. • Presa germană deplînge soarta unor tineri turci hiper-calificaţi, siliţi să părăsească Germania adoptivă pentru că talentele lor nu sînt apreciate. În Statele Unite o asemenea situaţie e de negîndit. În Silicon Valley, una din două firme de înaltă tehnologie are drept fondator un imigrant. Dar în România? În România, instituţiile româneşti îi tratează pe tinerii români hipercalificaţi ca pe nişte imigranţi inoportuni. "Acasă" a devenit, astfel, pentru mulţi dintre ei, un echivalent al lui "nicăieri". "Tradiţionala" ospitalitate autohtonă nu se pune în funcţiune cînd e vorba de compatrioţi şcoliţi în marile universităţi ale lumii şi dispuşi, într-o naivă uitare de sine, să se repatrieze. În România nu mai e loc pentru expertiză. E loc numai pentru "patrioţi". • În Stern, interviu cu Lady Bitch Ray, o tînără turcoaică născută la Bremen, vedetă de rap, doctorandă în semiotică, luptătoare pentru "eliberarea limbajului" de orice pudibonderii burgheze. "Filozofia mea: stil vaginal, pussy de lux. Nu-mi plac mătuşile ecologice, care nu se spală unde trebuie şi nu se bărbieresc la subraţ." "Cînd va apărea primul dvs. album?" "La vară. Se va numi ŤIluminism», după Immanuel Kant, marele filozof iluminist. Va fi un album umed, provocator, cu melodii social-politice legate de Kant şi de mine, o tuciurie trăitoare în Germania." • Cherie Blair, nevasta fostului premier britanic, şi-a publicat, de curînd, memoriile (Speaking for myself). O cronică apărută în Der Spiegel califică textul drept rezultat al "purei plăceri de a sporovăi". Cherie Blair e aproape o matroană balcanică. Tony e somat, matern, să se ţină de carieră: să-i ia locul lui John Smith la şefia partidului ("E momentul tău! Înhaţă-l!") şi să nu-i cedeze lui Gordon Brown ("Dacă accepţi ideea lui Gordon să te limitezi la un singur mandat, să nu te mai prind pe-acasă!"). Mai aflăm cum organiza Putin vînători nocturne de porci mistreţi sau cum a fost conceput micul Leo în Castelul Balmoral din Scoţia, în timpul unei vizite la familia regală: era frig, drept care Tony şi Cherie a trebuit să se înghesuie unul într-altul... Cartea - spune cronicarul german - pare dictată de Victoria Beckham frizerului ei. La predarea manuscrisului, autoarea a încasat un avans de un milion de lire sterline. • Pierd o jumătate de noapte într-o discuţie cu un prozator austriac, al cărui discurs, în 2008, repetă toate poncifele stîngii din anii ’50. Ideea comunistă e bună, capitalismul e, dimpotrivă, inuman şi criminal. Dar există un Gulag capitalist? Da, lagărele de concentrare. Problema fascismului e că e capitalist? Da. Hitler e un produs al capitalismului. E capitalismul o pepinieră de dictatori? Da. Vezi America Latină. Se ocupă capitalismul cu exterminarea sistematică a adversarilor? Da. Capitalismul a produs tot atîtea morminte ca şi comunismul. E Margaret Thatcher la fel de rea ca Fidel Castro? Mult mai rea: a încercat să distrugă economia britanică. De ce Heidegger e un caz şi Sartre nu? Pentru că Heidegger a acceptat o poziţie oficială, iar Sartre nu. I s-a oferit şi n-a acceptat? N-ar fi acceptat. La ora două după miezul nopţii abandonez. Nici vinurile noastre nu se potrivesc. Eu beau Riesling de Mosela, el bea Rioja, din solidaritate cu oprimaţii hispano de pretutindeni.