Note berlineze

Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
Un gînd despre iubire la Pascal jpeg

Profesorul Albrecht Dümling de la Universitatea din Londra deschide un simpozion despre „instrumentalizarea“ propagandistică a muzicii în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, vorbind despre „filozofia“ militantismului propusă şi practicată de Goebbels. Ideologul nazist socotea că excesul propagandistic poate avea efecte contraproductive. Esenţial este dozajul: trebuie să rămînă destul loc pentru „apolitism“, pentru divertisment, pentru „bună-dispoziţie“. Muzica „uşoară“ (în perimetrul căreia era acceptat, în mod neaşteptat, pînă şi jazz-ul) păstra, evident, un subliminal efect propagandistic, de vreme ce întreţinea o atmosferă de optimism şi destindere, de natură să facă drama războiului suportabilă, dacă nu chiar să încurajeze o stare de combativitate tonică, vitală, atît de necesară în vremuri grele.

Şlagărele momentului aveau funcţia de „şlagăre de rezistenţă“ (Durchhalteschlager), de consolidare interioară. O abilă manevră „democratică“ adoptată de Goebbels restrînge privilegiile financiare rezervate, pînă atunci, compozitorilor şi interpreţilor de muzică clasică, pentru a le distribui, „echitabil“, asupra muzicienilor de revistă. Ministrul nazist mergea pînă acolo încît să-l declare „apolitic“ pe Hitler însuşi, prezentat mai curînd ca gînditor şi „artist“.

Contrastul cu mentalitatea şi procedeele comuniste este semnificativ. În „lagărul“ sovietic, „apolitismul“ era considerat, din principiu, ca fiind vinovat. „Absenteism“, „evazionism“, „turn de fildeş“, lipsă de solidaritate responsabilă cu poporul, dezorientare ideologică erau viciile reproşate constant „apoliticilor“ şi, la nevoie, reprimate. Cît despre „dozaj“, nici nu putea fi vorba. Propaganda nu putea fi niciodată „prea multă“. Totul era, sau trebuia să fie, propagandă. Aşa s-a putut ajunge, de pildă, în România, la cele două ore de televiziune pe seară, confiscate, practic, de o brutală retorică „mobilizatoare“. Acest tip de „politică“ a avut, prin ricoşeu, un efect paradoxal asupra divertismentului. Atît cît mai era, el trăia din „şopîrle“, din puseuri, mai mult sau mai puţin discrete, de subversiune. Cu alte cuvinte, cultura „neangajată“ devenise ea însăşi propagandistică, „angajată“ împotriva abuzului de angajare. Orice, de la gluma benignă în aparenţă la o replică din Shakespeare („ceva e putred în Danemarca“), se putea citi în cheie aluzivă şi era, ca atare, cenzurabil. Ţinut în frîu, divertismentul dădea uneori în fiert.

(E interesant că acest aspect al deosebirilor de strategie dintre comunism şi nazism şi, de altfel, tot ce ţine de ambianţa „culturală“ est-europeană nu par să fi intrat în preocupările savanţilor invitaţi la simpozionul pomenit la început. Din douăsprezece comunicări, doar una se referea la spaţiul sovietic. Restul – cu două excepţii: o prezentare a lui Ligeti şi una a muzicii poloneze în ajunul războiului – lua în discuţie doar propaganda de război germană şi americană.)


„Metodologia“ propagandistică a celor două specii de dictatură opune ticăloasa ipocrizie nazistă („simţiţi-vă liberi“, „simţiţi-vă bine“, „nu trebuie neapărat să cîntaţi partidul“) „stahanovismului“ prostesc al comunismului („răspundeţi chemării marxist-leniniste“, „arătaţi-vă devotamentul“, „cine nu e cu noi e împotriva noastră“). Unii se prefac că te lasă în pace, ca să te încalece mai bine, alţii se prefac că dau glas unor exigenţe „populare“, ca să-şi legitimeze ferocitatea. Unii practică şmecheria perfidă, ceilalţi – imbecilitatea brutală. În ambele cazuri, se construieşte pe minciună. În ambele cazuri, libertatea persoanei e batjocorită, fie prin fentă de paradă, fie prin seceră şi ciocan... Fapt e, însă, că strategia nazistă n-a reuşit să salveze sistemul. Strategia comunistă a obţinut rezultate de mai lungă durată, aşa monotonă şi imperativă cum era. Ticăloşia s-a dovedit, cu alte cuvinte, proastă, iar prostia – ticăloasă. Nu poţi să nu te întrebi cum de s-a putut respira decenii întregi în prezenţa acestor două toxine.

*

5 iunie 2010. E criză peste tot: din Grecia pînă la Berlin. La noi, lucrurile par să aibă, în plus, un nimb de perplexitate. Ezităm între probleme care ne vin din exterior şi pe care le tratăm drept fatalităţi de nedezbătut şi probleme care ne vin din interior, pe care le tratăm drept blocaje de nerezolvat. Trăim între „asta-i situaţia!“ şi „nu se poate face nimic!“. Şi avem, astfel, ocazia – rară – de a-l întîlni pe Mitică în stare de stupoare depresivă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.