Nostalgici vechi și noi

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Note, stări, zile jpeg

Că Nicolae Ceauşescu credea în competenţa lui universală, că nu ezita să dispună de poporul român ca de propriul său şeptel, că n-avea dubii, că se considera o figură istorică şi un lider planetar o ştim. Nu ne miră: e simptomatologia clasică a megalomaniei paranoiace. De mirare este însă că a reuşit să convingă de măreţia proprie o sumedenie de colaboratori apropiaţi care păreau oameni mai mult sau mai puţin întregi. Paul Niculescu-Mizil, de pildă, sau Ştefan Andrei treceau drept activişti luminaţi şi aveau motive personale să nu-l iubească pe Ceauşescu. Violeta Andrei, soţia lui Ştefan Andrei, a făcut publică, după 1989, persecuţia la care a fost supusă de Elena Ceauşescu, iar una dintre fiicele lui Mizil – Donca – a trebuit să avorteze, în condiţii riscante, la ordinul aceleiaşi doamne, ca să nu devină mama unui nepoţel rezultat din amorul ei cu Nicuşor... Mizil a rămas pînă la moarte un comunist înfocat şi a încercat să ne convingă pe toţi că Revoluţia din decembrie 1989 a fost un fel de izgonire din Rai. Ştefan Andrei a descoperit şi el, de o bună bucată de vreme, că fostul lui şef era un geniu: citea seara Istoria Literaturii Române a lui George Călinescu (!), avea o complexă viziune asupra politicii mondiale, era o minte strălucită şi un patriot. „Educaţia“ şi-o făcuse – spune fostul ministru – în închisoare, alături de alte minţi strălucite, cum ar fi Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş, Ion Gheorghe Maurer (O mică „scăpare“: Maurer n-a făcut niciodată închisoare). Cu asemenea maeştri, Ceauşescu a devenit un mega-Titulescu, un mega-Brătianu, o combinaţie epocală de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrîn, Traian şi Decebal. Nici Reagan n-avea cine ştie ce studii, spune Ştefan Andrei, şi totuşi îi datorăm prăbuşirea comunismului (Încă o „scăpare“: dacă Reagan e bun pentru că ne-a scăpat de comunism, de ce Ceauşescu e la fel de bun pentru că ni l-a băgat pe gît?). 

Întîmplarea face că, pe cînd era la Externe, Ştefan Andrei ne-a convocat, pe Liiceanu şi pe mine, la minister. Apăruse Jurnalul de la Păltiniş şi voia să ne cunoască. În realitate, voia ca noi să-l cunoaştem pe el, în versiunea lui „culturală“, de „om de bine“. Ne-a primit în biroul lui, sub care am văzut un radiator, căci încălzirea clădirii nu funcţiona nici măcar la nivel ministerial, ne-a arătat cîteva piese din colecţia lui de cărţi şi gazete vechi (unele interzise în epocă) şi ne-a atras atenţia, prin semne, să fim atenţi la ce vorbim: totul era microfonat. Aşa arăta pe atunci Ştefan Andrei, în lumea gîndită şi „implementată“ de marele om pe care îl slujea. Şi pe care acum îl cădelniţează maniacal. Psihologic, pot înţelege asemenea stranii reacţii. Şi el şi Mizil au făcut, după 1989, puşcărie, prin urmare erau plini de resentimente. În plus, aveau de salvat o biografie servilă, în serviciul unui regim catastrofal. Trebuiau să-şi găsească justificări şi alibiuri. 

Ceea ce însă nu înţeleg este efortul unor realizatori TV de a recompune, cu asemenea martori trişti, gloriola de tip coreean a mediocrului dictator. Sub o neconvingătoare pojghiţă de „obiectivitate“, ei se străduiesc, în chip vădit, să dreagă busuiocul. Sînt noua generaţie de nostalgici, neinformaţi, netrăiţi, necuviincioşi în suficienţa lor mentală. E drept că aproximativ aceiaşi realizatori şi-au făcut o specialitate din a invita în emisiunile lor personaje indigerabile pe post de „analişti“ competenţi. Un politician expirat care, de douăzeci de ani, a dat toate dovezile imaginabile de delir, isterie, furor calomniator, minciună sfruntată, inepţie intelectuală şi fudulie comică e poftit, aproape în fiecare seară, să-şi dea cu părerea despre orice: politică externă, scandaluri mondene, jurisprudenţă, cultură, patriotism şi protecţia animalelor. Gazdele sînt şi ele pe potriva oaspetelui: ştiu tot, judecă pe cine trebuie cu aplombul unei supreme expertize, n-au mamă, n-au tată, n-au sfieli şi dileme: sînt un comando în ofensivă, un amestec de prezumţie, idei fixe, certitudini de beton şi glande scăpate de sub control. În aceste condiţii, tind să devin eu însumi nostalgic. În comparaţie cu ei, de-alde George Marinescu (Dumnezeu să-l ierte!), de-alde Ilie Ciurescu, ca să nu mai vorbesc de frumoasele doamne Delia Budeanu şi Sanda Ţăranu, îmi apar ca o colecţie de îngeraşi, sobri, manieraţi, odihnitori... Cum se vede, resursele nostalgiei dîmboviţene sînt infinite...

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.