Normalitatea „bazaconiilor”

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Frica lui Putin jpeg

Discuție pasionantă, condusă online de Dana Jalobeanu vineri seară, într-un mic grup de oameni de știință și filozofi. Tema: pseudoștiințele (precum astrologia, alchimia, spiritismul, medicinile alternative, craționismul, numerologia etc.) – mai fără menajamente și utilizînd titlul unei cărți de Michael Shermer, De ce cred oamenii în bazaconii? Bineînțeles, cu insistența de rigoare asupra chestiunii arzătoare a prezentului – negaționismul COVID-19. Argumente și explicații solide și numeroase, sosite din toate direcțiile – socio-politic, educațional, psihologic, istoric, epistemic. Enumăr, fără nici o ordine, cîteva idei care s-au intesectat în discuția noastră.

Oamenii, în mare parte, nu mai primesc educație științifică în școală, ceea ce îi face incapabili să înțeleagă metoda științei autentice și s-o distingă de pseudoștiințe. Știința – și mai ales științele vieții, precum medicina – nu oferă mereu răspunsuri certe. Omul de știință poate avea ezitări normale; există în știință controverse firești, care duc la progres. Dar profanul, din lipsa educației, crede că oamenii de știință ezită sau se contrazic din nepricepere. În acest caz, i se pare că pseudoștiințele sînt mai credibile. Într-o confruntare la televizor învinge cel mai abil să utilizeze trucuri oratorice sau mai charismatic, nu cel care are dreptate.

Autoritatea științei are un suport instituțional, dar instituțiile au o inserție în politic. Puterea politică instituie deci autoritatea științei, cel puțin parțial. De unde rezultă că a te declara împotriva științei „oficiale” poate reprezenta pentru unii o declarație de „autonomie” personală sau de „libertate”. Te simți confortabil mergînd, împreună cu grupul tău, împotriva curentului, te vezi mai important și mai ales ai sentimentul că nu te lași prostit, că ești „deștept”.

Pseudoștiințele sînt raționale în structura lor (chiar dacă absurde în relația cu realitatea); lumea pe care o descriu e coerentă, satisfăcînd nevoia noastră de ordine completă și de explicație totală, mult peste ce poate oferi știința autentică. Pseudoștiințele conferă lumii și omului un sens, restaurînd centralitatea pierdută a omului.

Internetul și rețelele de socializare încurajează pseudoștiințele, permițînd oricui să spună orice și consolidînd grupuri de presiune și influență, care își pot disemina nestingherit teoriile. Eliminarea privilegiilor într-o lume democratică nu avantajează știința reală, căci adevărul științific nu poate fi votat. Dar omul simplu consideră uneori că experții exercită o autoritate nelegitimă, fiindcă nimeni nu i-a votat, iar ei se confirmă unii pe alții.

Multe pseudoștiințe, precum astrologia, alchimia, frenologia etc., au fost în secolele trecute considerate științe respectabile. E plauzibil deci că și multe dintre științele autentice de azi vor fi considerate pseudoștiințe mîine. Adevărul pare a fi un construct istoric, cum pretind destui filozofi de azi, nu doar unul socio-politic, iar „realismul naiv” e discutabil.

Mărturisesc că, după discuție, am fost cuprins de un fel de neliniște cu privire la ce ar trebui să ne intrige într-adevăr. Noi ne-am tot întrebat de ce cred oamenii „în bazaconii”. Dar poate că, de fapt, întrebarea justă nu este asta, ci invers: de ce unii oameni nu cred în bazaconii? Adică nu de ce există pseudoștiințe, ci de ce, în pofida tuturor impedimentelor, există și științe adevărate – de cîteva sute de ani, cel puțin, dacă nu, parțial, chiar din Antichitate? De ce nu credem cu toții în pseudoștiințe, care sînt atît de comode? Și mai ales cum se face că, respingînd sirenele atît de numeroase ale pseudoștiințelor, au existat mereu și există și oameni de știință autentici – ce-i drept, statistic nu mulți – care urmează de cele mai multe ori o metodă dificilă și riguroasă; muncesc aproape fără odihnă; își chestionează cu curaj propriile supoziții; au puterea să abandoneze o teorie infirmată experimental; au puterea să-și laude un rival a cărui teorie a fost confirmată; rezistă unor presiuni instituționale și politice; refuză să prezinte în media drept sigur un rezultat discutabil; știu să facă muncă de echipă; știu să inspire studenți; nu-și plagiază doctoratele; nu-și falsifică rezultatele experimentale; cred, în mod naiv, în cunoaștere și în descoperirea de noi adevăruri, netulburați de ironiile filozofilor. Și peste asta, mai au și talent, chiar geniu. Nu-i uimitor că au existat și mai există astfel de oameni?

Uimirea mea nu privește, deci, pseudoștiințele, ci științele și purtătorii lor. Obișnuim să le luăm pe acestea din urmă drept „normale” și să le explicăm pe primele ca aberații. Dar mă tem că lucrurile stau invers: cel puțin cantitativ, normalul a fost dintotdeauna și este și acum de partea „bazaconiilor” – indiferent cum au fost numite acestea și sub ce formă s-au prezentat. Sînt surprins deci că acest ocean de normalitate cantitativă a pseudoștiințelor a fost mereu presărat, ici-colo, de insule de aberații, de excepții minoritare, care au reușit totuși să nu se scufunde. Umanitatea în marea ei majoritate crede în pseudoștiințe, fiindcă e normal să fie credulă în privința a ceea ce e confortabil, ocrotitor, conferă sens și apartenență și promite cunoaștere totală. Cum însă de apar excepțiile, anormalii, incredulii și cum au reușit aceștia, împotriva curentului, să mute lumea din loc?

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Obiceiuri scandaloase la români. Cum ajutau, în trecut, socrul și nașul la „consumarea“ căsniciei
În Principatele Române, în Evul Mediu, dar și în zorii modernității, la sate și în mahalale existau obiceiuri sexuale pe care lumea contemporană le-ar considera de neacceptat. De exemplu, socrul își ajuta fiul în noaptea nunții, același drept avându-l și nașul.
image
Cine este „Șeba”, fiul artist al ministrului rus al Apărării. Duce o viață de lux după ce a scăpat de mobilizare FOTO
Identitatea unui fiu nelegitim al ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost dezvăluită de fundația anticorupție a opozantului rus încarcerat Alexei Navalnîi, a relatat The Telegraph.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.