Noile riscuri ale vorbitului în public

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Ce ştii să faci? jpeg

A ţine conferinţe publice înseamnă, dintotdeauna, a asuma anumite riscuri. Poţi fi un bun specialist, dar poţi fi deficitar la capitolul „oratorie“; poţi fi un bun vorbitor, dar poţi avea o zi proastă, în care talentele proprii sînt, dintr-un motiv sau altul, adumbrite; poţi fi eficient retoric, dar pus dinaintea unui public inadecvat, nereceptiv, dacă nu chiar ostil. Poţi greşi prin excesul limbajului tehnic sau prin concesii deplasate făcute „popularizării“, poţi fi prea crispat sau prea destins. Dar toate astea sînt riscuri „tradiţionale“, cunoscute şi acceptate ca atare de toţi cei care consimt să vorbească în public.

Lucrurile s-au complicat, totuşi, în ultimii ani, prin apariţia pe piaţă a unor tehnologii noi şi a unor noi mentalităţi gazetăreşti. Mai întîi, a devenit subînţeles că oricine poate înregistra şi difuza conferinţa pe care tocmai ai ţinut-o. Azi vorbeşti la Cluj – în faţa, să zicem, unor teologi –, mîine vorbirea ta poate fi văzută pe YouTube, în toată ţara, de oricine pofteşte. Las la o parte eventuale probleme de proprietate intelectuală, deşi, în mod normal, ar trebui să am un cuvînt de spus cînd e vorba de distribuirea unui produs propriu într-o reţea de recepţie amplă. Mai grav e că se porneşte de la o idee neprofesionistă despre modul în care se construieşte un discurs. Un discurs nu are (sau nu trebuie să aibă) acelaşi chip, indiferent care îi e publicul. Chiar dacă tema e aceeaşi, ambalajul ei retoric e de fiecare dată altul – cînd în sală sînt liceeni, studenţi la Politehnică, agricultori, manageri sau „public larg“. Cînd discursul alcătuit pentru o anumită audienţă devine spectacol pentru o audienţă nediferenţiată, potenţial infinită, efectul poate fi derutant. Într-un asemenea caz, vorbitorul se expune unei percepţii strîmbe, unei judecăţi oblice, de natură să-l dezavantajeze. O conferinţă bună este o specie a dialogului, chiar dacă nu e urmată de dezbateri propriu-zise. Te adresezi unui auditoriu bine definit, îi simţi pulsul, te adaptezi la reacţiile lui, la croiala lui socială şi profesională. Difuzată Urbi et Orbi, conferinţa capătă un alt statut decît cel care i-a stat la bază. Una e să vorbeşti într-un teatru din Iaşi, alta – într-o sală de curs, într-un platou de televiziune sau la un miting. S-ar putea ca, în viitor, pornind de la indiferenţa „comercială“ faţă de circumstanţele concrete ale discursului, să nu mai fie nevoie să te deplasezi ici şi colo pentru a vorbi. E mai comod să te duci într-un studio specializat, ca să ţii, între patru pereţi, o conferinţă filmată, iar rezultatul să fie folosit (cu acordul „prestatorului“) aşa cum cred de cuviinţă distribuitorii. În felul acesta, instituţia „conferinţei publice“ va dispărea şi, odată cu ea, comunicarea vie cu ceilalţi, participarea comunitară la un efort de a înţelege, împărtăşit de toţi cei prezenţi.

Dar transmiterea video a conferinţelor e răul cel mai mic care se poate întîmpla unui conferenţiar. Am avut de-a face cu situaţii mult mai stînjenitoare. O asemenea situaţie este, de pildă, aceea în care un jurnalist – mai mult sau mai puţin autorizat – se decide să rezume „cu cuvintele lui“ mesajul pe care te-ai străduit să-l transmiţi. Textul astfel obţinut e, de regulă, nu oglinda decentă a discursului, ci oglinda limitelor intelectuale sau a grabei reportericeşti (a livra „materialul“ la timp), imputabile gazetarului care semnează. Citeşti, perplex, o schimonosire nonşalantă a ceea ce ai spus, plină de incoerenţe, confuzii, simplificări caricaturale şi prostii gogonate: un comprimat toxic de vorbe greşit înţelese şi nonsensuri patetice. Constaţi, dezarmat, că poţi fi victima oricărui incompetent zglobiu prezent în sală, care – fără să te consulte – te compromite public, cu aerul că îţi face un serviciu.

O specie încă şi mai „generoasă“ de „publicitate“ este transcrierea – neautorizată – a întregului „eveniment“, pe site-ul vreunei reviste „entuziaste“. Am ţinut, de curînd, o conferinţă despre imposibilul subiect al „fericirii“. Revista Tango mi-a făcut onoarea să-mi reproducă vorbele in extenso, cu rezultatul că, citind, m-am înroşit, la fiecare paragraf, pînă în albul ochilor. Nu e vorba numai de inevitabile erori de transcriere (fie că operatorul n-a auzit bine ce-am spus, fie că, neînţelegînd ce-am spus, a pus de la el). De multe ori, însă, e vorba, pur şi simplu, de incapacitatea de a pricepe corect un episod sau altul din desfăşurarea textului sau de pudibonderii arbitrare, menite să evite cuvintele prea „tari“. Eu spun: „Dacă pornim de la ideea că şi dvs., şi eu sîntem nefericiţi, n-are rost să mai pierdem timpul; mai bine mergem să ne îmbătăm.“ Chestia cu beţia va fi apărut copiatorului cam trivială. Aşa că a scris: „...mai bine mergem în altă parte, să facem altceva.“ Cutare parabolă Zen e reprodusă şi înţeleasă anapoda, cutare glumă despre titulatura patriarhilor ortodocşi („Preafericiţi“) e ratată prin preluarea greşită a poantei. În plus, un enunţ rostit are un halou de înţelesuri (obţinut din ton, mimică, joc scenic), care dispar din enunţul transcris neinteligent. Dacă eu spun, ironic, la capătul unui paragraf în care mă războiesc cu deformările schematizante ale unor sloganuri „înţelepte“, dacă spun, deci, că viaţa e, totuşi, „mai vastă, mai complexă“ e ca să subminez un „loc comun“ printr-altul. Cei din sală au simţit asta, adică nu şi-au închipuit că pot fi atît de inept încît să cad la nivelul unei false şi pompoase abisalităţi („Viaţa e vastă!“). Dar în scriptul revistei, am aerul că vorbesc serios. Şi aşa mai departe.

Să ne înţelegem: oricine poate, la un moment dat, să spună prostii, să fie obscur, banal sau ridicol. Dar mă deprimă cînd cineva (cu bune intenţii, desigur) mă face mai prost, mai obscur, mai banal şi mai ridicol decît sînt în realitate. Mă voi gîndi foarte serios la cîteva posibile măsuri de apărare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.