Nimeni nu-i vinovat. Toți sîntem vinovați

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Frica lui Putin jpeg

În lumea noastră plină de confuzii, măcar două lucruri sînt clare, cu desăvîrșire clare: mai întîi, la noi, pentru orice dramă, situație nefericită, eroare și așa mai departe, nimeni nu se recunoaște în public vinovat și cel mai puțin o face acela care pare a fi trebuit să răspundă direct sau indirect – directorul, șeful, ministrul, omul politic, dar și subordonatul. Aceștia întotdeauna vor pretinde neabătut că au procedat corect, „ca la carte“, că au „respectat procedurile“, că nu s-a abătut nici o secundă de la „regulamente“. Vor susține, de asemenea, și că „legea e foarte clară“ și că ea le dă indiscutabil și permanent dreptate. Dacă insul e acuzat de corupție, să zicem, ba chiar dacă e condamnat la închisoare, vom afla că e un martir al neamului și că a fost condamnat de cine știe de mașinațiune infectă a „statului paralel“ ori a inamicilor în general. N-am prea văzut la noi persoane care să-și recunoască vina personală în public, care să facă amendă onorabilă pentru faptele proprii și nu, vag, să declare că „asumă“ vinovății colective în numele instituției sau al partidului. Nimeni la noi, de orice ar fi acuzat și cu oricîte dovezi, nu și recunoaște public altă vină personală decît, cel mult, aceea că „a comunicat defectuos“ și în consecință – de la mare la mic – rareori își cere scuze de la public în nume propriu.

Corelativ, vin unii mai subtili, mai ales din mediul oengist, dar și academic, care ne țin discursuri moralizatoare, din care aflăm, întristați, că, de fapt și la modul „profund“, toți sîntem vinovați – pentru starea nației, pentru deficitul bugetar, pentru crime, pentru emigrație, pentru dominația PSD-ului, pentru mafiile locale și naționale, pentru nivelul cultural scăzut. Vinovățiile precise și concrete sînt astfel dizolvate, printr-un verbiaj dospind de platitudini, într-un ocean de culpă colectivă abstractă și aproape teologică, de parcă ar fi vorba despre „păcatul originar“.

De fapt, e lesne de văzut că între „nimeni nu-i de vină“ și „toți sîntem de vină“ e o foarte strînsă legătură. Cînd vinovăția e distribuită prea generos pretutindeni, ea își pierde împămîntenirea în concret și în particular. Nu mai poate fi despistată, redusă la un număr limitat de abateri, cuprinse în legi și regulamente. Nu mai poate fi desemnată clar și mai ales nu mai poate fi pedepsită administrativ și penal. Și atunci e ca și cînd „nimeni nu-i vinovat“.

Dar – vor zice unii poate –, anulînd vinovățiile mai largi și mai vagi, nu cumva anulăm și imboldul de a veni în ajutorul semenilor defavorizați? Nu, dacă imboldul e sincer și nu oportunist. Pot să-i ajut pe orbi fără să mă simt vinovat că nu sînt orb, așa acum pot să-i ajut pe cei bolnavi (printr-o donație, de exemplu) fără să am remușcări că sînt sănătos. Suspectez că cei care, în asemenea situații, vorbesc, de pildă, despre „vinovăția bogatului față de sărac“ fac ideologie și nu caritate. Asta cînd, desigur, „vinovăția“ lor nu e mult mai concretă: au ajuns bogați prin mijloace nu tocmai legale.

Prin urmare, dîndu-se o anumită tragedie social-politică cu repercusiuni naționale, nu toți sîntem vinovați și responsabili pentru ce s-a întîmplat, ba marea majoritate nu sîntem deloc vinovați. Sînt însă unii cu adevărat vinovați: cei direct și indirect responsabili, iar ei sînt vinovați în sens penal sau administrativ; alții sînt responsabili și vinovați în sens politic, deoarece au susținut și votat legi și politici rele. Toți aceștia trebuie judecați, după natura culpei lor, iar dacă asta se întîmplă în mod corect, lucrurile pot fi remediate mai devreme sau mai tîrziu.

În schimb, dacă ne menținem la convingerea că toți sîntem cumva vinovați nu facem decît să-i încurajăm pe vinovații reali și concreți să se ascundă și să se declare senin în public inocenți, curați ca lacrima, cetățeni onești care au respectat întotdeauna „procedurile“, dar care, vai, au căzut pradă uneltirilor inamicilor lor geloși pe competența și succesele lor indubitabile.

De fapt, cel care își asumă totul la modul vag și neresponsabil și cel care nu-și asumă nimic personal la modul concret sînt de foarte multe ori una și aceeași persoană. Iar cînd nu sînt, cel de-al doilea se folosește abil de naivitatea, ca să nu spun de prostia celui dintîi, pe care îl manipulează astfel încît să i devină aliat. O societate modernă nu se construiește pe vagi vinovății generale și colective, ci pe distincțiile concrete, clare și fine între gradele de culpă și de inocență.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Anexă la Epistolar despre „catharii“ de la Păltiniș
Am găsit scrisoarea de mai jos, primită în 1987, de la Nicolae Steinhardt. O fac publică, pentru că se referă la un articol celebru al Părintelui Nicolae despre „catharii“ de la Păltiniș.
Frica lui Putin jpeg
Recunoștință Evei
Vremurile ne cer curaj, nu sofisticărie, limpezime morală, nu încîlceală printre teorii, simplitate în convingeri, nu lîncedă indecizie între nuanțe.
AFumurescu prel jpg
Cine n-are dușmani, să-și cumpere!
Am reînceput să ne născocim probleme, ne-am făcut privirea roată și-un dușmănel tot ne-am găsit fiecare, unul cu care să ne răfuim zi de vară pînă-n seară.
1024px Russian Salad  JPG
Istorie din bucătărie
Domnul Olivier și-a compus astfel opera: carne de vînat, alături de limbă de vițel, langustă sau homar, toate fierte, așezate pe farfurie și stropite cu un sos de maioneză specific regiunii Provence din Franța.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (III)
În cazuri excepționale crizele politice au fost rezolvate prin recurgerea la votul electoratului.
Iconofobie jpeg
Despre un lucru (mai puțin?) semnificativ
Obsesia binelui colectiv formează eroi, cea a binelui personal, cel mult, farisei.
„Cu bule“ jpeg
Ura și la gară!
„Ura și la gară!“ dezvoltă sensuri numeroase, dar previzibile: poate indica, în cheie pozitivă, eliberarea de o povară – sau, în cheie negativă, încheierea (prea) expeditivă și superficială a unei acțiuni, indiferența, lipsa de interes; adresată direct unui interlocutor, marchează de obicei refuzul,
FILIT – Iași 2021 jpeg
Rezultate și topuri naționale
Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt?
Un sport la Răsărit jpeg
Merge Wimbledon-ul și fără puncte, și fără ruși?
E cea mai mare confruntare pe tema Rusiei din lumea sportului, pînă acum coerentă relativ la pedeapsa aplicată supuşilor şi sus-puşilor din patria lui Putin.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Oameni și cîini
În comunism și o vreme după aceea, se pare că nu doar oamenii, ci și multe alte ființe se comportau altfel decît astăzi. Condițiile grele produceau o înrăire, o sălbăticire generală.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.