Nevăzuţi, necunoscuţi…

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Avanpremieră jpeg

Cînd ne supărăm, ne supărăm, de regulă, pe politicieni. Ei sînt vinovaţi pentru proasta administrare a ţării, ei promit şi nu fac, ei acordă prioritate intereselor personale, în loc să se gîndească la patrie şi popor. Uneori, văzînd că alegerile dau întotdeauna cîştig de cauză unor personaje mai curînd discutabile (pe multiple planuri), ne supărăm şi pe electoratul naţional, uşor de păcălit, derutat, prost informat, lipsit de experienţă democratică. La o adică, ne mai supărăm, din cînd în cînd, pe „intelectuali“, care ori se bagă unde nu le fierbe oala, ori stau deoparte în loc să pună umărul, ori se implică, dar ţin partea cui nu trebuie… 

Dar mai sînt şi alţii… Funcţionărime ineptă sau abuzivă, mici ştabi de provincie, nenumăraţi „tehnocraţi“, care umplu organigrama ministerelor, contribuind – anonimi, dar eficienţi – la brambureala generală. Nu vreau să fiu nedrept. Ştiu, din experienţă, că, nu o dată, angajaţii ministerelor reprezintă elementul de continuitate şi de minimă funcţionalitate, într-o structură al cărei vîrf e schimbat mereu, arbitrar, imprevizibil, după cum bate vîntul politic. Dar sînt şi unii, destui, aduşi în „aparat“ pe alte criterii decît stricta competenţă. Cu ei e mai bine să nu ai de-a face. Sînt băieţi şi fete de gaşcă, bine văzuţi de cîte un şef de partid, loiali pînă la slugărnicie (sau pînă la schimbarea „liderului“…), siguri de „poziţia“ lor, obraznici, agresivi.

Am avut neplăcerea să cunosc un asemenea personaj în această vară, într-o pensiune de pe lîngă Răşinari, în care am petrecut o săptămînă. Am aflat, la un moment dat, că un grup de funcţionari ai ministerului de interne chinez sînt într-un „schimb de experienţă“ în România şi că vor lua o masă (evident „festivă“) la restaurantul pensiunii unde trăsesem eu însumi. Oaspeţii erau plimbaţi prin ţară, ca să-i admire frumuseţile şi să se distreze. Drept care organizatorii ministerului român de resort au aranjat ca, în timpul mesei, cîţiva muzicieni talentaţi să le ofere un mic spectacol. Patroana pensiunii mi-a propus să asist şi eu, ca unul care locuiam sub acelaşi acoperiş, la partea artistică a evenimentului, ca să mă bucur de cîţiva instrumentişti şi cîteva voci mai mult decît agreabile. M-am conformat, mi-am tras un scaun confortabil nu prea departe de uşa sălii de mese şi am ascultat cuminte foarte prietenoasa muzică oferită mesenilor. Cînd programul s-a încheiat, m-am îndreptat, cuviincios, spre instrumentiştii care îl susţinuseră şi le-am strîns mîna, urmînd să părăsesc apoi restaurantul. În acel moment, o doamnă care conducea „delegaţia“, din partea Ministerului nostru de Interne, s-a ridicat şi, cu un ton vag ofensat, mi-a cerut să nu mă insinuez în programul grupului, un program „închiriat“ doar pentru membrii lui, un program gîndit să se desfăşoare în cerc închis. Apariţia mea deranja, deturna, polua atmosfera. Să fac bine să dispar. N-am înţeles despre ce era, de fapt, vorba. În cîteva minute „petrecerea“ era, oricum, deja încheiată, iar eu nu făcusem decît să omagiez succint, fără pompă, prestaţia artiştilor. Am ieşit, am notat, consolat, că, totuşi, una sau două doamne de la masă (românce) mi-au făcut, discret, semne de simpatie şi m-am aşezat pe terasă. Dar femeia comisar nu s-a lăsat: a venit după mine şi, sub privirea stingherită a proprietăresei pensiunii, mi-a dat cîteva „explicaţii“ ţanţoşe ca să pricep cît de deplasat fusese comportamentul meu. M-a apucat strîns, cu ambele mîini, ca nu cumva să fug. M-am simţit prins într-o gheară autoritară şi podidit de un discurs mîrlănesc, de mic ştab aflat „în exerciţiul funcţiunii“. După care cucoana a plecat victorioasă, demnă, ca un plutonier bine instruit, la capătul unei misiuni reuşite. O ajutau şi machiajul, şi costumaţia: totul „gîndit“ să „impună“, să sperie, să te pocnească în faţă cu un mic croşeu kitsch. 

M-am întrebat, la urmă, ce se întîmplase, de fapt. Toţi martorii autohtoni ai scenei erau jenaţi şi îmi confirmau, astfel, că nu greşisem cu nimic. Dar atunci cum se explica ieşirea cocoşească a madamei? Voise, pur şi simplu, să facă o demonstraţie de „autoritate“, de „bărbăţie“, de „muşchiulatură“ fără egal în cartier? Se gîndise că apariţia mea episodică ştirbea ceva din măreţia prezenţei ei? Sau mă identificase ca fiind unul dintre duşmanii naţiunii (băsist, elitist, reacţionar) şi găsise un neaşteptat prilej să-mi pună cizma pe beregată? Oricum ar fi, personajul – nu lipsit de o dimensiune comică din specia Miţa Baston – mi-a lăsat un gust prost, nu numai pentru că era de prost gust, ci pentru că reprezenta un minister şi, inevitabil, un ministru, ba chiar, în situaţia dată, o ţară. Ideea că funcţionarea unei instituţii importante (incluzînd amenajarea „turistică“ a oaspeţilor ei străini) poate încăpea pe mîna unui asemenea ipochimen m-a umplut de melancolie. Nevăzuţi, necunoscuţi, domni şi doamne de această speţă îmi grădinăresc viaţa şi imaginea. Cu ce a păcătuit această ţară, ca să fie condusă de slujbaşi inapţi, inepţi, nedemni? Cum a ajuns coana Chiriţa şefă de protocol?   

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Putin și riscul utilizării armelor nucleare tactice în Ucraina: câte focoase are Rusia și posibilul răspuns al SUA
Vladimir Putin s-a arătat dispus să folosească arme nucleare pentru a apăra teritoriul Rusiei, generând astfel temeri că ar putea ataca Ucraina cu o armă nucleară mică sau „tactică”.
Radu Paraschivescu - FOTO Eduard Enea
Scriitorul Radu Paraschivescu, la Bookfest Târgu Mureş: Pericolul e să dispară actul de a citi
Scriitorul Radu Paraschivescu, prezent la Salonul de Carte Bookfest de la Târgu Mureş, a afirmat că, la fel ca şi telefonul fix, cartea s-ar putea să dispară la un moment dat.
Lavrov la Adunarea Generala ONU FOTO EPA EFE jpg
Lavrov promite „protecție deplină” pentru teritoriile anexate de Rusia
Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat sâmbătă, la New York, că regiunile din Ucraina în care au loc referendumuri vor fi sub protecţia deplină a Rusiei dacă vor fi anexate de Moscova.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?