Nerăbdări, frustrări, principii

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Avanpremieră jpeg

N-am motive, mai ales în ultima vreme, să sar în apărarea lui Nicolae Manolescu. M-a făcut „laş“ şi m-a acuzat de rea-credinţă, pentru că aveam altă părere decît el în cazul Charlie Hebdo. Mai mult, a aranjat ca, sub curajoasa semnătură „Cronicar“, să fiu comparat cu Mircea Badea: barbar luptător, ca şi acela, împotriva „libertăţii de expresie“. N-am prea înţeles nici sprijinul (decisiv) al criticului pentru un domn oarecare, smuls din neant, pentru a fi numit preşedintele ICR. Et j’en passe…

Pe de altă parte, am fost destul de contrariat cînd am văzut vreo treizeci de semnături puse de scriitori, în general tineri, pe o epistolă de protest, provocată de acordarea unui premiu literar important unui poet care, din punctul de vedere al semnatarilor, nu-l merita. Dl Manolescu s-a supărat. Îmi vine să-i spun: „Deh, Nicki, n-ai ce-i face! E libertate de expresie!“ În ce mă priveşte, nu sînt contrariat ca unul care poate judeca competent valoarea (comparativă) a unor poeţi. Nu ştiu dacă X merita mai mult premiul decît Y. Ştiu însă că, de multe ori, e greu să alegi între mai mulţi nominalizaţi meritorii şi că, în orice exerciţiu de jurizare, e întotdeauna loc pentru aproximaţii, subiectivisme, erori. Oricum, ceea ce nu înţeleg este cum poate cineva să se supere că altcineva a luat un premiu. Vorba lui Petre Roman: „Sună ca dracu’!“ Poţi, evident, să invoci proceduri, manipulări şi, mai ales, principii, dar se vede de la o poştă că răzmeriţa porneşte de la afecte destul de… lumeşti. Ori antipatie (ideologică) pentru Nicolae Manolescu, ori frustrare privată faţă de „nedreptăţi“ care au lezat sau lezează dreptul la glorie (şi la bani) al fiecărui artist, ori răfuieli personale („de ce ăla şi nu ăla?!“), ori, în sfîrşit, banale războaie de generaţie, rezumabile în radicala sintagmă: „Cînd Dumnezeu scăpăm odată de boşorogii ăştia care au monopolizat tot?!“

Mărturisesc, stingherit, că majoritatea numelor de pe lista protestatarilor îmi sînt străine. E vina mea. Nu mai sînt la curent cu viaţa literară şi îmi asum riscul de a rata mari întîlniri cu mari pagini de poezie sau proză. Fapt e că nu mai am timp, energie şi pornire să citesc tot ce apare. Am avut însă curiozitatea să caut, pe Internet, informaţii despre răsculaţi şi am avut interesante surprize. Pe scurt, mi-a fost ruşine pentru ignoranţa proprie. Unii sînt deja figuri intens profilate ale peisajului liric autohton. Sînt publicaţi, premiaţi, asumaţi şi lăudaţi de critica de specialitate. O tînără doamnă a luat (în 2007) chiar premiul a cărui decernare o irită astăzi. Domnia sa conduce o filială a Uniunii Scriitorilor şi cere, acum, reformarea instituţiei: periodic, trebuie verificaţi toţi membrii ei şi eliminaţi cei care nu „prestează“. (Mă gîndesc cum ar arăta exact această riguroasă operaţiune: dacă pentru un premiu iese scandal, probabil că pentru excluderea masivă a unor duzine de scriitori „neproductivi“ s-ar isca o revoluţie.) Altcineva, un domn respectabil, e publicat şi intervievat în chiar România literară, în paginile căreia declară că Nicolae Manolescu e, pentru epoca noastră, ceea ce Eugen Lovinescu a fost pentru perioada interbelică. Doi tineri poeţi au apărut deja la editura „monopolistului“ Liiceanu (o editură care nu publică, abundent, poezie). Alţii se regăsesc în paginile revistei Dilema veche, altă oficină a nomenclaturiştilor reacţionari. Mulţi i-au fost studenţi dlui Manolescu şi au, brusc, instinctul uciderii „tatălui“. Iar astea nu sînt decît informaţii rapide, culese la o primă „răsfoire“. Printre semnatari există, evident, şi nume mari sau semnături consacrate. Şi atunci mă întreb: de unde această mobilizare nerăbdătoare? E o modă de tip „indignados“? E o şarjă căzăcească a unor „idealişti“ dezamăgiţi? E furia „revoluţionară“ a unor „ilegalişti“ marginalizaţi, care vor să moară pentru dreptate? Sau e frustrarea unor cariere insuficient sărbătorite de breaslă şi de marele public? M-au enervat, de-a lungul vieţii, nenumărate premii nemeritate luate de unii şi alţii, mă uit, uneori, cu stupoare la listele academicienilor noştri, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să fac urît pe asemenea teme. Întîi pentru că am (altă) treabă, apoi pentru că nu cred în consacrări „oficiale“, în sfîrşit, pentru că mi-ar fi ruşine să fac colecţie de „onoruri“ şi să-i bombăn acru pe „beneficiari“. Nici Baudelaire, nici Hölderlin n-au primit vreodată premii. Nici Eminescu. De Van Gogh nu mai vorbesc. Cu atît mai puţin îmi pot permite eu, în paloarea mea, să visez la baroce încununări de circumstanţă.

Întîmplător, am dat de curînd peste un articol foarte necăjit al unei scriitoare contemporane, supărată pe „băieţii răi“ care ţin cultura românească sub obroc. Doamna cu pricina povesteşte amuzată cum un „literat american“ a întrebat-o dacă e publicată masiv în România şi dacă e tradusă deja în marile limbi ale lumii. „O, nu“ – spune doamna –, „eu sînt un scriitor incomod. Adevărata cultură, la noi, e a marginalilor!“ În nepriceperea mea, m-am repezit să culeg informaţii de pe Wikipedia. Am aflat că „marginalizarea“ scriitoarei noastre sună aşa: e redactor-şef al unei tradiţionale reviste de cultură, a publicat, pînă acum, opt cărţi de poezie, nouă cărţi de eseuri, trei romane (dintre care unul în patru volume) şi a luat, pînă în jurul vîrstei de 40 de ani, unsprezece premii literare (între care premiul Academiei Române, premiul Ministerului Culturii, Premiul Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi a Editorilor din România etc.). Cărţile domniei sale au fost traduse, pînă acum, în nouă limbi, un privilegiu de care nu se bucură mulţi scriitori români cel puţin la fel de talentaţi. Cu acest CV în faţă, nu pot să nu mă întreb: „Ce-aveţi fraţilor?!“ Adică în ce sens sînteţi „marginalizaţi“? Şi pe cine „incomodaţi“? Sau vă enervează, pur şi simplu, că nu sînteţi preluaţi tandru în „elita monopolistă“? Sau vreţi mai repede premiul Nobel?

O ultimă stupoare: „incomoda“ doamnă face o fină aluzie la modul în care a fost privatizată, abuziv, editura Humanitas, pe bază de amiciţie. Deocamdată mă mulţumesc să-i spun că lucrează la o revistă care i-a fost oferită tot „abuziv“, tot de mine, tot pe bază de amiciţie, actualului ei şef.

Mesaj general: prieteni, puneţi-vă pe treabă, lăsaţi gherilele de paradă, nu vă mai ofticaţi pubertar şi resentimentar. Viaţa (şi arta) e în altă parte. În cealaltă parte. Cea pe care merită şi pe care meritaţi să o frecventaţi mai des şi mai destins!  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

teoria conspiratiei shutterstock
Ce se întâmplă când adepți ai teoriilor conspiraționiste conduc țări
Fanteziile paranoice ale lui Vladimir Putin și ale altor lideri sporesc pericolele pentru întreaga lume, scrie „Financial Times“.
vladimir putin shutterstock jpg
Șeful CIA: Vladimir Putin poate deveni „periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit
Vladimir Putin poate deveni „destul periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit în urma evoluţiei nefavorabile a războiului din Ucraina, a declarat directorul CIA, Bill Burns, într-un interviu acordat postului CBS.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.