„Minciuna albă” sau ce gîndește Liiceanu (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 970 din 10 noiembrie – 16 noiembrie 2022
Frica lui Putin jpeg

Liiceanu e conștient că multor credincioși o asemenea ipoteză – „minciuna albă” – le va apărea drept o blasfemie. Nu sînt credincios și deci critica mea nu invocă blasfemia. Nu voi invoca nici aparenta imoralitate a „minciunii albe”, concedîndu-i autorului că măreția scopului ar putea aici prevala asupra mijloacelor.

Teoria „minciunii albe” mi se pare însă, înainte de orice, puțin plauzibilă psihologic: cineva, oricît de abil, nu poate convinge multă vreme pe alți oameni să fie convinși de ceva extraordinar, dacă el personal nu-i convins, ba chiar nu crede deloc. Cît timp poate cineva juca teatru fără fisuri? Și ce probe avem în favoarea ipotezei, în afara fundăturilor impuse de trilema lui Pitre în interpretarea lui Liiceanu?

De fapt, trilema lui Pitre, preluată de Liiceanu, este defectuoasă, deoarece e incompletă. În afara celor trei, există și o a patra posibilitate, pe care istoricii și erudiții seculari ai fenomenului apariției creștinismului au stabilit-o, măcar în punctele principale. Iată un succint, foarte aproximativ rezumat.

Isus n-a fost nici Dumnezeu (într-o perspectivă laică și științifică), dar nici nebun sau mincinos (C. Rowland, Christian Origins: An Account of the Setting and Character of the Most Important Messianic Sect  of Judaism, SPCK London, 1985; M. Goodman, Rome and Jerusalem: The Clash of Ancient Civilizations, Allen Lane, London, 1993). După cum a presupus Albert Schweitzer, a fost, după toate probabilitățile, liderul evreu al unei secte apocaliptice, care credea în iminența „împărăției lui Dumnezeu” = „vestea cea bună”. A crezut despre sine, foarte probabil, că este Mesia (un titlu cu conotații regale în Israel), dar pretenția respectivă n-a fost nici unică, nici contrară iudaismului din vremea aceea. Și-a spus și „fiul lui Dumnezeu” în sens spiritual și metaforic, nu fizic. Predica sa s-a adresat predilect săracilor, femeilor, bolnavilor și marginalizaților social – „oilor pierdute din casa lui Israel”  –, dar nu gentililor. Și-a ostilizat deopotrivă aristocrația Templului și pe farisei și, după un proces intempestiv de o legalitate discutabilă, a fost predat romanilor, care l-au condamnat și executat pentru crima de „lezmaiestate”. Discipolii, în frunte cu Petru, au fost convinși că, deoarece mormîntul lui Isus a fost găsit gol a doua zi și unii pretindeau că l-ar fi văzut după moarte (deși l-au recunoscut cu greu), el a fost înviat de Dumnezeu. În consecință, au sperat că va reveni în curînd în glorie, odată cu „împărăția lui Dumnezeu”, adică sfîrșitul lumii.

Abia odată cu apostolul Pavel, putem vorbi despre nașterea creștinismului, ca o nouă religie, distinctă de iudaism (vezi E.P. Sanders, Paul, the Law, and the Jewish People, SCM Press, London, 1983). Accentul s-a deplasat: „vestea cea bună” (evanghelia) n-a mai fost „iminența Împărăției”, ci moartea și învierea lui Christos. Datorită lui Pavel, gentilii au început să devină creștini, fără a mai trece prin iudaism. Or, pentru foștii păgîni, familiarizați cu miturile despre zei care au copii cu muritoare, noțiunea de „fiu al lui Dumnezeu” a putut căpăta lesne un sens fizic și concret. O întreagă și subtilă teologie de origine greacă a fost activată  treptat (vezi și teologia Logos-ului din Evanghelia după Ioan), pentru a-l transforma pe Isus într-o divinitate, apoi în a doua persoană a Treimii și în Dumnezeu întrupat („Bunul-simț sugerează că o asemenea idee se va fi conturat lent, pe parcursul cîtorva generații, pe măsură ce un țăran galileean predicator s-a transformat treptat în mințile adepților într-o făptură divină” – John Barton, O istorie a Bibliei, Humanitas, 2021). O împrejurare istorică a contribuit pesemne mult la ruperea definitivă a celor două religii: distrugerea Templului, în 70 e.n., de către armatele lui Titus. Pentru creștini, această catastrofă a iudaismului a părut dovada majoră că Dumnezeu i-a abandonat pe evrei pentru a fi contribuit la moartea lui Isus, care nu mai era acum originarul Mesia evreu, ci „Fiul lui Dumnezeu” dintr-o fecioară și „Dumnezeu-Fiul”. De aici a provenit și acuzația de „deicid” (care apare din secolul II odată cu Iustin Martirul), adusă neîncetat evreilor de atunci și înlăturată oficial de Biserica Catolică abia odată cu Conciliul Vatican II. A părut să justifice pretenția creștinilor că iudaismul e revolut și că Biserica este „verus Israel”. A fost și sursa principală a antiiudaismului creștin tradițional, care, în pofida unor autolimitări, avea să contribuie nu puțin la antisemitismul modern, cît și la un context favorabil pentru Holocaust. Vorba lui Lucretius Carus: Tantum relligio potuit suadere malorum.

Închei aceste scurte reflecții (care nu dau seamă decît foarte parțial de cartea lui Gabriel Liiceanu) cu regretul că autorul, care altminteri deplînge dezinteresul, chiar disprețul unor intelectuali umaniști români pentru științe, nu acordă atenție și credit în această carte științelor biblice și studiilor solide despre contextul istorico-religios al nașterii creștinismului, în măsura în care ele sînt scrise dintr-o perspectivă seculară și rațională, filologică și istorică. Nu numai astrofizica, genetica, paleontologia etc. sînt științe, ci și filologia și istoria în sens larg, chiar dacă vor să cunoască nu natura, ci omul cu ale sale. De aceea, frumoasa zicere a lui Jung, pe care o citez după Liiceanu, e valabilă cu asupra de măsură și pentru ele: „Pe cît putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare” (p. 101).

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.