„Minciuna albă” sau ce gîndește Liiceanu (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
Frica lui Putin jpeg

Impresionantă ultima carte a lui Gabriel Liiceanu, intitulată, nu fără provocare, dar și atrăgător, Ce gîndește Dumnezeu? Puțină teologie. (E vorba despre gîndirea pe care teologii, nu autorul, i-o atribuie în mod arbitrar lui Dumnezeu.) O apreciez mult în primul rînd pentru curajul de a gîndi și de a exprima clar cîteva idei care, cum spune și autorul, sînt greu tolerabile în „lumea bună” intelectuală de la noi. Căci tentativa de a susține deschis că Dumnezeu nu există în sensul unei entități metafizice supreme, responsabile de facerea și de destinul Universului, cît și în acela al unui Tată ceresc personal, așa cum îl proclamă Biserica, este, zice el, „taxată ca impie și deplasată, ba chiar asociată, ca stilistică a gîndirii, cu propaganda sălbatică de care am avut parte în comunism” (p. 21). Este adevărat.

De asemenea, sînt și eu uimit și scandalizat, ca și Gabriel Liiceanu, să văd duplicitatea intelectuală în care se complac numeroși intelectuali de la noi: „Ceea ce mă stupefia era baletul mintal de care mă izbeam la oamenii cultivați din jurul meu.... mitul era preluat tale quale cu toate secvențele lui fantastice, iar dogma, în pofida iraționalului ei, era acceptată cu firescul cu care ne înclinăm înaintea legii gravitației” (p. 95) Într-adevăr, e anevoie de înțeles cum poți accepta, pe de o parte, existența ADN-ului, a evoluției vieții pe Pămînt etc., a „deplasării spre roșu” a galaxiilor, dar ești dispus, pe de alta, să crezi în nașterea virginală, în „dubla natură”, în înviere și, drept reflex practic, să-ți faci cruce de fiecare dată cînd treci pe lîngă o biserică!

Sînt, de aceea, de acord cu multe dintre tezele acestei cărți – eu însumi le-am susținut pe unele, fie și diferit, în eseul meu Excepția. O încercare de antropologie filozofică. De exemplu, susțin teza esențială că „Dumnezeu este o funcție a conștiinței născută din nevoia de a raporta infinitul, atotputernicia și temeiul eternității la ființa conștientă finită... Dumnezeu e «cuierul» ontologic în care ne agățăm nevoia de absolut, dorința fierbinte, speranța și frica de moarte. Nu facem decît să-l înjosim căutîndu-l prin ceruri, văzduhuri și galaxii” (p. 122) Cred și eu, de aceea, că știința modernă și religiile (autorul se referă aproape exclusiv la creștinism) nu se pot „concilia” pe terenul cunoașterii, iar încercările de a o face sînt șubrede. Ar fi multe de adăugat aici, dar, din păcate, spațiul nu mă îngăduie. 

Există totuși și un punct important unde mă despart de Gabriel Liiceanu. Astfel, am impresia că el n-a acceptat pînă la capăt consecințele tezelor sale. A dorit să restabilească un fel de punte între rațiune și credință, care să permită măcar creștinilor să creadă fără falie logică deopotrivă în Isus și în adevărurile științei. Pentru asta a imaginat un fel de creștinism fără Dumnezeu (transcendent), dar cu un Isus „pe care nu l-am mai purta în noi ca Fiu, ci ca Frate sau Prieten, împrumutînd o fărîmă din iubirea cu care el ne-a iubit pe toți” (p. 36) „Puntea” la care mă refer este ipoteza „minciunii albe”. Pe scurt, iată despre ce este vorba.

Preia mai întîi o trilemă a teologului Brant Pitre: Isus ori a fost Dumnezeu întrupat, ori a fost un nebun care doar se credea Dumnezeu, ori a mințit. Pitre nu admitea nici nebunia, nici minciuna, considerînd că pe ele nu s-ar fi putut întemeia credința a milioane de oameni, și atunci conchidea că Isus a fost într-adevăr ceea ce pretindea. Liiceanu nu admite nici el nebunia lui Isus, dar nici realitatea obiectivă a întrupării; admite în schimb minciuna, numită de el „minciună albă”, ba chiar „suprema minciună albă”, deoarece a fost rostită pentru binele și întru mîngîierea umanității: așadar, Isus, deși știa că nu-i decît un om, i-a mințit totuși conștient pe toți ceilalți. Scopul e exprimat de filozof cu multă pasiune: „A vrut să fie pentru noi toți, ajunși în fața acelui moment, garantul că va prelua locul Tatălui absent din povestea lui, că va fi el Dumnezeul nostru, cel care nu ne va lăsa singuri în clipa teribilă a morții. Și nici după aceea”. Așadar, scrie Liiceanu, dovada că moartea poate fi învinsă este că „Isus a învins-o pe a sa făcîndu-ne să credem că a învins-o” (p. 34). Sau, cu o notabilă metaforă: „Dumnezeu întrupat apare între noi alunecînd pe o frînghie, al cărei capăt de sus e prins niciunde” (p. 64). Dumnezeu întrupat, așadar, fără Dumnezeu! A fost o minciună măreață și scuzabilă, crede Liiceanu, în perspectiva scopului nobil – salvarea umanității de teama de moarte. 

Așa să fie?

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.