Mihai. Mihai Oroveanu

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Avanpremieră jpeg

Nu pot construi, în legătură cu Mihai Oroveanu, un discurs pios. Era, cel puţin în aparenţă, refractar la orice ornamentaţie retorică, la orice moft estetizant, la orice abuz de solemnitate. Îşi făcuse, de tînăr, un portret de „băiat de băiat“, bine instalat în propria corporalitate, temerar, aventuros, zdravăn. Mă irita cînd, pe vremea studenţiei, în pauze, se apropia de mine pe furiş, din spate, mă lua în cleştele vînjoaselor sale braţe şi strîngea pînă îmi ieşeau ochii. Nu realizam, pe atunci, că era o simplă provocare camaraderească, un mod de a intra în vorbă, fără protocol, fără inutile fasoane culturale. Dincolo însă de scenografia virilă a unor asemenea gesturi, am descoperit curînd nu numai un om foarte bine crescut şi de un impecabil bun gust, ci şi un coleg foarte învăţat. Mihai Oroveanu a fost unul din cei mai solid informaţi istorici şi istorici de artă ai generaţiei mele. Ştia infinit mai mult decît lăsa să se vadă. Nu făcea paradă de savantlîc, dar reacţiona prompt şi pertinent la orice interogaţie de specialitate.  

Pe de altă parte, nu performanţa strict intelectuală părea să fie ţinta sa predilectă, ceea ce, pentru cei care îl cunoşteam, îl făcea vinovat de o anumită înclinaţie spre risipă. S-a cheltuit în tot soiul de dexterităţi „colaterale“, care deveneau, totodată, inepuizabile surse narative, aiuritoare, spectaculoase, la limita verosimilului, cu atît mai provocatoare pentru „ascultători“ cu cît se petreceau pe fundalul unei perioade, cea a dictaturii, în care nu era prea mult loc pentru năzdrăvănie şi pitoresc. Epica lui Mihai Oroveanu era, în toate privinţele, enormă. Povestea, de regulă, cu un aer amuzat, matter of fact, fără emfază, întîmplări neobişnuite, la care participase ca martor, dar şi ca actor: anecdote picante din lumea sportivă (fusese aruncător de ciocan şi rugbist), bătăi de pomină, farse, pariuri hiperriscante, cascadorii demente (era prieten cu o sumedenie de „profesionişti“ şi filmase şi el, din cînd în cînd, pe platourile de la Buftea), scene din viaţa „oştirii“ (e singurul om, din cîţi ştiu, care trăise cu exaltare stagiul militar, pînă într-atît, încît ofiţerii pe lîngă care se şcolise îi duceau dorul). În ultimele zile ale lui decembrie 1989, cînd, împreună cu Mircea şi Maşa Dinescu şi cu soţia sa, Anca, ne mutaserăm laolaltă pentru a evita eventuale primejdii conjuncturale, ne-a terorizat pe toţi, etalînd, de îndată ce se auzeau focuri de armă, neverificabile cunoştinţe „de front“: recunoştea, chipurile, armamentul utilizat şi striga, la răstimpuri, autoritar: „Pe burtă!“ Era mîndru de ideea sa, verificată „pe teren“, de a-i perplexa pe miliţienii care aveau nefericita idee de a-l trage pe dreapta. Înainte ca insul în uniformă să scoată vreo vorbă, Mihai deschidea fereastra automobilului şi striga castrator: „Minţi!“, după care demara în trombă, lăsînd în urmă munţi de stupefacţie. După cîte o (grea) masă prietenească, cînd mă temeam de eventuale filtre rutiere, dată fiind cantitatea neortodoxă de substanţe etilice asimilate, Mihai avea, întotdeauna, soluţia: „Ia-te după mine! Ştiu nişte ocolişuri prin grădini!“ Se cunoştea cu tot soiul de personaje din lumi „paralele“, avea cultul prieteniei (nu pot să nu asociez, de pildă, numelui său pe acela al minunatului Costică Chelba), avea de povestit istorii memorabile despre familia sa (Ion Jalea dinspre mamă, boierii Oroveni dinspre tată), supravieţuise unor încercări sinucigaşe (să-ţi dai drumul, cu maşina, fără frînă, pe povîrnişul Furnicii, sperînd că, la intrarea în drumul principal, nu te vei ciocni cu autovehiculele de-acolo), gătea aplicat şi autoritar, cu efecte delicioase, şi adormea masiv şi bonom, la cîte-un chef, după ce degustase expert tot ce livrase gazda. Avea o colecţie unică de tunuri (de toate dimensiunile) şi cleşti şi cea mai importantă colecţie de fotografii din ţară (unele făcute de el, altele de valoare istorică).  

Toate acestea erau doar „ambalajul“ unui nucleu tare, despre care se ştiu prea puţine lucruri: activitatea sa (re)fondatoare de la Oficiul Naţional de Expoziţii, contribuţia sa la organizarea primelor mari tîrguri de carte din Bucureşti, întemeierea Muzeului Naţional de Artă Contemporană, participarea riguroasă şi discretă la majoritatea evenimentelor vizuale din ultimii 40 de ani. Vom descoperi, în perioada următoare, o moştenire abundentă şi diversă, greu de administrat, dar de o importanţă covîrşitoare. Un Minister al Culturii responsabil şi eficient ar trebui să-şi facă o prioritate din valorificarea acestei moşteniri. Urgentă mi se pare inaugurarea unui muzeu al fotografiei, care să poarte numele său şi să expună ampla sa colecţie, fără egal, probabil, în partea noastră de lume. Mă tem puţin pentru soarta MNAC, instituţia fondată de Mihai Oroveanu şi ameninţată să ajungă, după obiceiul locului, pe mîinile cine ştie cărui veleitar, după cum mă tem pentru tot ce s-ar putea alege din „patrimoniul“ rămas de la el. Există două riscuri postume echivalente: să nu se ocupe nimeni de acest patrimoniu, sau să apară, brusc, prea mulţi „binevoitori“, care să-l grădinărească inadecvat, să-l fărîmiţeze, crezînd că îl slujesc. A lăsa în suspensie – sau în ruină – valorile adunate cu hărnicie, competenţă şi loialitate de Mihai Oroveanu ar fi, din păcate, în spiritul metehnelor autohtone. Dar continui să sper că energia lui generoasă ne va contamina, fie şi în ceasul al doisprezecelea, aşa încît să nu-l pierdem a doua oară. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

autostradaa7 SURSA CNAIR jpg
Zeci de firme se bat pentru sutele de milioane de euro alocați unui tronson al Autostrăzii A7
Firmele, 23 la număr, care se bat pentru sutele de milioane de euro alocaţi unui tronson al Autostrăzii A7, Bacău-Neamţ-Paşcani, sunt din România, Turcia şi Ucraina.
arsenal
Explozie la cea mai mare fabrică de armament din Bulgaria. Cel puțin trei oameni au murit
Trei oameni şi-au pierdut viaţa în urma unei explozii produse la un atelier al firmei Arsenal, cel mai mare producător de armament din Bulgaria, informează Reuters.
Adrian Negrescu 3 jpg
Guvernul Ciucă, tot înainte spre recesiune. Un analist economic explică unde ne vor duce măsurile guvernanților
Anul viitor va fi anul recesiunii în Europa și în România, este convins analistul Adrian Negrescu. Principalele cauze, în opinia sa, sunt: inflația uriașă, criza energetică, creșterea fiscalității și lipsa restructurării aparatului public.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.