Mihai. Mihai Oroveanu

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Avanpremieră jpeg

Nu pot construi, în legătură cu Mihai Oroveanu, un discurs pios. Era, cel puţin în aparenţă, refractar la orice ornamentaţie retorică, la orice moft estetizant, la orice abuz de solemnitate. Îşi făcuse, de tînăr, un portret de „băiat de băiat“, bine instalat în propria corporalitate, temerar, aventuros, zdravăn. Mă irita cînd, pe vremea studenţiei, în pauze, se apropia de mine pe furiş, din spate, mă lua în cleştele vînjoaselor sale braţe şi strîngea pînă îmi ieşeau ochii. Nu realizam, pe atunci, că era o simplă provocare camaraderească, un mod de a intra în vorbă, fără protocol, fără inutile fasoane culturale. Dincolo însă de scenografia virilă a unor asemenea gesturi, am descoperit curînd nu numai un om foarte bine crescut şi de un impecabil bun gust, ci şi un coleg foarte învăţat. Mihai Oroveanu a fost unul din cei mai solid informaţi istorici şi istorici de artă ai generaţiei mele. Ştia infinit mai mult decît lăsa să se vadă. Nu făcea paradă de savantlîc, dar reacţiona prompt şi pertinent la orice interogaţie de specialitate.  

Pe de altă parte, nu performanţa strict intelectuală părea să fie ţinta sa predilectă, ceea ce, pentru cei care îl cunoşteam, îl făcea vinovat de o anumită înclinaţie spre risipă. S-a cheltuit în tot soiul de dexterităţi „colaterale“, care deveneau, totodată, inepuizabile surse narative, aiuritoare, spectaculoase, la limita verosimilului, cu atît mai provocatoare pentru „ascultători“ cu cît se petreceau pe fundalul unei perioade, cea a dictaturii, în care nu era prea mult loc pentru năzdrăvănie şi pitoresc. Epica lui Mihai Oroveanu era, în toate privinţele, enormă. Povestea, de regulă, cu un aer amuzat, matter of fact, fără emfază, întîmplări neobişnuite, la care participase ca martor, dar şi ca actor: anecdote picante din lumea sportivă (fusese aruncător de ciocan şi rugbist), bătăi de pomină, farse, pariuri hiperriscante, cascadorii demente (era prieten cu o sumedenie de „profesionişti“ şi filmase şi el, din cînd în cînd, pe platourile de la Buftea), scene din viaţa „oştirii“ (e singurul om, din cîţi ştiu, care trăise cu exaltare stagiul militar, pînă într-atît, încît ofiţerii pe lîngă care se şcolise îi duceau dorul). În ultimele zile ale lui decembrie 1989, cînd, împreună cu Mircea şi Maşa Dinescu şi cu soţia sa, Anca, ne mutaserăm laolaltă pentru a evita eventuale primejdii conjuncturale, ne-a terorizat pe toţi, etalînd, de îndată ce se auzeau focuri de armă, neverificabile cunoştinţe „de front“: recunoştea, chipurile, armamentul utilizat şi striga, la răstimpuri, autoritar: „Pe burtă!“ Era mîndru de ideea sa, verificată „pe teren“, de a-i perplexa pe miliţienii care aveau nefericita idee de a-l trage pe dreapta. Înainte ca insul în uniformă să scoată vreo vorbă, Mihai deschidea fereastra automobilului şi striga castrator: „Minţi!“, după care demara în trombă, lăsînd în urmă munţi de stupefacţie. După cîte o (grea) masă prietenească, cînd mă temeam de eventuale filtre rutiere, dată fiind cantitatea neortodoxă de substanţe etilice asimilate, Mihai avea, întotdeauna, soluţia: „Ia-te după mine! Ştiu nişte ocolişuri prin grădini!“ Se cunoştea cu tot soiul de personaje din lumi „paralele“, avea cultul prieteniei (nu pot să nu asociez, de pildă, numelui său pe acela al minunatului Costică Chelba), avea de povestit istorii memorabile despre familia sa (Ion Jalea dinspre mamă, boierii Oroveni dinspre tată), supravieţuise unor încercări sinucigaşe (să-ţi dai drumul, cu maşina, fără frînă, pe povîrnişul Furnicii, sperînd că, la intrarea în drumul principal, nu te vei ciocni cu autovehiculele de-acolo), gătea aplicat şi autoritar, cu efecte delicioase, şi adormea masiv şi bonom, la cîte-un chef, după ce degustase expert tot ce livrase gazda. Avea o colecţie unică de tunuri (de toate dimensiunile) şi cleşti şi cea mai importantă colecţie de fotografii din ţară (unele făcute de el, altele de valoare istorică).  

Toate acestea erau doar „ambalajul“ unui nucleu tare, despre care se ştiu prea puţine lucruri: activitatea sa (re)fondatoare de la Oficiul Naţional de Expoziţii, contribuţia sa la organizarea primelor mari tîrguri de carte din Bucureşti, întemeierea Muzeului Naţional de Artă Contemporană, participarea riguroasă şi discretă la majoritatea evenimentelor vizuale din ultimii 40 de ani. Vom descoperi, în perioada următoare, o moştenire abundentă şi diversă, greu de administrat, dar de o importanţă covîrşitoare. Un Minister al Culturii responsabil şi eficient ar trebui să-şi facă o prioritate din valorificarea acestei moşteniri. Urgentă mi se pare inaugurarea unui muzeu al fotografiei, care să poarte numele său şi să expună ampla sa colecţie, fără egal, probabil, în partea noastră de lume. Mă tem puţin pentru soarta MNAC, instituţia fondată de Mihai Oroveanu şi ameninţată să ajungă, după obiceiul locului, pe mîinile cine ştie cărui veleitar, după cum mă tem pentru tot ce s-ar putea alege din „patrimoniul“ rămas de la el. Există două riscuri postume echivalente: să nu se ocupe nimeni de acest patrimoniu, sau să apară, brusc, prea mulţi „binevoitori“, care să-l grădinărească inadecvat, să-l fărîmiţeze, crezînd că îl slujesc. A lăsa în suspensie – sau în ruină – valorile adunate cu hărnicie, competenţă şi loialitate de Mihai Oroveanu ar fi, din păcate, în spiritul metehnelor autohtone. Dar continui să sper că energia lui generoasă ne va contamina, fie şi în ceasul al doisprezecelea, aşa încît să nu-l pierdem a doua oară. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.