Mereu reînceputul „Prolog“

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
Avanpremieră jpeg

„Că vinovat e tot făcutul

Şi sfînt – doar nunta, începutul.“ –  Ion Barbu  

Pare de la sine înţeles, astăzi, că rostul artistului, justificarea lui esenţială, este exprimarea de sine. Fie că are modestia de a-şi restrînge competenţa la hotarele propriei interiorităţi, fie că are orgoliul de a nu propune lumii altceva decît supremaţia personalităţii sale inconfundabile, artistul se resemnează sau se simte îndreptăţit să vorbească mereu despre sine, despre stările sale, despre crizele, revelaţiile şi stuporile sale, socotite a fi – prin ele însele – obiect de interes general. Introspectiv şi autobiografic, el nu acceptă să se refere la ceea ce îi e exterior, decît tot în numele propriei identităţi, al opiniei sau al afectelor sale. A face artă a devenit, pe nesimţite, a face – în sens larg –

. N-a fost întotdeauna aşa. Au fost vremuri în care artistul se socotea împlinit numai în postura de slujitor al unei

. El se percepea, cu tot talentul său şi cu fiinţa lui întreagă, drept pură

, drept instrument al unei instanţe trans-individuale. Nu

e personajul creator conta, ci ce se comunica

Nu „originalitatea“ vocii, ci precizia sunetului. Sunetul acesta de dincolo de sinele individual putea fi armonia unei zeităţi, disciplina unei instituţii sau ordinea amplă a naturii înconjurătoare. Important e că, în fiecare din aceste cazuri, artistul se raporta la un

sau la un

– mai cuprinzător decît el. Era inevitabil ca pasul următor (pasul „modernităţii“) să fie – prin contrast – o recuperare a subiectivităţii şi a individualului, o alunecare halucinată în lumea – greu de ţinut sub control – a unui „dincoace“ de hotarele eului. Lumea aceasta e plină de capcane. A fost nevoie de experienţa şi sîrguinţa unor mari atleţi ai singurătăţii pentru ca labirintul ei să fie domesticit. Fără o tărie ordonatoare, fără repere ferme şi fără asistenţa binevoitoare a Providenţei, lumea noastră lăuntrică e infernul însuşi! Într-un templu, într-un palat sau într-o pădure te poţi

. Dar de

, nu te poţi pierde cu totul decît în penumbrele unei interiorităţi solitare, incapabile să-şi mai înţeleagă

. Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărît să se închidă în sine. Iar curajul a fost pe măsura riscului… 

Lucrurile nu se pot însă încheia aici: dovadă – expoziţia aceasta, în care cîţiva pictori simt nevoia

a eliberării de „autoportret“. În „golul“ astfel obţinut îşi face loc, iarăşi, alteritatea. Deocamdată, sub trăsăturile discrete ale unei alterităţi

: natura. Dar alteritatea are trepte nenumărate: la un moment dat – ajungînd în punctul maximei depărtări de sinele individual –, ea devine nu un simplu „altceva“, ci „

altceva“, acel „das ganz andere“ care nu se opune, simetric, sinelui, ci îl transfigurează. Vor ajunge artiştii aceştia pînă la capătul drumului? Vor parcurge oare

istoria artei? Să nu ne grăbim cu pronosticuri solemne. Să nu ratăm farmecul florilor de măr, anticipînd bogăţia statistică a merelor coapte.

Am scris acest text în 1985, pentru catalogul primei expoziţii „Prolog“. Îl retipăresc, acum, cu nostalgia celui care a părăsit de mult „critica de artă“, dar îşi aminteşte de vremuri în care practica acestei meserii nu era simplă gazetărie, ci reflex de „normalitate“, încercare de „a păstra nordul“ într-o perioadă în care valorile erau, prin decret de partid, în derivă. Am observat că, pentru generaţiile mai tinere, artiştii de dinainte de 1989 se împărţeau în două mari categorii: cei care răspundeau, docil, comenzii oficiale şi cei care „rezistau“ printr-o creativitate neconformă, încercînd să ţină pasul, mai mult sau mai puţin

, cu modernitatea europeană. E o imagine falsă. Nu numai că unii „dădeau cezarului ce e al cezarului“ pentru a-şi întreţine atelierul în condiţii de libertate relativă, dar existau şi artişti – nu mulţi, e drept – care refuzau

presiunea ideologică a oficialităţii,

seducţia experimentelor „la modă“, „disidenţa“ stilistică, de natură să-i califice în ochii „lumii bune“. Din această categorie au făcut parte cei din grupul „Prolog“. Ei s-au străduit să întreţină preocuparea pentru

, pentru

, pentru

, pentru „natură“ (înţeleasă în afara reţetelor academice). Suportul lor spiritual era o nobilă umilitate, respectul pentru „meserie“ şi credinţa în Dumnezeu. „Axa“ acestui curajos program a fost şi este un mare pictor, Paul Gherasim, care a împlinit de curînd 90 de ani şi pe care, cu nesimţirea confortabilă a vremurilor noastre, nu ştim să-l sărbătorim cum se cuvine.  N-a fost un „creator“ năvalnic, n-a fost o „vedetă“ genialoidă, dar a fost un reper stabil, un ctitor al spiritului comunitar, în vremuri tulburi şi fără speranţă. În jurul lui au aglutinat o sumedenie de tineri (pe-atunci) „discipoli“ (dar şi cîţiva pictori deja consacraţi), care au rămas împreună pînă azi, cînd expun din nou, retrospectiv, la Galeria Romană: Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, Matei Lăzărescu, Cristian Paraschiv. Alături de ei, sînt prezenţi „în duh“ şi o seamă de prieteni ţinuţi laolaltă de durabile „afinităţi elective“: Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Dan Mohanu, Ion Nicodim, Vasile Varga, Octav Grigorescu, Florin Niculiu, Andrei Rosetti. Mă bucur să-i ştiu în continuare activi, inspiraţi, dedicaţi opţiunii şi talentului lor. Şi le mulţumesc că îmi oferă şansa de a îmbătrîni în preajma lor… 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.