Marginali

Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
Frica lui Putin jpeg

Orice lume, fie sat sau Univers, are centru și margini. Atunci locuitorii lumii respective se împart între marginali și centrali?  Fals. Se împart între actuali și foști marginali. Între ei au loc mai toate marile și micile conflicte ale istoriei și ale vieții.

Într-adevăr, marginalitatea este relativă: ești întotdeauna mai mult sau mai puțin marginal. Locuitorul Bucureștilor este central în raport cu provincialul, dar provincial în raport cu cel care locuiește la Paris sau Londra. Dar și acesta e marginal după cartierul unde locuiește, după venitul pe care îl are etc. Cel care are un automobil de ocazie este central în raport cu cel care nu are deloc automobil, dar marginal în raport cu cel care are un automobil la mîna întîi. Însă chiar și acesta se simte marginal în raport cu cel care își permite un automobil de lux, un iaht sau un avion personal. În structurile ierarhizate, insul aflat la bază se consideră mai aproape de centru decît cel din afara sistemului; totuși, chiar cel aflat în vîrf resimte adesea o relativă marginalitate în raport cu alți conducători ai unor organizații mai mari și mai puternice. 

Acest relativ al marginalității îi împarte pe actualii marginali în două mari categorii psihologice: cei care îi văd mai cu seamă pe cei mai marginali decît ei și cei care îi văd pe cei mai puțin marginali decît ei. Diferența stă, așadar, în direcția în care privim ierarhiile, „în jos“ sau „în sus”. De aceea, nimeni nu e „sărac” sau „bogat” în mod absolut, ci numai prin comparație, iar modul în care se face comparația nu are nimic abstract și definitiv. Primii dintre cei evocați mai sus tind să se mulțumească cu poziția lor; sînt partizanii stabilității și ai ierarhiei constituite. Aceștia sînt marginalii „mulțumiți”. Dar, dacă se întîmplă să fie „declasați” și împinși spre margine din cine știe ce motiv, se înfurie, devin resentimentari și sînt capabili de orice nu numai ca să-și reocupe poziția pierdută, dar și ca să se răzbune pe cei care i-au marginalizat. Din marginali mulțumiți devin marginalizați exasperați.

Cum spuneam, unii dintre actualii marginali se uită  „în sus” sau „spre centru”, pe care doresc să-l ocupe. Cînd reușesc pe scară mare, devenind astfel foști (mari) marginali, ei mută de obicei istoria din loc. Exemplele clasice: Napoleon Bonaparte (micul nobil corsican ajuns Împărat), Alexandru Macedon (regele unui țări marginale, Macedonia, care intra în marea istorie a Eladei abia cu o generație-două în urmă), devenit stăpînul Orientului și al Greciei; creștinismul, inițial o sectă marginală a unei religii marginale dintr-o țară și ea marginală a imensului Imperiu Roman, devenit religie imperială și universală; mongolii, un popor nomad, barbar și marginal, construind în scurtă vreme cel mai mare imperiu continental al lumii. Nu o dată, acești marginali, deveniți între timp foști marginali, s-au aliat cu marginalizații. În cazul lui Napoleon, Revoluția Franceză ocazionează exact această alianță: „starea a treia” se consideră istoricește marginalizată de nobilime și cler; ea își află conducători, iar mai apoi stăpîni printre marginalii ambițioși care, precum Napoleon, vor să ocupe centrul. Aceștia din urmă știu că, de altfel, pentru a dispune de trupe și de mase de manevră e necesar și adesea suficient să-i determine pe marginalii „mulțumiți” să se simtă marginalizați. E ceea ce s-a numit de către marxiști crearea „conștiinței de clasă”, dar fenomenul nu are neapărat de a face cu clasele sociale: pe timpuri, la școală, în banca întîi stăteau elevii cei mai buni, iar cei trimiși în fundul clasei se simțeau persecutați. Oamenii se mulțumesc adesea cu ce sînt obișnuiți să aibă, dar se revoltă dacă cred că li s-a luat ceva din ceea ce aveau mai înainte sau dacă sînt convinși că au dreptul la mai mult. De unde rețeta revoltei: a-i convinge pe marginali că ei sau părinții și străbunii lor au fost cîndva centrali. 

Foștii marginali se împart și ei sub raport social în foști marginali primi și foști marginali secunzi. Cei dintîi sînt marginalii de dinainte care „au privit în sus” și au cucerit centrul. Lumea îi numește adesea „parveniți”, „ariviști”, „uzurpatori”, ba chiar „impostori”. Exercită atracție, uneori nemăsurată, alteori ură și invidie la fel de imense. Dintre ei sînt, în termenii lui Max Weber, liderii harismatici. Firea le este contradictorie, brăzdată de mari calități și defecte. 

Foștii marginali secunzi și-au moștenit poziția centrală prezentă de la părinți și strămoși și, prin urmare, scopul lor este de a face orice pentru a o păstra. Spre deosebire de ceilalți, ei privesc „în josul ierarhiei”, nu „în susul ei”. Aristocrații de toate felurile se regăsesc aici. Conservatorismul este reacția lor instinctivă, înainte de a le fi filosofia. Aliații lor sînt marginalii „mulțumiți” (sau cei care pot fi determinați să fie „mulțumiți”), cărora le arată mereu cît de centrală e de fapt poziția lor în raport cu aceea a altor marginali, mai marginali decît ei înșiși: acesta era, pe vremuri, discursul colonial, care îl satisfăcea, să zicem, pe englezul de rînd, sau, mai înainte, încînta plebea romană: oricît de nevoiașă ar fi fost condiția sa proprie, englezul sau romanul aparținea „poporului rege”. Tot de acest tip era și discursul rasist în America de Nord sau Europa secolelor XIX-XX: oricît de marginal putea fi, personal, un alb sau un „arian”, el rămînea incomparabil mai central decît un negru sau un „semit”! Din nou, tehnica manipulării maselor: a le face să privească fie „în jos”, fie „în sus”, după dorință!

Dincolo de toate nesfîrșitele conjuncturi, bătălia vieții, cam monotonă, se reia neîncetat între aceste două mari alianțe: marginalii mulțumiți conduși de foștii marginali secunzi, de partea conservatoare, și marginalii nemulțumiți (marginalizații recent) conduși de foștii marginali primi, de partea cealaltă, revoluționară sau revizionistă. Acestea sînt rolurile eterne, indiferent dacă actorii, mai buni sau mai răi, le joacă la scara planetei sau la a blocului... Dar marginali cumva sîntem cu toții.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.