Marea trăncăneală

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Presa românească de ieri şi azi jpeg

În preajma alegerilor legislative din decembrie 2016, am scris un comentariu destul de amărît pe care simt nevoia să-l împărtășesc cititorilor și acum, în anul electoral 2019. Regret că „situațiunea“ îngăduie asemenea repetiții… Dar ce să facem? Alte măști (cu vagi diferențe de machiaj), aceeași piesă. Am interiorizat în prea mare măsură filozofia „răului mai mic“, ca și cînd varianta „binelui pur și simplu“ e o utopie. S-ar zice că avem mereu de ales numai între ticăloși siniștri și inocenți neconvingători, între gîndaci de bucătărie și fluturași fără aripioare. De o parte cîte un ștab provincial care pare șmecher și de fapt e un prost fudul și hoț, de cealaltă idealiști duioși, fără cine știe ce charismă, retori cu aere de Avram Iancu, purtători de etichete fără acoperire. De o parte semianalfabeți autosuficienți, comuniști nostalgici, cuconițe gureșe, „familiști“ cu cinci neveste plus prospătură, de cealaltă băieți și fete „fine“, care se războiesc simultan cu comunismul și cu proprietatea privată, cu familia pe bază de cuplu și cu „sexo-marxismul“… Varianta „normală“ nu există. Vom fi mereu perdanți, ca popor, dacă nu vom înlocui opțiunea pentru „răul mai mic“ cu exigența pentru o clasă politică educată, coerentă, onestă și atrăgătoare (fără demagogie). Pentru asta, e nevoie de o reformă a educației, de profesionalizarea riguroasă a clasei politice și de un electorat nemanipulabil, cu criterii mature și cu un simț comunitar curățat de gregaritate. Știu: asemenea pretenții par, la noi, utopice. E nevoie de timp, de experiență civică, de o atmosferă publică decentă. Așa e! Dar dacă nu fixăm linia orizontului la locul ei firesc, ne vom mulțumi, pe termen indefinit, cu jumătăți de măsură, cu lamentații ridicole de victime eterne ale mapamondului și vremurilor.

Se poate gîndi democrația fără exercițiul ritmic al alegerilor? Fără îndoială, nu. Din păcate, însă, scrutinul nu funcționează ca un mecanism riguros, străin de orice aproximații, ambiguități, subterane impure, manevre ipocrite, strategii interesate, înșelăciune, demagogie, prostie. Nu avem de-a face cu un sistem infailibil de evaluare cantitativ-calitativă, cu o „măsurătoare“ a cărei precizie să fie incontestabilă. Avem de-a face mai curînd cu un fel de „organism“ colectiv, cu crampe fiziologice imprevizibile, cu dezordini celulare fatale, cu o psihologie pestriță, lipsită de controlul constant și eficient al rațiunii sau, măcar, al bunului-simț. Rezultatul, la noi și aiurea, e un soi de circ, o avalanșă de zgomote, vorbe mari, promisiuni gogonate, jocuri de gleznă, manipulare și furt. La care, realist vorbind, participă nu doar „combatanții“, ci și electoratul: neinstruit, ușor de cumpărat, ușor de înregimentat în detașamentele șmechere ale ideilor gata făcute, ale lozincilor găunoase, ale complezenței „patriotice“. Dar asta e! Vorba lui Churchill: „Democraţia este cel mai prost sistem de guvernămînt, cu excepția tuturor celorlalte testate pînă acum“.

Nu zic că România e un caz aparte. Am văzut pentru prima oară, în direct, alegeri libere, în 1976, în Germania Federală. Admit că anvergura candidaților (Helmut Schmidt și Helmut Kohl) era de natură să asigure campaniei un anumit coeficient de decență, de substanță, de stil. Dar în conversațiile curente cu diverși alegători percepeam vitalitatea unor criterii fără legătură cu politica reală. Unii votau Schmidt pentru că îl știau simpatizant al aceleiași echipe de fotbal pe care o susțineau și ei, altora le plăcea foarte mult nevasta lui Schmidt, alții votau Kohl pentru că era mai „creștin“ etc. Dar vedem și cum s-au desfășurat lucrurile în Statele Unite. E greu de priceput cum „marea putere“ a lumii n-a găsit alți „reprezentanți“ ai măreției ei decît pe ultimii doi aflați în luptă la cea din urmă „bătălie“ electorală. Măcar dna Clinton, fără să fie neapărat o opțiune seducătoare, era previzibilă. Dar dl Trump e un amestec, în același timp comic și înfricoșător, de Vadim Tudor și Gigi Becali, de bișnițar țanțoș și un patriot de stadion. Nu mai vorbesc de stilistica propriu-zisă a confruntărilor: de o grosolănie, de o meschinărie, de un prost gust greu de digerat.

De ce am fi noi mai cu moț? Mă uit în jur și nu-mi vine să cred, deși nu trăiesc pentru prima dată așa ceva. Asist, asistăm, la un spectacol care seamănă a bazar, a luptă de cocoși (sau de cîini), a păruială între chivuțe. Proștii fac pe deștepții (și par de două ori mai proști decît sînt), infractorii fac pe călugării, dezmățații parodiază chibzuiala, smintiții de toate calibrele și culorile fac pe înțelepții. Valori supreme, care ar trebui să impună sobrietate și bună credință (sentimentul național și raportarea la Dumnezeu), sînt utilizate gongoric și vicios – ca o marfă oarecare – pentru a fraieri plebea pravoslavnică și „românismul“ folcloric. Păcătoși de duzină fac dintr-o dată cruci cît carul și defilează pe la moaște (sub privirile complice ale Bisericii), hoți de drumul mare exaltă „patria“, pentru a o spolia deîndată ce ajung la putere. Probleme? Piedici? Rele „tradiționale“? Potlogării? Minciuni? Nu prea există: sînt ori vina „celorlalți“, a adversarilor politici, ori rezultatul unui misterios atac planetar asupra arcului carpatic: lifte străine, sorosiști, organizații oculte, americani, bruxellezi, nemți ș.a.m.d. Sîntem neașezați fie din cauza capitalismului, fie din cauza comunismului, fie din cauza globalizării, a neo-colonialismului, a ecumeniștilor sataniști, a fanarioților. Te și miri cum de am rămas fete mari, în plin (milenar) complot al atîtor ireductibili dușmani! Trăim încă în retorica conului Leonida: „Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale… Naţiune, fii deşteaptă!“ Leprele sînt vocale și abundent prezente în spațiul public, oamenii cît de cît cumsecade, cu portrete încă plauzibile, suferă de paloare, de un anumit deficit mediatic. „Analiștii“ politici sînt loviți ori de o inflexibilă hiper-competență, ori de mîrlănie, ziariștii sînt, în genere, propagandiștii opțiunilor și obediențelor proprii. Peisajul autohton nu mai are decît o singură formă de relief: tupeul. Și o singură dimensiune meteo: sfruntarea, ploaia cu baliverne, nesimțirea. Peste toate, o limbă românească chinuită, o patologică lipsă de responsabilitate și onoare.

„Asta-i situația!“ (o veche, sinucigașă, sintagmă românească). Ce ne rămîne de făcut? Păi, măcar, să mergem la vot! Ce-o ieși? Nu se știe! Dar măcar să scăpăm de derbedei și de țoape. De gașca guvernamentală. Iar dacă nu, să nu putem da vina pe alții. În rest, cum ne-o fi norocul!

P.S. Deunăzi am văzut un clip electoral halucinant, comandat de PSD marelui Nae Guță. Am făcut haz de necaz. Ai zice că „democrația“ autohtonă are, ca imn național, „umanismul“ voios al manelelor…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.