Marea trăncăneală

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Presa românească de ieri şi azi jpeg

În preajma alegerilor legislative din decembrie 2016, am scris un comentariu destul de amărît pe care simt nevoia să-l împărtășesc cititorilor și acum, în anul electoral 2019. Regret că „situațiunea“ îngăduie asemenea repetiții… Dar ce să facem? Alte măști (cu vagi diferențe de machiaj), aceeași piesă. Am interiorizat în prea mare măsură filozofia „răului mai mic“, ca și cînd varianta „binelui pur și simplu“ e o utopie. S-ar zice că avem mereu de ales numai între ticăloși siniștri și inocenți neconvingători, între gîndaci de bucătărie și fluturași fără aripioare. De o parte cîte un ștab provincial care pare șmecher și de fapt e un prost fudul și hoț, de cealaltă idealiști duioși, fără cine știe ce charismă, retori cu aere de Avram Iancu, purtători de etichete fără acoperire. De o parte semianalfabeți autosuficienți, comuniști nostalgici, cuconițe gureșe, „familiști“ cu cinci neveste plus prospătură, de cealaltă băieți și fete „fine“, care se războiesc simultan cu comunismul și cu proprietatea privată, cu familia pe bază de cuplu și cu „sexo-marxismul“… Varianta „normală“ nu există. Vom fi mereu perdanți, ca popor, dacă nu vom înlocui opțiunea pentru „răul mai mic“ cu exigența pentru o clasă politică educată, coerentă, onestă și atrăgătoare (fără demagogie). Pentru asta, e nevoie de o reformă a educației, de profesionalizarea riguroasă a clasei politice și de un electorat nemanipulabil, cu criterii mature și cu un simț comunitar curățat de gregaritate. Știu: asemenea pretenții par, la noi, utopice. E nevoie de timp, de experiență civică, de o atmosferă publică decentă. Așa e! Dar dacă nu fixăm linia orizontului la locul ei firesc, ne vom mulțumi, pe termen indefinit, cu jumătăți de măsură, cu lamentații ridicole de victime eterne ale mapamondului și vremurilor.

Se poate gîndi democrația fără exercițiul ritmic al alegerilor? Fără îndoială, nu. Din păcate, însă, scrutinul nu funcționează ca un mecanism riguros, străin de orice aproximații, ambiguități, subterane impure, manevre ipocrite, strategii interesate, înșelăciune, demagogie, prostie. Nu avem de-a face cu un sistem infailibil de evaluare cantitativ-calitativă, cu o „măsurătoare“ a cărei precizie să fie incontestabilă. Avem de-a face mai curînd cu un fel de „organism“ colectiv, cu crampe fiziologice imprevizibile, cu dezordini celulare fatale, cu o psihologie pestriță, lipsită de controlul constant și eficient al rațiunii sau, măcar, al bunului-simț. Rezultatul, la noi și aiurea, e un soi de circ, o avalanșă de zgomote, vorbe mari, promisiuni gogonate, jocuri de gleznă, manipulare și furt. La care, realist vorbind, participă nu doar „combatanții“, ci și electoratul: neinstruit, ușor de cumpărat, ușor de înregimentat în detașamentele șmechere ale ideilor gata făcute, ale lozincilor găunoase, ale complezenței „patriotice“. Dar asta e! Vorba lui Churchill: „Democraţia este cel mai prost sistem de guvernămînt, cu excepția tuturor celorlalte testate pînă acum“.

Nu zic că România e un caz aparte. Am văzut pentru prima oară, în direct, alegeri libere, în 1976, în Germania Federală. Admit că anvergura candidaților (Helmut Schmidt și Helmut Kohl) era de natură să asigure campaniei un anumit coeficient de decență, de substanță, de stil. Dar în conversațiile curente cu diverși alegători percepeam vitalitatea unor criterii fără legătură cu politica reală. Unii votau Schmidt pentru că îl știau simpatizant al aceleiași echipe de fotbal pe care o susțineau și ei, altora le plăcea foarte mult nevasta lui Schmidt, alții votau Kohl pentru că era mai „creștin“ etc. Dar vedem și cum s-au desfășurat lucrurile în Statele Unite. E greu de priceput cum „marea putere“ a lumii n-a găsit alți „reprezentanți“ ai măreției ei decît pe ultimii doi aflați în luptă la cea din urmă „bătălie“ electorală. Măcar dna Clinton, fără să fie neapărat o opțiune seducătoare, era previzibilă. Dar dl Trump e un amestec, în același timp comic și înfricoșător, de Vadim Tudor și Gigi Becali, de bișnițar țanțoș și un patriot de stadion. Nu mai vorbesc de stilistica propriu-zisă a confruntărilor: de o grosolănie, de o meschinărie, de un prost gust greu de digerat.

De ce am fi noi mai cu moț? Mă uit în jur și nu-mi vine să cred, deși nu trăiesc pentru prima dată așa ceva. Asist, asistăm, la un spectacol care seamănă a bazar, a luptă de cocoși (sau de cîini), a păruială între chivuțe. Proștii fac pe deștepții (și par de două ori mai proști decît sînt), infractorii fac pe călugării, dezmățații parodiază chibzuiala, smintiții de toate calibrele și culorile fac pe înțelepții. Valori supreme, care ar trebui să impună sobrietate și bună credință (sentimentul național și raportarea la Dumnezeu), sînt utilizate gongoric și vicios – ca o marfă oarecare – pentru a fraieri plebea pravoslavnică și „românismul“ folcloric. Păcătoși de duzină fac dintr-o dată cruci cît carul și defilează pe la moaște (sub privirile complice ale Bisericii), hoți de drumul mare exaltă „patria“, pentru a o spolia deîndată ce ajung la putere. Probleme? Piedici? Rele „tradiționale“? Potlogării? Minciuni? Nu prea există: sînt ori vina „celorlalți“, a adversarilor politici, ori rezultatul unui misterios atac planetar asupra arcului carpatic: lifte străine, sorosiști, organizații oculte, americani, bruxellezi, nemți ș.a.m.d. Sîntem neașezați fie din cauza capitalismului, fie din cauza comunismului, fie din cauza globalizării, a neo-colonialismului, a ecumeniștilor sataniști, a fanarioților. Te și miri cum de am rămas fete mari, în plin (milenar) complot al atîtor ireductibili dușmani! Trăim încă în retorica conului Leonida: „Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale… Naţiune, fii deşteaptă!“ Leprele sînt vocale și abundent prezente în spațiul public, oamenii cît de cît cumsecade, cu portrete încă plauzibile, suferă de paloare, de un anumit deficit mediatic. „Analiștii“ politici sînt loviți ori de o inflexibilă hiper-competență, ori de mîrlănie, ziariștii sînt, în genere, propagandiștii opțiunilor și obediențelor proprii. Peisajul autohton nu mai are decît o singură formă de relief: tupeul. Și o singură dimensiune meteo: sfruntarea, ploaia cu baliverne, nesimțirea. Peste toate, o limbă românească chinuită, o patologică lipsă de responsabilitate și onoare.

„Asta-i situația!“ (o veche, sinucigașă, sintagmă românească). Ce ne rămîne de făcut? Păi, măcar, să mergem la vot! Ce-o ieși? Nu se știe! Dar măcar să scăpăm de derbedei și de țoape. De gașca guvernamentală. Iar dacă nu, să nu putem da vina pe alții. În rest, cum ne-o fi norocul!

P.S. Deunăzi am văzut un clip electoral halucinant, comandat de PSD marelui Nae Guță. Am făcut haz de necaz. Ai zice că „democrația“ autohtonă are, ca imn național, „umanismul“ voios al manelelor…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.