Limitele schimbării

Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
Ce ştii să faci? jpeg

Să ne imaginăm că nenorocirea de la clubul Colectiv n-ar fi avut loc. Am fi asistat, ca pînă de curînd, la defilarea pe scena publică a acelorași portrete hiper-uzate, evoluînd nerușinat și impenitent între incompetență, tupeu, căpătuială și neant volubil. Am fi sperat în vreo minune, în alegeri ceva mai profitabile, în apariția, improbabilă, a vreunui salvator providențial. E aproape de necrezut că, brusc, am fost scutiți de driblingurile jalnice ale lui Victor Ponta, de fizionomia inconfundabilă a lui Gabriel Oprea, aflat mereu în dificultate să-și coordoneze mișcarea buzelor cu a pleoapelor, de ștaiful vid al lui Tăriceanu, de profilul plebeu al lui Zgonea, de semeția ineficientă a dnei Gorghiu și de întreaga colecție de „luptători“ vajnici și neajutorați, oferită de opoziție. E, într-adevăr, miraculos! Dacă „foștii“ au vreun merit, e meritul de a se fi speriat. S-au dat, cel puțin deocamdată, la fund, vizibil destabilizați de o lovitură care a venit de unde nu se așteptau. Grav este însă că sperietura lor a costat prea multe vieți fragede, prea multe destine frînte înainte de vreme, prea multe lacrimi. Așadar, România a fost adusă în situația de a nu mai putea fi schimbată decît prin hazard și prin sînge. Democrație prin martiraj!

Marea masă de oameni care, după catastrofă, în mai toate marile orașe ale țării, au impus, din stradă, cutremurul benefic al clasei politice merită recunoștința unanimă a unei populații care e învățată, de mult, să privească politicul ca pe o fatalitate, ca pe un fenomen mai curînd meteorologic, pe care trebuie să-l suporți cu o tristă resemnare. Acum, miracolul s-a produs. Și ne întrebăm cu toții ce urmează. E greu de știut. Singurul care pare să mai joace încă un rol în spectacolul de la vîrf este președintele țării. Și o face în stilul cu care deja ne-am obișnuit: vorbe puține, gesturi fotogenice, perspective vagi. Oricum, e de semnalat că, la Cotroceni, vîntul demisiilor n-a avut destulă forță. Mihalache rămîne de neînlocuit, „echipa“ dormitează ferit, în afara evenimentelor. Au fost invitați la palat „reprezentanți“ ai societății civile, pentru consultări. Pentru mine, nu sînt plauzibile decît două-trei nume. Nu exclud ca și ceilalți, pe care nu-i cunosc, să fie oameni pricepuți și bine intenționați. Dar nu pot spune că mă simt în siguranță.

O problemă este și evoluția, inevitabilă, a mișcărilor de stradă în general. De la mobilizare spontană, pe un fond de dramatism radical, lucrurile pot evolua, cum s-a mai întîmplat, spre aglutinare „cool“, spre socializare haioasă, spre șarjă ideologică anti-establishment. Orice mulțime e, vrînd-nevrînd, pestriță: adulți exasperați, populiști veleitari, naivi, copii luați în cîrcă, infiltrați șmecheri, rockeri nărăvași, eroi frustrați, stegari „profesioniști“, obișnuiți ai manifestațiilor de stradă, tineri căutîndu-și locul în comunitate și în lume etc. E bine, e foarte bine că s-au mișcat și se mișcă. Dar vine clipa în care e nevoie de coerență și, vai, de organizare. Iar organizarea e cu două tăișuri. Poate produce lideri, dar și impostori, poate coagula un program, dar poate fi și confiscată de un grup incert, netransparent, insuficient creditabil. Sloganuri de tipul: „Fără Parlament!“, „Fără partide!“, „Fără politică!“ nu sînt de natură să provoace claritate. Nu se conturează – n-au cum să se contureze! – strategii limpezi, termene rezonabile, soluții realiste. Să schimbăm clasa politică! De acord. Dar cum? Am văzut, într-o seară, la B1, un „exponent“ al „pieței“ care mi-a făcut frică. Sigur de el, gata să propună miniștri, vizibil halucinat de misiunea lui salutară, pe scurt, genul de om care lucrează deja la statuia proprie.

Și eu sînt pentru schimbare totală. Dar dacă e să aibă loc, ea ar trebui să meargă mult mai departe decît ne stă nouă în putere de azi pe mîine. Ar trebui să avem, mai întîi, un alt fel de electorat. Nu putem visa la primenirea clasei politice, cu alegători care n-au capacitatea să deosebească între promisiunea rațională și parada demagogică, și care votează, o dată la patru ani, cu ochii pe un kilogram de ulei, care se lasă prostiți, fără o minimă rezistență, de orice fanfaronadă patriotardă, de orice horă electorală în piața publică. Schimbarea totală înseamnă o reformă drastică a școlii, a moravurilor, a inerțiilor „tradiționale“. Nu cred că voi apuca această schimbare. Pot doar să mă bucur că exigența ei a apărut pe tapet…

Apropo: au demisionat miniștri, au amuțit o sumedenie de gălăgioși de partid, PSD-ul nu mai vrea premier din propria gașcă, UNPR-ul balansează între fronturi, politicienii în genere nu ne mai distrează seară de seară la televizor (cu excepția cîtorva nărăviți ai perorației îndrăgostite de sine, de genul Nicolicea, Codrin Ștefănescu și alți cîțiva caraghioși fuduli, cu certitudini de beton). Și totuși: dacă zapezi seara de la un canal de televiziune la altul, descoperi că studiourile care găzduiesc talk-show-uri sînt populate de aceleași echipe de „experți“, abonați definitiv la „prestație“ jurnalistică. De ani și ani sîntem dădăciți de aceleași figuri. Totul se schimbă, ei nu! Schimbare totală? Dar n-ar trebui umblat nițeluș și la presă? N am putea să uităm, măcar o vreme, de micile confrerii de „comentatori“ care ne indispun zilnic cu suficiența lor harnică? De propagandiștii de duzină ai diferiților patroni, de gazetarii traseiști (azi la Antena 3, mîine la Rea­litatea, sau la B1), de literatorii, psihologii și istoricii de artă reciclați în „analiști politici“, de moderatoare fioroase și moderatori patetici, de „maeștri“ boreali și editorialiști necruțători, cu trasee ideologice amețitoare, de la „Ștefan Gheorghiu“ la teologie? Nu ne-ar trebui și „pe acest tărîm“ oarecari înnoiri? Abia atunci vom putea spune: dacă e schimbare, schimbare să fie! Dar s-o vedem și noi! Să respirăm și noi alt aer! Cinstit vorbind, mă includ în această perspectivă. Voi reflecta la o odihnitoare retragere. Numai să nu mă certe „opinia publică“ pentru izolare lașă, „elitistă“, în turnul de fildeș…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.