Lichidatorii

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Frica lui Putin jpeg

Cînd, acum mai bine de treizeci de ani, Gorbaciov s-a apucat de reformele liberale binecunoscute, care aveau să ducă în final la implozia imensului și puternicului imperiu sovietic și la eliberarea de comunism a Europei de Est, cei mai mulți am salutat evenimentele și felul de a fi al secretarului general al PCUS. Ne-am gîndit că Istoria și-a regăsit cursul firesc – anume înspre tot mai multă libertate, așa cum crezuse Hegel – și că ceea ce se întîmplă avea să conducă la mai multă pace pe lume și prosperitate. Și așa a și fost – destulă vreme. Oricum, puțini au crezut chiar atunci că Gorbaciov era un nebun, un ins care își demola sistematic propriul stat și imperiu. Mai tîrziu, firește, mulți, mai ales ruși, au ajuns la această concluzie; totuși noi, liberalii, l-am așezat pe Gorbaciov și reformele sale pe versantul însorit al Istoriei.

Și dacă, totuși, Gorbaciov n-a fost decît un fel de nebun – desigur, bine intenționat (dar care nebun nu-i bine intenționat?), iar versantul însorit al Istoriei nici n-a existat, din simplul motiv că e greu de descoperit o Istorie cu majusculă – adică mers direcționat, progres mai rapid sau mai lent înspre un scop predictibil, fie el și libertatea omului și a spiritului său?

Pun această întrebare azi, cînd parcă începem să asistăm la procesul simetric celui din anii ’80: un președinte american, dispunînd de țara cu mult cea mai bogată și mai puternică din lume, conducătoarea „lumii libere“, procedează de parcă ar vrea „cu mîinile proprii“ să scadă această putere și influență. Își insultă și își sabotează aliații cei mai buni (țările din Europa occidentală), în schimb face temenele unui dictatorial președinte rus (la recenta întîlnire în doi de la Helsinki), care și-a purtat țara prin diferite agresiuni în ultimii ani. Impune protecționism economic, se retrage din tratate internaționale, precum cel cu Iranul, slăbind astfel credibilitatea Americii pe viitor, se contrazice la tot pasul, uneori în mod ridicol, își decredibilizează înaintea „adversarului“ Justiția și serviciile de informații din propria țară, ca să nu mai vorbim de gafe „minore“, de pildă că se poartă ca un bădăran cu regina Angliei, contribuind prin acest gest să fie încă mai detestat decît era, în Marea Britanie, cel mai bun aliat de pînă acum al SUA.

Rezultatul este că nimeni dintre aliați și prieteni nu mai știe încotro va merge politica Statelor Unite. De exemplu, textele semnate la ultima reuniune NATO sînt foarte severe la adresa Rusiei, dar care le mai este valoarea, cînd Trump le poate oricînd invalida cu un tweet? Așa cum Gorbaciov, pe timpuri, îi năucea pe birocrații din stat, partid, aliați și servicii, fiindcă proceda mereu contrar scopurilor și rațiunii sistemului, inversînd mereu direcția tactică, tot așa pare să procedeze, mutatis mutandis, și Donald Trump. Nu întîmplător, fostul secretar de stat Henry Kissinger s-a referit la Trump ca la unul dintre acei conducători care „încheie o eră“. Să fi avut în minte celebrul om politic și teoretician ca termen de comparație tocmai pe Gorbaciov care „încheiase“ și cu care se încheiase era comunistă?

Sigur, sînt niște mari deosebiri între cele două cazuri: de exemplu, se știe bine azi că URSS era, în deceniul nouă al secolului trecut, la capătul puterilor sub raport economic. Sistemul economic comunist pur și simplu nu mai funcționa. Așa că exista o rațiune pentru care Gorbaciov să încerce reformarea lui. Dimpotrivă, SUA sînt azi în plină creștere economică și eu nu întrezăresc nici o rațiune profundă pentru a se distruge sistemul relațiilor economice și politice internaționale. Ceea ce nu înseamnă că nu sînt multe ajustări de făcut, dar oricum protecționismul economic nu poate face parte dintre măsurile rezonabile. Invers, Rusia, lovită de sancțiuni economice și obligată să cheltuiască sume mari pentru apărare, cu un PIB abia ceva mai mare decît al Italiei, dar mai mic decît al Braziliei, n-ar putea face față unei noi curse a înarmărilor și are puține atuuri de fond, în afara agresivității și a metodelor de intimidare. Să ignore Trump aceste „detalii“? Imposibil de crezut. Vrea cu tot dinadinsul să facă altfel decît predecesorii săi, chiar și atunci cînd aceștia au procedat corect? Au ales americanii un bufon? Sau, cum cred tot mai mulți, președintele american e șantajat cu ceva umilitor? Ca adversarul mai slab să încerce să cîștige bunăvoința adversarului mai puternic s a mai văzut de destule ori în istorie, și chiar Gorbaciov a făcut acest lucru în felul lui prin politica de „glasnost“; dar ca adversarul mai puternic să se umilească înaintea adversarului mai slab, mergînd pînă la a-și discredita înaintea lui propriile servicii de informații, nu-mi amintesc să se mai fi întîmplat, astfel încît suspiciunile sînt rezonabile.

Pe scurt, dacă ambii președinți par să fie niște „lichidatori“ ai puterii și influenței propriilor state și „imperii“, Gorbaciov rămîne totuși în istorie ca un om de stat rațional, chiar dacă dominat de mari iluzii despre „reformabilitatea“ comunismului. Prin comparație, în cazul lui Trump, nu se văd decît explicații psihologice ale unei personalități deviante – asta dacă nu invocăm ceva întunecat, cu care e ținut în lesă de Putin.

În orice caz, din nou, Istoria joacă feste celor care pariază pe înțelegerea sensului ei și pe conformarea la presupusa ei direcție rațională. Pare să fie festa supremă: absența.

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

310974247 633934184785108 5009292773644160680 n jpg
Pasajul Domneşti, tot mai aproape de finalizare. Când ar putea fi deschis circulației
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Irinel Scrioșteanu, publicat noi imagini de pe şantierul pasajului Domneşti, următorul care va fi deschis pe Centura Capitalei.
Kanye West si Lizzo
Kanye West compară criticile din mediul online cu un «genocid rasial»
Kanye West și-a exprimat revolta față de cei care o critică pe cântăreața de culoare Lizzo, care și-a atras critici după ce a pierdut câteva kilograme.
barbarastamm sursa suddutschezeintung jpg
Barbara Stamm, bavareza care şi-a „pierdut inima în România“, a murit. A fost președinta landului Bavaria
A decedat Barbara Stamm, preşedinta bavareză care spunea că şi-a „pierdut inima în România“. Omul politic de anvergură din Germania s-a implicat altruist în vaste proiecte sociale.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.