Jurnalul doamnei Alice Voinescu

Publicat în Dilema Veche nr. 268 din 3 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Îmi dau foarte bine seama ce om de calitate trebuie să fi fost Alice Voinescu. În această privinţă, prefaţa lui Alexandru Paleologu la jurnalul ei (aproape 900 de pagini, tipărite de Editura Albatros în 1997) e mai mult decît convingătoare. Alice Voinescu reprezintă un tip uman dispărut astăzi, produs de o lume de asemenea dispărută. Fată de familie bună, deşteaptă şi sensibilă, bine educată, bine şcolită, elevă, la Marburg, a lui Hermann Cohen, titulară a unui solid doctorat la Sorbona, participantă la decadele de la Pontigny (alături de Roger Martin du Gard, André Gide, François Mauriac, Charles du Bos, Ernst Robert Curtius şi alţii, de acelaşi calibru, mulţi dintre ei prieteni personali şi interlocutori ai unui intens schimb epistolar), Alice Voinescu a făcut, în ţară, o impozantă carieră universitară şi a rămas în memoria mai multor generaţii pentru frumoasele ei conferinţe publice. Un om ales, un intelectual distins, o doamnă. După 1950 a trecut, inevitabil, prin detenţie şi domiciliu obligatoriu şi a trăit, apoi, din traduceri şi amintiri. Am apucat să cunosc şi eu o serie de versiuni, în cheie secundă, ale acestui tip feminin: o lume întreagă de "cucoane bine", de mătuşi elegante şi sprinţare, stăpîne pe două-trei limbi străine şi pe un incoruptibil usage du monde. O lume întreagă de tantes Madeleine, Tity, Mimy, Lily, Valérie, Colette, care mai de care mai amuzante, mai romanţioase şi mai tandre. Alice Voinescu avea, desigur, în plus, referinţe culturale asimilate sistematic şi, se pare, capacitatea de a trăi erudiţia ca pe o afacere personală, ca pe o materie primă pentru întrebările aspre ale vieţii. Mare cititoare şi comentatoare harnică a lecturilor sale, angajată patetic în traseele labirintice ale credinţei, Alice Voinescu e unul dintre acele personaje benigne, cultivate, civilizate, pe care România interbelică le producea, adesea, şi pe care răzătoarea comunistă le-a lichidat nemilos, dezlănţuit, fără altă motivaţie decît utopia grosolană şi resentimentul. O graţioasă şcoală de fete intrată pe mîna unor plutonieri. Şi totuşi... Jurnalul se citeşte cu sentimente amestecate. Episoade duioase alternează cu reflecţii pe care autenticitatea nu le poate salva de platitudine. Buna creştere şi recursul nonşalant la citate memorabile nu sînt suficiente pentru a feri textul de un ce virginal, cuviincios, dar lipsit de anvergură reală. Interogaţia religioasă şi consemnarea unor dramatice împrejurări politice trec, prea des, în umbra unui sentimentalism minor, confiscat de sfera privată. Stello, soţul doamnei Voinescu dispărut prematur, apare într-o lumină drastică în primii ani de căsnicie, pentru a fi monumentalizat post-mortem cu o pasiune exasperantă. Alexandru Paleologu vorbeşte de "marea îndrăgostită" care a fost autoarea acestui jurnal. (Conu’ Alecu devenise, în ultimii ani, un mare consumator de idile patetice, gata să lăcrimeze dinaintea cîte unui cuplu "reuşit", şi să identifice în relaţia Efimiţei cu conu’ Leonida abisul unui afect demn de Romeo şi Julieta). Dar expresia îndrăgostirii e, în cazul de faţă, de o previzibilă febrilitate şcolară. Jurnalul consemnează melancoliile destul de fruste ale unei femei superioare. Nici ea, nici lumea ei nu erau pregătite să înfrunte catastrofa dictaturii de după război şi, de altfel, ca şi marii noştri politicieni de-atunci, nici nu o anticipau. Nu poţi să nu fii nostalgic faţă de această lume, cu bunele ei maniere, cu farmecul ei vieux jeu, cu candoarea ei, dar nu poţi să nu-ţi spui că ea era minată de o anumită inconsistenţă, că era " vorba lui Cioran " "coaptă spre a dispărea". Acelaşi Alexandru Paleologu povestea, odată, că după cîte un galop matinal, la moşie, pe spinarea calului preferat, era, de regulă, aşteptat acasă cu o cupă de şampanie frapată. "Simţeam încă de pe atunci că ceva nu e în regulă şi că va trebui să plătesc pentru asta!" Nu ştiu dacă plăcerea echitaţiei şi cea a şampaniei trebuie neapărat amendate, dar e limpede că nu poţi practica, nepedepsit, confortul intelectual şi voluptăţile de castă. Din cînd în cînd însă, o altă Alice Voinescu, nobilă, viguroasă, străină de orice complezenţă de sine iese la iveală din paginile jurnalului. Ea nu se sfieşte să-şi facă un portret nemilos: "Îmi apare din oglindă o cucoană de modă veche, îmbătrînită, incoloră, cu un cap de batracian, cap de broască, cum spuneai tu (Stello, notă A.P.), o cucoană gen provincie, mijlocie în toate, esenţial inelegantă" (p. 435). Sau: "...eram, cum spuneai tu (acelaşi "galant" Stello, notă A.P.), un fel de păianjen, nu femeie" (p. 427). Şi, în sfîrşit, apoteotic, într-o notă din 1943: "Sîntem o ţară de pungaşi, asta e cert" (p. 455).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.